383 matches
-
care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme și care datau din perioade mult mai vechi decât era creștină. India, Siria, Persia și Egiptul ne furnizează nenumărate exemple. Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreștine și printre popoarele necreștine poate fi considerată aproape universală și, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii.“ — Encyclopedia Britannica (1946), vol. VI, p. 753. „Forma [crucii cu două brațe] își are originea în Caldeea antică. În această țară, precum și
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
limita la aceste țări, și de a organiza o bibliotecă și o școală pentru preoții misionari, toate acestea cu scopul de a restaura catolicismul în țările protestante și ortodoxe și de a-l răspândi prin convertirea celor care practicau religii necreștine. "Propaganda" își are însă începuturile în negura istoriei. De exemplu, împăratul roman Augustus i-a comandat poetului Vergiliu să scrie Eneida cu scopul de a glorifica măreția Romei, de a inocula sentimentul de mândrie pentru trecutul Romei și pentru a
Propagandă () [Corola-website/Science/300180_a_301509]
-
mod normal, săvârșit de un preot, în cazuri de urgență, el poate fi făcut în caz de urgență - în biserica ortodoxă, catolică și în alte confesiuni creștine - și de către laici. Biserica romano-catolică recunoaște valabilitatea unui botez efectuat chiar de un necreștin. Toate bisericile creștine protestante cunosc botezul cu apă ca semn exterior al legământului pe care credinciosul îl face cu Mântuitorul lui. Ca particularitate a Bisericii Adventiste de ziua a Șaptea amintesc formula cea ma des folosită pentru botezarea viitorilor membri
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
cronici istorice. Totuși, întrebarea asupra existenței lui Isus ca persoană istorică trebuie distinsă de discuțiile privind istoricitatea anumitor episoade din evanghelii, a cronologiei pe care o redau ele și de problemele teologice privind dumnezeirea lui. Un număr de izvoare istorice necreștine, cum ar fi izvoare evreiești și greco-romane au fost folosite în analizele istorice privitoare la existența lui Isus. Aproape toți cercetătorii antichității sunt de acord că Isus a existat în mod real și consideră drept istorice evenimente cum ar fi
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă. Referindu-se la teoriile asupra lipsei de existență a lui Isus, Richard A. Burridge afirma: „Trebuie să spun că nu cunosc niciun cercetător critic respectabil care să le mai afirme.” Sursele necreștine folosite pentru a stabili existența istorică a lui Isus includ operele istoricilor romani din primul secol Josephus și Tacit . Louis H. Feldman, cercetător specializat în Josephus, afirma că „puțini s-au îndoit de autenticitatea” referinței lui Josephus la Isus din
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
este singura femeie pomenită cu numele de Coran. Ea este privită ca un semn divin pentru omenire, lăudată pentru că și-a apărat castitatea, vrednică de cinstire pentru obediența ei. În afară de credința în nașterea Domnului, care-i desparte pe creștini de necreștini, există câteva doctrine privitoare la fecioara Maria, care diferă de la o ramură a creștinismului la alta. Dogmă a Bisericii Catolice din 1854 (Papa Pius al IX-lea), "Neprihănita Zămislire" spune că Maica Domnului ar fi fost fără de păcat încă din
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
este biserica statului. Registrul Național ține evidența afilierilor religioase ale fiecărui cetățean islandez. În 2005, islandezii erau împărțiți pe grupuri religioase după cum urmează: Restul de 2,9% conține alte 20-25 de grupuri creștine, circa 1% făcând parte din organizații religioase necreștine. Există circa 100 de evrei în Islanda. Cea mai mare grupare necreștină este Ásatrúarfélagið, un grup neopăgân. Numărul practicanților este relativ scăzut, ca și în alte țări nordice. Statisticile de mai sus reprezintă numărul administrativ de membri ai organizațiilor religioase
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
islandez. În 2005, islandezii erau împărțiți pe grupuri religioase după cum urmează: Restul de 2,9% conține alte 20-25 de grupuri creștine, circa 1% făcând parte din organizații religioase necreștine. Există circa 100 de evrei în Islanda. Cea mai mare grupare necreștină este Ásatrúarfélagið, un grup neopăgân. Numărul practicanților este relativ scăzut, ca și în alte țări nordice. Statisticile de mai sus reprezintă numărul administrativ de membri ai organizațiilor religioase, ceea ce nu reflectă, în mod necesar, credințele populației Islandei. Conform unui studiu
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Preacuviosul Părinte Pahomie cel Mare (n.292 +347) s-a născut în ținutul Teba, Egipt în anul 292, din părinți necreștini. A urmat școala și a cunoscut filosofia veche egipteană. La vârsta de 18 ani, a fost luat cu sila în armata romană. Ajuns în cetatea creștină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învățătura Sfintelor Evanghelii și adevărurile de credință
Pahomie Tabenisiotul () [Corola-website/Science/298515_a_299844]
-
Într-un comunicat de presă difuzat pe 16 mai 2006, Mitropolia Basarabiei le recomanda enoriașilor săi să manifeste rezerve și discernământ față de film, menționând faptul că preoții din această mitropolie, în predicile lor, vor atenționa enoriașii despre mesajul dăunător și necreștin al filmului. Mitropolia Basarabiei este subordonată direct Patriarhiei Române. Filmul a avut premiera în Republica Moldova pe 18 mai în rusă și pe 19 mai în română. Totodată Monseniorul Benone Farcaș, vicar general al Episcopiei Catolice de Chișinău, a comunicat pentru
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
cultura prin legătura sa cu Libaniu și cu alți oameni de seamă ai timpului. Grație atmosferei din familie, Grigorie a îndrăgit Biserica și a ajuns chiar până la rangul de citeț în ierarhia inferioară, dar apoi fu atras de scrierile filosofice necreștine și voia mai bine să fie numit „retor, decât creștin” (Scrisoarea 11). Pentru motive pe care nu le cunoaștem bine, el s-a depărtat de Biserică, a devenit profesor de retorică și s-a căsătorit. La anul 385, Sfântul Grigorie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
și lumea în sine sunt creații ale unui zeu monoteist - Ilúvatar or Eru, „Unicul“. Religia menționată în "Stăpânul inelelor" este descrisă pe larg în romanul Silmarillion. Totuși rămân multe lucruri neclarificate precum „Marele Dușman“, maestru al lui Sauron. Alte elemente necreștine apar în roman precum neumanii (piticii, elfii, hobbiții și enții), un „Om Verde“ (Tom Bombadil) și spirite sau stafii (Oamenii morți din Dunharrow). Mitologiile nord Europene sunt probabil cel mai bine reprezentate de-a lungul romanului. Elfii și gnomii creați
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
o televiziune (). Radio "Amazing Facts" a fost fondat în 1965 de către Joe Crews în Baltimore, Maryland. Încurajat de succesul de la "Voice of Prophecy", prioritatea lui Crews a fost aceea de a ajunge atât la ascultătorii creștini, cât și la cei necreștini într-un mesaj zilnic de 15 minute care debuta cu un fapt istoric ușor de amintit, și care continua cu un mesaj biblic legat de acesta. Mai târziu, programul urma să ofere studii biblice acasă, precum și cărți scrise de însuși
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice din sud-est. În 597, Augustin, a devenit primul arhiepiscop de Canterbury, botezându-l în 601 pe primul rege anglo-saxon, Ethelbert de Kent, ultimul rege necreștin al anglo-saxonilor, Penda de Mercia, murind în 655. Misiunea anglo-saxonă a luat apoi amploare în secolul al VIII-lea, ducând practic la creștinarea întregului regat al francilor până în anul 800. În secolele al VII-lea și al VIII-lea centrul
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
nu are capacitatea intelectuală de a înțelege și a-și da asentimentul unui crez, așa cum sunt copiii și adulții cu dificultăți mentale. Încă un contraargument susține că familiile cu copii mici dintr-o congregație ar fi cuprinse din creștini și necreștini, ceea ce nu reflectă credința și experiența reală a acelor familii sau a congregației. Chiar în cercuri teologice în care răspunsul la chemarea lui Dumnezeu e considerat necesar pentru convertire (prin credință, pocăință și rugăciune), botezul adulților e uneori clasificat ca
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
SUA și Europa Occidentală, fiind, inițial, curente religioase în cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stătătoare. Ele s-au răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea, având evident un oarecare succes în mediile creștine, dar mai ales în cele necreștine, reușind să creștineze un mare număr de păgâni din lumea budistă, din lumea musulmană sau din Africa subsahariană. Adepții acestor culte creștine pun accentul, ca și întemeietorul protestantismului, Luther, pe biblie (Sola Biblia), repudiind aproape "in corpore" tradițiile nebiblice și
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Phénoménologie de la religion". Elemente ale dogmei întrupării în învățătură Bisericii Ortodoxe Etiopiene, în "Ortodoxia", ăn. XXIV, 1972, nr. 2, p. 213 -217; Scrierile sacre ale marilor religii, în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973, nr. 1, p. 66-82; Poziții creștine față de religiile necreștine, în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973, nr. 2, p. 264-276; Funcția preoției în marile religii, în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973, nr. 4, p. 553 -567; Noținea de „sacrificiu” în marile religii, în "Ortodoxia", ăn XXVI, 1974, p. 185 - 201 ; Concepția despre
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
a Europei Occidentale și Centrale condusă de Patriarhul Romei s-a despărțit de Patriarhatele răsăritene vorbitoare de limbă greacă, în timpul Marii Schisme. Influența fiecăreia dintre cele două biserici s-a extins în continuare: Scandinavia, Germania, Britania și alte ținuturi nordice necreștine au fost creștinate de biserica creștină apuseană, în timp ce Rusia și cea mai mare parte a Europei Răsăritene au fost creștinate de biserica creștină răsăriteană. În timpul Războiului Rece a apărut o nouă definiție a vestului. Pământul era împărțit în trei „lumi
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
musulmane. Situația devenea mai mult decât gravă pentru cruciați. Papa trebuia să organizeze neîntârziat o cruciadă dacă voia să mai salveze ceva, dar un război în Siria apărea imposibil pentru europeni, dacă nu apelau la o alianță cu un popor necreștin, mongolii, ceea ce însemna o schimbare esențială în ideologia de cruciadă. După cum s-a văzut și se va vedea, politicul dicta nu religiosul, acesta putea făuri un ideal sau altul, legitima o acțiune, o putea declanșa sau mobiliza forțele necesare înfăptuirii
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Ossendorf, Daseburg, Herlinghausen și Hohenwepel. În Warburg și în Rimbeck se mai găsesc și astăzi cimitire evreiești. Un alt motiv al prezenței evreilor în Warburg trebuie văzut în libertatea religioasă acordată de oraș cetățenilor și refuzul comunității de a impune necreștinilor participarea obligatorie la cursurile misionare. Aceste cursuri impuse în nenumărate orașe din împrejurimi - spre exemplu în Kassel unde evreii trebuiau să asculte în mod regulat prelegeri despre creștinism - ca urmare zelului misionar declanșat de refoma protestantă. Unii dintre evreii din
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
contemporane văd Halloweenul ca un moment de distracție pentru copii, ba chiar organizează serbări în bisericile lor, iar copiii și părinții lor se pot costuma, juca jocuri și primesc bomboane. În noiembrie 2009, Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca necreștină, declarând că este bazată pe un sinistru și periculos curent ocultist. Multi creștini nu atribuie vreo semnificație negativă sărbătorii de Halloween, tratând-o ca pe un pretext pur laic pentru serbarea „ciudățeniilor imaginare” și pentru oferirea de bomboane. Festivitățile de
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
-lea, dar aflăm că în 607, Ceolwulf de Wessex poartă lupte cu saxonii din Sud, iar în 681, Wilfrid de York, după alungarea să din Northumbria de către Ecgfrith, s-a retras în Sussex, unde a rămas până în 686, convertind populația necreștina din zonă. Æðelwealh, rege al Sussex-ului, fusese deja botezat în Mercia la sugestia lui Wulfhere, care i-a dăruit insula Wight și districtul Meon. Însă, în urma eforturilor lui Wilfrid de a stopa foametea ce chinuia Sussex-ul, Æðelwealh i-a dăruit
Regatul Sussex () [Corola-website/Science/308801_a_310130]
-
teologic din Breslau. În anul 1878, la inițiativa profesorului Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a încercat să lege recunoașterea independenței României de acordarea de cetățenie și de drepturi civile depline minorităților necreștine. Încă în anii studenției la Breslau Gaster a colaborat cu articole în domeniul filologiei românești la revistele "Junimea" și "Columna lui Traian" a lui Hașdeu. Întors în România de la studii, mai întâi în 1878, apoi din nou în anul 1881
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
au sinucis în masă. Mii de evrei au fost masacrați, în ciuda încercărilor autorităților seculare și ale clerului local de a-i adăposti. Masacrele au fost justificate prin afirmația că discursul papei Urban de la Clermont promitea răsplată de la Dumnezeu pentru uciderea necreștinilor de orice fel, nu neapărat musulmani. Deși instituția papală a condamnat și a îndemnat la încetarea acțiunilor îndreptate împotriva locuitorilor musulmani și evrei, atât în timpul acestei cruciade, cât și în timpul următoarelor, la fiecare mișcare cruciată au avut loc numeroase atacuri
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Papias sunt doar cei cunoscuți, existând și o serie de anonimi, precum autorul Epistolei către Diognet. Literatura patristică din această perioadă este strâns legată de scrierile Vechiului și Noului Testament, având atât caracter catehetic (pentru creștini), cât și misionar (pentru necreștini). Pentru denumirea cuvântărilor religioase se foloseau termeni precum: predici misionare, didactice populare, exegeze și predici tematice. Creștinismul a izvorât din tradiția ebraică, dar, pe de altă parte, se va deosebi esențialmente de aceasta. Religia mozaică era una abstractă. Dumnezeul ei
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]