570 matches
-
Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, În timp ce un băiețel Îi Încălecase umerii, apăsându-i În jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai se târa În patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul Îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, Încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i Înainte. Se dăduse ordin să năvălească În liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și Împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală În oraș, trupele clanului Akechi se Însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
intraseră În panică și loveau cu copitele În pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, În sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând Înnebuniți, năvăliră În galop În mijlocul forțelor clanului Akechi, În timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri Își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură loviți și căzură Împreună. Până și grăjdarii, care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
peste mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și Întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar, În fața porții, templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând În graba lor, bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna În luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebunească de gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu. — Foc! Trageți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, În valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, Încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi, se ridică În două picioare, nechezând Îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se Înălță din piepturile oamenilor săi, În timp ce se repezeau, În mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Triumfator în ceru-nsîngerat, si chipul Omenesc nu mai există". Fiind numai urechi, aștrii-auziră, și prima rază-a dimineții porni napoi: El către Tatăl său strigă "pleacă! pleacă!" fu însă Prins deodată, Si in oțel împlătoșat, si Calul sau cu semeție necheza; el bătălia o simți 405 În depărtări. Și năpustindu-se-ndărăt, roșu de mînie, Tatăl cel Puternic Își apucắ strălucitoarea cată de cioban, cu nestemate și cu aur smăltuita; o învîrți în jurul Capului, cu ascuțime răsunînd în cer; Soarele cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai lui Urizen 234, legați la al Iubirii car, Siliți să lase Taurului plugul, si sa respire vînturile pustiirii, Să calce în copite țarinile, cu fala nechezînd; aceasta nu-i o harfa gíngașă, Acesta nu-i pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd clinchete de stele, împodobite Cu minunată artă, pe care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor Cînd Cerul și cu Iadul luptară pentru Slavă. Zgomotul lucrărilor rurale răsună prin ale cerurilor ceruri, 300 Caii nechează din bătălie, taurii sălbatici din pustia înăbușitoare, Tigrii din codri, iar leii din nisipoasele pustiuri 318. Ei cîntă; ei ale armoniei instrumente le apúcă; departe-aruncă Sulița, arcul, tunul și mortarul; netezesc forturile. În icuri bat mașinăriile de fier ale prăpădului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
munților și pădurilor peste care apune soarele și scoate un nechezat mândru care face să se dărâme casele dimprejur. Apoi așteaptă. Stăpânul lui nu vine la această chemare. Bătrâna, ținându-l de frâu, îl duce spre oraș. Apropiindu-se, calul nechează, palatul cel vechi se cutremură, iar boierii își spun între ei: "Parc-ar fi scăpat Corbea!". Când o văd pe bătrâna care aduce calul, îi spun: "Nu ți-e Roșul de vânzare, Să-ți dăm galbeni și parale, Ori să
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la deschiderea ușei, și cu aspirația ascunsă de a fi închis la bătrânețe în cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfâșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se dau jos din gări, mohorîți... Actorul Bog, mare fumător, murind de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul într-o scrumieră imaginară. Un cal, o iapă, la Cheia, în plină libertate, nechezînd după mînzul ei dispărut într-o curea de pădurea... Saltă nechezînd peste gardurile de sîrmă ghimpată ale proprietarilor de locuri... Aleargă bezmetică peste pajiștile smălțate cu margarete, sîngele voinicului, lac de apă, nădușită. O iapă neagră-cărbune cu botul catifelat, încrețit
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul într-o scrumieră imaginară. Un cal, o iapă, la Cheia, în plină libertate, nechezînd după mînzul ei dispărut într-o curea de pădurea... Saltă nechezînd peste gardurile de sîrmă ghimpată ale proprietarilor de locuri... Aleargă bezmetică peste pajiștile smălțate cu margarete, sîngele voinicului, lac de apă, nădușită. O iapă neagră-cărbune cu botul catifelat, încrețit într-un rînjet teribil de tensiunea căutării.< * Zăpăceala pricinuită de trecerea
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
ia arcul din cui și calul din grajd și pornește pe urmele leului în codru; B. El află leul adormit sub un spin/ rug înflorit. Se întreabă dacă ar fi bine să-l săgeteze sau să-l împuște, dar calul nechează, leul se trezește și-l întreabă pe voinic cum își dorește moartea: în săbii?, în puști? sau în lupta corp la corp/ trântă?; C. Junele alege trânta, pentru că e mai dreaptă; D. Cei doi adversari se luptă o zi/ noapte
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
răi. Sunt mulți. Trebuie să tăcem, Andrei, dragule. Eram mândru că nu strănutasem când tata m-a dat jos din căruță. M-am uitat în jurul meu după oamenii răi, dar nu-i vedeam nicăieri. Bătrânul cal al lui Mircea a nechezat tare și eu i-am spus să facă liniște, la care acesta și-a deschis larg gura uriașă, galbenă pe dinăuntru, și a căscat. Am fost uimit să văd că pădurarul plângea. - Răutatea, a spus Mircea. Răutatea. - Prietene drag. Tu
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Apoi a scos câteva bancnote din buzunar, dar Mircea le-a refuzat cu un mormăit ofensat. - Nu aștepta cu noi, prietene. Întoarce-te în patul tău. Îmi amintesc că Mircea nu voia să ne lase. Numai nerăbdarea calului, care iar necheza și pocnea din copite, l-a convins să plece. M-a mai îmbrățișat o dată, după care s-a urcat în căruță. Calul n-a avut nevoie de îndemn ca s-o ia din loc. Rămăsesem singuri. Și am fost singuri
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
și chiar și arborii/ ca să-i adumbrească trebuiau/ mai întîi să adoarmă...”. O atmosferă similară, dar mult mai angoasantă, întîlnim și în altă poezie, Somnul cu ferăstraie-n el: „Somnul cu ferăstraie-n el/ taie capetele cailor/ și caii aleargă nechezînd cu sînge,/ ca niște mese roșii, fugite pe străzi/ de la cina cea de taină.” Să revenim însă la Elegia întîi de la care am plecat. După enunțul ipotezei, apare și demonstrația, învăluită în aburii hipnotici: „Aici dorm eu, înconjurat de el
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
ridice moralul tupelor. La puțin timp după primele tam-tamuri, spectacolul a devenit insuportabil. Nici chiar vechile orgii, așa cum și le amintesc bătrânii din tată-n fiu, nici chiolhanele bețivilor din satele noastre, nimic altceva nu semăna cu coșmarul acela. Urlete, nechezat de cai, rugăciuni, discursuri, dansuri, scene de autoflagelare, episoade desprinse parcă dintr-un spectacol de teatru în care, după cum am auzit mai târziu, capete tăiate vorbesc ca în transă, oșteni care imitau cucuveaua, blesteme, descântece, amenințări, apoi iar și iar
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
toată firea își strică viața și rosturile ca să-i apare, vorba vine, viitorul, arată fragilitatea acestei granițe. Cea pe care o trec, ca-n somn, amintiri de oameni și cai: "Alt'dată, îngrădit de-o altă soartă,/ Poate c'a nechezat la mîndra'n poartă/ Și-a așteptat neliniștit stăpînul/ Să-i ducă mîngîierile și fînul.// Cad stele negre peste alte ape/ Dar nimeni nu mai vine să-l adape./ Stă murgu'ntins și'n somnul lui adînc/ Tresare amintirea subt
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
și chiar de pe fața stăpânului, a călărețului respectiv... Și că îmi dau eu seama ce înseamnă, în acest caz, o barbă ori o mustață de pe figura ta, lipsă? Puteam să-mi închipui ușor: ei sar numaidecât nervoși în două picioare, nechează cu putere și te azvârle din șa, te trântesc la pământ, și o iau razna pe câmpuri...
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
și chiar de pe fața stăpânului, a călărețului respectiv... Și că îmi dau eu seama ce înseamnă, în acest caz, o barbă ori o mustață de pe figura ta, lipsă?... Puteam să-mi închipui ușor: ei sar numaidecât, nervoși, în două picioare, nechează cu putere și te azvârle din șa, te trântesc la pământ, și o iau razna pe câmpuri...
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
ușor poate căutam benzinăria poate el mă aștepta acolo în salopeta lui spălăcită așa cum l-am zărit odată într-o poză decupată din news poate intram și eu printre rînduri - rînduri tipărite în același ziar gălbejit în buzunarele mele necheza un pistol și atunci gagicile au țipat toți și toate cunoșteau intenția mea criminală eu pășeam printre litere și fraze neterminate treceam doar pe-acolo prin micul oraș ce îl purtam pe sub piele și-am apăsat pe trăgaci glontele a
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș să nu le vadă nimeni. Gurile Păsări cu trupuri lungi și un lup încremenit în umbră simt corzile goale iar luptătorii
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
pe de-a-ntregul) dintr-un poem proletcultist, Cântarea României (sic!), al lui M. R. Paraschivescu, este acela-n care autorul, amintindu-și că, în tinerețe, cochetase cu surrealismul, închipuie o scenă insolită, demnă de penelul lui Dalí: „Un cal care nechează într-o sufragerie”. Prin nu știu ce coincidență stranie, imaginea aceasta reapare, după mai bine de cincizeci de ani, la pagina 106 a ultimei cărți a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2003), anume Circul nostru vă prezintă: De remarcat că les deux-points
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
să ne îmbătăm într-un asemenea hal încât, la trezire, nici unul nu-și amintea mai nimic din ce se întâmplase în timpul petrecerii. Cert este că, în dimineața ce a urmat chefului, toți oaspeții am privit câteva minute, cruciți, calul care necheza, liniștit, în mijlocul sufrageriei vărului meu.” Or, calul ăsta (nu un cal, ci calul!), care „nechează, liniștit, în mijlocul sufrageriei” cu „bibelouri în vitrină” și cu, pe jos, „covoare scumpe”, pe care le balegă (tot „liniștit”, pesemne), e cât se poate de la
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]