491 matches
-
sălășluiește în lumile inferioare, penetrînd pînă la nivel mineral suflul vital ce le asigură existența. Este o emanație ("lumină din lumină") întîlnită, sub diferite nume și la hermetiști, și la gnostici (Sophia, Ennoia), neoplatonicieni, dar și în creștinismul răsăritean (energiile necreate) și în sufismul islamic, cum arată Constantin Bălăceanu-Stolnici, în Kabbala. Între gnoză și magie (Editura Vremea XXI, București, 2004). În Călăuza rătăciților, Maimonide spunea că aceasta este lumina emanată de Dumnezeu pentru a-L slăvi, este singura manifestare a Divinității
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
irațională, naturală , rădăcinile fiind complet separate, respingându-se reciproc (fr.27, Plutarch De facie in orbe lunae, 926 d, Simplicius in Cael. 530, 17-20). Anaxagoras susținea că deosebirile dintre lucruri se datorează amestecului ( în proporții diferite a unor substanțe materiale, necreate, indestructibile, imuabile, existente în număr infinit și divizibile la infinit, cunoscute ulterior sub denumirea aristotelică de . Concepe o genesis secundară, ca rezultat al interacțiunii elementelor sau calităților contrare, lucrurile (= corpuri compuse) fiind generate prin combinare, și asocierea, forțelor și calităților
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de această libertate, este sclavul acestui accident rizibil care este nașterea: "E ora trei dimineața. Percep o secundă, apoi una, apoi altă, fac bilanțul fiecărui minut. De ce toate astea? Pentru că m-am născut"43ț El deplora ieșirea din starea de "necreat", perfecțiunea unui fluid luminos. Prin naștere, omul atinge deja esență râului, în viziunea lui Cioran, iar pentru Sábato, isi inaugurează nefericirea. Până și florile s-au scufundat prin venirea omului, într-o stupefacție din care încă nu și-au revenit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ă și Viața și Învățătura Sf.Grigorie Palamasî1938Ă, ultimul fiind rezultatul cercetărilor întreprinse la Constantinopol din anii 30 și a dorinței de a trasa cât mai clar diferența dintre viziunea catolică și cea ortodoxă în privința grației create, respectiv a harului necreat, dezvoltate pe seama teologiei energiilor necreate, de care vorbea atât de sugestiv Sf.Grigorie Palamas în operele sale. Atitudinea anticatolică a părintelui se arată și în lucrarea “CATOLICISMUL DE DUPĂ RĂZBOI ”( Sibiu, 1933) și în articolele din “ Telegraful Român” și intr-o
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
Sf.Grigorie Palamasî1938Ă, ultimul fiind rezultatul cercetărilor întreprinse la Constantinopol din anii 30 și a dorinței de a trasa cât mai clar diferența dintre viziunea catolică și cea ortodoxă în privința grației create, respectiv a harului necreat, dezvoltate pe seama teologiei energiilor necreate, de care vorbea atât de sugestiv Sf.Grigorie Palamas în operele sale. Atitudinea anticatolică a părintelui se arată și în lucrarea “CATOLICISMUL DE DUPĂ RĂZBOI ”( Sibiu, 1933) și în articolele din “ Telegraful Român” și intr-o formulă mai voalată în operele
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
spirituale ale practicanților isihaști, pentru care divinul, transcendent și imanent, nu era o categorie filosofică preconcepută. Umanitatea christică, precum cea adamică, era pătrunsă de puterea divină; astfel, ființa muritoare căpăta dreptul de a accede la o cunoaștere specială, a puterilor necreate − nu totuși a esenței divine. Apropierea lui Varlaam de problema trinității s-a făcut numai pe bazele filosofiei și ale unei teologii a cunoașterii simbolice, în timp ce scrierile palamite denotă un spirit soteriologic ortodox. Mai mult, Palamas vorbește despre o "trăire
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
eliberarea intelectuală drept o practică ascetică (prelucrând din textele lui pseudo-Dionisie Areopagitul și ale lui Simion Noul Teolog), prin care gândirea intelectuală și credința (noēsis și pīstīs, la Platon) sunt conciliate, în sensul în care gândul este iluminat de puterile necreate prin aplicarea terapeutică a sfintelor taine și prin recitatea neîntreruptă a rugăciunilor (Arh. Crysostomos 219). Comentatorii actuali au reperat în polemica isihasmului, tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Isaac Sirul a limitat rugăciunea doar la nivel lingvistic pentru a marca mai bine diferența față de starea dezvăluirii lui Dumnezeu. Această stare de dezvăluire directă a lui Dumnezeu este un dar al sfinților în care aceștia primesc o lumină numită necreată pentru că este distinctă de orice tip de creatură și de orice tip de lumină materială, precum a soarelui sau a altor surse. Această lumină este chiar Dumnezeu în lucrarea Sa (descoperit oamenilor așa cum S-a descoperit lui Moise sau Apostolilor
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
pot avea acces nici oamenii, nici îngerii. Dumnezeu manifestat în această lucrare îl sfințește și îndumnezeiește pe om, făcându-l asemenea Lui. Sfântul Grigorie Palama demonstrează cum această manieră de comunicare cu Dumnezeu, acest eveniment al survenirii Lui ca lumină necreată, nu este specific doar epocii lui, ci despre el au vorbit și Hristos și Apostolii și marii teologi de la Sfântul Atanasie la Sfânții Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, Dionosie, Chiril al Alexandriei sau Maxim Mărturisitorul. După cum se observă, în
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
în vechea accadă - "sursa tuturor"). In al doilea rând venea o treime a unor forțe divine, egale ca putere între ele, manifestări exterioare și sensibile ale lui Ilu (dublate fiecare de câte o femelă); Anu (apa, zeul pește ) = haosul, materia necreată, timp și spațiu; Nuah - focul = inteligența ce însuflețește materia și oface fecundă; Bel sau Baal - pământul = demiurgul care ordonează materia și inteligența, creeînd lumea organizată. Urma o a doua triadă, a unor zei vizibili: Sin, fiul lui Bel, zeul Lună
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Albușul este învelit în "trei atlazuri" protectoare, "culcușul viu fiind principiul masculin ("sărutul plin"). Gălbenușul reprezintă principiul pozitiv, al plinului, al feminității care vrea să se împlinească prin creație. În oul universal se află cele două principii (imagine a lumii necreate), dar și imaginea plodului care reprezintă spiritul. Alte simboluri: ceasornicul ("fără minutar") care măsoară ritmurile succesiunii între viață și moarte, ca un adevărat cronos universal; în ou gălbenușul înseamnă stingere și moarte, luând forma creatului, iar albușul reprezintă viața. Un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
celui folosit de Stăniloae (Dumnezeu ca „Persoană supremă” ori „Subiect absolut”) poate fi mai ușor găsit în opera lui Hegel decât în cea a Capadocienilor. Cu siguranță, alteritatea absolută a lui Dumnezeu se recunoaște în natura Sa apofatic descrisă ca „necreată”, iar nu în faptul de a fi „o Realitate personală”. Critica istorică adusă de patrologul belgian André de Halleux personalismului „neo-ortodox” al Mitropolitului Ioannis Zizioulas poate fi aplicată, ex principio, și teologiei trinitare a Părintelui D. Stăniloae 3. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
loc iluminarea, vom putea înțelege și soluționa problema de mai sus, a abstragerii inteligibilului din sensibil și, în fond, a distingerii între două tipuri de obiecte cognoscibile. În primul rând, trebuie spus că intelectul nostru participa, prin asemănare, la lumina necreată: (ÎI.5 .4.) Ipsum enim lumen intellectuale quod est în nobis, nihil est aliud quam quaedam participată similitudo lumi nis increati, în quo continentur rationes aeternae. Unde în Psalmo IV, dicitur, multi dicunt, quis ostendit nobis bonă? Cui quaestioni Psalmista
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
domine. Quasi dicât, per ipsam sigillationem divini luminiș în nobis, omnia nobis demonstrantur (S. th., I, q. 84, a. 5, co.). Într-adevăr, lumina intelectuală, care este în noi, nu este altceva decât o anumita asemănare care participă la lumină necreată în care sunt conținute rațiunile eterne. De aceea se și spune în Psalmul IV: „Mulți zic: cine ne va arăta nouă cele bune?“ Întrebare la care psalmistul răspunde, zicând: „S-a însemnat peste noi lumină fetei tale, Doamne!“ Ca si cum ar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a discuta diferența dintre alegorie și simbol nu în domeniul teologiei, ci în cel al filozofiei artei. Distincția este importantă, întrucât ea delimitează de la început obiectul ca aparținând lumii, modalităților „profane“ ale revelației. Simbolul presupune unitatea metafizică dintre creat și necreat, formă și conținut, iar din punct de vedere teologic, dintre divin și sublunar. Pro blema este că opera de artă, obiect contingent, istoric, nu poate găzdui o astfel de relație. Romantismul, care exaltă natura sim bolică a artei, apelează pentru
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de lucrările, energiile (ἐνéργειαι) dumnezeiești, de cele din jurul ființei divine (περί αὐτόν) ca obiect al cunoașterii noastre (Cuvântarea a VI-a la Fericiri, P.G., XLIV, col. 1269A), pe bună dreptate, îl putem considera ca unul dintre promotorii învățăturii despre energiile necreate, care va forma miezul cunoscutei dispute din secolul al XIV-lea. footnote>. Patrologul John Meyendorff a subliniat și el acest fapt care îl face pe marele arhipăstor al Nyssei un precursor al Sfântului Grigorie Palama<footnote John Meyendorff, Saint Grégoire
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cărei bază o constituie Cartea biblică a Exodului 25, 40. Tabernaculul, după cum îl interpretează Sfântul Grigorie, este Hristos, Care, atunci când El a venit „să locuiască printre noi”, a devenit din ceresc ființă pământeană, a devenit om creat, fiind și Dumnezeu necreat. În chiar întunericul care Îl înconjoară pe Dumnezeu, vedem tabernaculul, pe Hristos. Structura celei de-a treia teofanii, are o adâncă semnificație. Învățătura sa teologică rezidă în aceea că a-L vedea pe Dumnezeu înseamnă să nu încetezi niciodată să
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu. Sfântul Grigorie combină astfel o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, “Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius: Flight and Intoxication”, in The Greek Orthodox Theological Review, vol. 44, Nos. 1-4, 1999, p.
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
suiș, crucile în cimitir alte așchii, mîndru-și cîntă-un cerb în codru oprire în dreptul bisericii, cerbul este mai bun creștin! halta Caracău magnetul de sus, omul a crescut și el o măgură de biserică, a primit și el zidirea ca energie necreată, satul în polarizările ei, vreme cu soare și acea relație specială, unica socoteală de primăvară, cînd a fost lăsat și Adam de rai și este și acum, de primăvară! Grigore Palama în coastă dintr-acestea, energie necreată, numai cu soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
zidirea ca energie necreată, satul în polarizările ei, vreme cu soare și acea relație specială, unica socoteală de primăvară, cînd a fost lăsat și Adam de rai și este și acum, de primăvară! Grigore Palama în coastă dintr-acestea, energie necreată, numai cu soarele ajungi în inima Ciucului, pe roșu de mac vara, pe dungi măsurate în zăpadă acum, am plîns numai cu dreptul, să nu mă vadă femeile în stînga! curg pîraie, curge și garnitura, biserica încă pe semnul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
comunică treptat trecându-se prin stările prin care a trecut El. Umanitatea Sa Hristos, Dumnezeu Omul, este taina originară și atotcuprinzătoare a mântuirii noastre, căci În El ne-a fost dată baza unirii divinului cu umanul, adică a energiilor divine necreate, a harului, cu umanul printr-un semn material În general, prin care se comunică omului, În formă văzută, harul dumnezeiesc nevăzuta, desăvârșirea Sa. Sfintele Taine sunt revărsări ale harului divin În această viață și mijloace de introducere a făptuirii umane
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Coca Stana () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92311]
-
inteligența lor asemenea unor grăunțe nobile de nisip, altele generează o paletă de lumini asemenea curcubeului și, puține, poate prea puține au străluciri diamantine reîntorcând lumina către origini. Sunt asemenea spiritelor create care se înalță și se contopesc cu spiritul necreat. Aici îl pot plasa pe Ernst Haeckel acum, la aproape 90 de ani de la dispariția sa. A strălucit între biologii și filosofii timpului său. Sclipirile sale tind să fie acoperite de îmbulzeala gloatei. Noroc că, la cifre rotunde se mai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pe sfinții părinți pe care îi iubea atât, pe care i-a tradus și pe care i-a redat nu numai mediului spiritual românesc, ci și universal, prin lucrarea sa monumentală „Filocalia”, și nu numai. Putem spune că de energiile necreate ale lui Dumnezeu și de duhul lui Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul sau Grigorie Palama s-au împărtășit toți cei care au avut șansa de a fi în celulă cu Părintele Stăniloae. Tot domnul Tică Iulian ne povestește că cei trei
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cu cea de dincolo. „Temelia dogmatică a misticii ortodoxe o găsește Nichifor Crainic cu deosebire în doctrina lui Dionisie Areopagitul și a Sfântului Grigorie Palama, care susțin deosebirea între ființa și harul sau lumina dumnezeiască, dar și caracterul divin și necreat al ultimului.” „O a doua idee de temelie a misticei sale este cristocentrismul.” „A treia condiție neapărată pentru adevărata viață mistică este, după Nichifor Crainic și după toată tradiția ortodoxă, participarea la viața liturgică a Bisericii. Nu se poate înălța
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Științe Juridice a universității Québec din Montréal susține cu deplină îndreptățire că aceasta „își păstrează întreaga actualitate pentru că fenomenul religios în diferitele sale accepțiuni se găsește în centrul scenei internaționale”. în esență, relația Biserică-Stat este o expresie a legăturilor dintre necreat și creat, dintre eschaton și istorie. J. Zizioulas pune în dezbatere ideea Bisericii înțeleasă drept o „comunitate escatologică, instituită de Fiul și constituită de către Duhul Sfânt”. Prezența celei de-a treia persoane a Sf. Treimi sem nifică aducerea în istorie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]