490 matches
-
sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, Înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară Între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse În volumul al VII-lea din Filocalie, Stăniloae reia subiectul În cadrul unei Întinse polemici declanșate de Jugie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de echilibru și fair play teologic. Grupajul din Istina Își propune să răspundă, În mod critic, la teza lui Meyendorff (cf. volumul din 1959), conform căreia doctrina patristică implică dogma palamită a deosebirii, Înlăuntrul divinității, a esenței și a energiilor necreate. Autorii textelor publicate În numărul respectiv supun teza lui Meyendorf „probei unui studiu riguros, deopotrivă istoric și doctrinal” (p. 259). Pentru o luare de poziție favorabilă lui Palamas, În lumea catolică, cf. André de Halleux, „Palamisme et scholastique”, În Revue
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să asigure saltul de la improba bilitatea maximă la certitudine? Doar credința însăși, când s-ar accede la cele incomprehensibile. Știm însă că Tertulian face încă un pas, dincolo de această logică. Revine la ideea radicalei neasemănări între cele create și cele necreate, ca să recunoască în definitiv paradoxul absolut al Întrupării. Iar acest eveniment nu se rezolvă în datele logicii sau ale unei hermeneutici neutre. Nu cred că e nevoie să aruncăm în joc o altă interpretare, cumva mai potrivită decât cele două
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
saloanele în care putea fi întâlnit Voltaire. Ca să evite asemenea capcane inutile, Tertulian revine la un mod de înțelegere care se lasă orientat de ceea ce el însuși invocă. Experiența trăită a unor contraste tari - precum între cele create și cele necreate - pregătește acest drum. Căci una e să spui despre cele create că au și nu au un început în timp, și cu totul altceva să spui că Fiul 162 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 159. lui Dumnezeu s-a născut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
putea să asigure saltul de la improba bilitatea maximă la certitudine? Doar credința însăși, când sar accede la cele incomprehensibile. Știm însă că Tertulian face încă un pas, dincolo de această logică. Revine la ideea radicalei neasemănări între cele create și cele necreate, ca să recunoască în definitiv paradoxul absolut al Întrupării. Iar acest eveniment nu se rezolvă în datele logicii sau ale unei hermeneutici neutre. Nu cred că e nevoie să aruncăm în joc o altă interpretare, cumva mai potrivită decât cele două
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
saloanele în care putea fi întâlnit Voltaire. Ca să evite asemenea capcane inutile, Tertulian revine la un mod de înțelegere care se lasă orientat de ceea ce el însuși invocă. Experiența trăită a unor contraste tari - precum între cele create și cele necreate - pregătește acest drum. Căci una e să spui despre cele create că au și nu au un început în timp, și cu totul altceva să spui că Fiul 162 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 159. lui Dumnezeu Sa născut și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se apropia și mai tare... Și nu erau cețuri. Lipsită de legăturile sale cu toate Dimensiunile înrudite, lumea muntelui Calf se destrăma încet, moleculele și atomii i se sfărâmau, i se dizolvau, dispăreau lent, pierzându-se în energia primordială, cea necreată. Materia brută a ființării își cerea drepturile. Așa se face că, în timp ce Vultur-în-Zbor și Media se zvârcoleau laolaltă în pat, muntele lui Grimus dansă Dansul Neputinței până la capăt. Cuprins Partea întâi - TIMPURI PREZENTE 1.Vultur-în-zbor 2. Prepelicarul 3. Domnul Sispy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
irațională, naturală , rădăcinile fiind complet separate, respingându-se reciproc (fr.27, Plutarch De facie in orbe lunae, 926 d, Simplicius in Cael. 530, 17-20). Anaxagoras susținea că deosebirile dintre lucruri se datorează amestecului ( în proporții diferite a unor substanțe materiale, necreate, indestructibile, imuabile, existente în număr infinit și divizibile la infinit, cunoscute ulterior sub denumirea aristotelică de . Concepe o genesis secundară, ca rezultat al interacțiunii elementelor sau calităților contrare, lucrurile (= corpuri compuse) fiind generate prin combinare, și asocierea, forțelor și calităților
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina dintâi, necreată!..., neputința venind dintr-o vădită îndepărtare de credință. Firește, aplecarea spre sacru, presupunând o legătură străveche, de generații, poate fi, ceea ce se și întâmplă uneori, asociată cu folclorul, cel puțin la nivel prozodic și la cel al imaginarului artistic, unde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ușa În nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam Însă să mă nasc Într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei Îmi devenise Îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fărĂ nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau În piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ușa în nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam însă să mă nasc într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei îmi devenise îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fără nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau în piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
celui folosit de Stăniloae (Dumnezeu ca „Persoană supremă” ori „Subiect absolut”) poate fi mai ușor găsit în opera lui Hegel decât în cea a Capadocienilor. Cu siguranță, alteritatea absolută a lui Dumnezeu se recunoaște în natura Sa apofatic descrisă ca „necreată”, iar nu în faptul de a fi „o Realitate personală”. Critica istorică adusă de patrologul belgian André de Halleux personalismului „neo-ortodox” al Mitropolitului Ioannis Zizioulas poate fi aplicată, ex principio, și teologiei trinitare a Părintelui D. Stăniloae 3. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fi soarele, luna, steaua, stâlpul de foc, funia luminoasă, conținutul acestei lumini este Hristos care se face prezent prin mijlocirea harului Duhului Sfânt. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane - Izvorul acestei lumini dumnezeiești necreate<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu, „Experierea luminii dumnezeiești la Sfântul Simeon Noul Teolog, Analele științifice ale Universității <<Al.I. Cuza>>, Iași, Teologie, tom IX, 2004, p. 150. footnote>. Dumnezeu este lumină supraființială: Lumină este Tatăl, lumină este Fiul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
luminii dumnezeiești la Sfântul Simeon Noul Teolog, Analele științifice ale Universității <<Al.I. Cuza>>, Iași, Teologie, tom IX, 2004, p. 150. footnote>. Dumnezeu este lumină supraființială: Lumină este Tatăl, lumină este Fiul, lumină Duhul Sfânt, o lumină atemporală, netăiată, necontopită, necreată, nemărginită, nelipsită de nimic, nevăzută, ca una ce este și se înțelege în afară de toate și mai presus de toate, pe care nimeni dintre oameni n-a putut vreodată să o vadă înainte de a se fi curățit, nici nu a primit
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
vorbi și voi fi acum și în veci. Amin<footnote Ibidem, p. 143. footnote>. Alcătuind un scurt rezumat, putem specifica câteva dintre cele mai importante caracteristici ale luminii la Simeon: această lumină nu este lumina naturală a intelectului, ci lumina necreată, dumnezeiască, a Sfintei Treimi; ea este imaterială și este perceptibilă mai ales prin ochii duhovnicești ai intelectului (νοῦς); ea este formă, fiind cu totul dincolo de categoria umană de formă; ea transfigurează persoana umană, incluzând intelectul, sufletul și trupul; fața lui
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
zadar se veselesc în nădejdi deșarte socotind că vor vedea lumina Ta după sfârșit (moarte). Pentru că încă de aici arvuna, pecetea ei se dăruiește negreșit<footnote Idem, Erosurile imnelor dumnezeiești, 1, p. 53. footnote>. Vederea Dumnezeirii devenite perceptibilă în lumina necreată, în harul ei îndumnezeitor, este taina celei de a opta zile, ea aparține veacului viitor. Totuși, cei vrednici ajung să vadă Împărăția lui Dumnezeu venit în puterea lui încă din această viață, așa cum cei trei apostoli au văzut-o pe
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Lumina dumnezeiască luminează oștirile îngerești. Ele o privesc (o contemplă) cu nesfârșită bucurie. Acea lumină văzută pe muntele Taborului este lumina de care sfinții vor avea parte în împărăția cerurilor. Această lumină nefiind nici materială, nici spirituală, ci divină și necreată, se comunică omului întreg făcându-l viu în comuniune cu S f â n t a Treime. Această comuniune cu Dumnezeu, în care cei d r e p ț i vor fi în cele din urmă transfigurați de lumină și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
ș i strălucitori ca soarele, este cea care constituie fericirea veacului ce va să vină starea de îndumnezeire a făpturilor, când Dumnezeu va fi totul în toate, nu în ființa Sa, ci prin energia Sa, adică prin har sau lumină necreată<footnote Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, p. 140-141. footnote>. Tocmai această comuniune cu Sfânta Treime, în care drepții vor fi transfigurați și vor străluci ca soarele, este cea care constituie frumusețea veacului viitor. Starea îndumnezeită va vedea pe Dumnezeu care
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
stiluri de viață individuale și colective" (Bădescu, 2005:252). Trăirea devine astfel axul sistemului teoretic în jurul căruia gravitează alți trei piloni de însemnătate la fel de mare: latențele difuze, cadrele noologice și învățăturile. Latențele sufletești sunt energii de natură pozitivă sau "energii necreate 41" depozitate în oameni. Dovada latențelor difuze o face atât Durkheim, prin ideea comunității de ofensă 42, cât și Pareto, prin ideea de reziduuri 43. Latențele difuze au următoarele patru caracteristici: a) sunt comune majorității indivizilor și sunt apriorice oricărei
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
reprezentativi, sărbători, comunitate de ofensă, ritualuri postul, rugăciunea, procesiunea, mersul la biserică (vezi Bădescu, 1997:52-8). Trăirile sunt singurul element care potențează latențele. "Trăirea" împreună sau simțirea comună activează așadar latențele difuze în cadre spirituale. "Ceea ce pune în conjuncție energia necreată (latențele sufletești, n.n.) cu un cadru noologic [...] este tocmai trăirea omenească" (Bădescu, 2005:254). Tipul, profunzimea și amploarea trăirii alcătuiesc împreună criteriul de realitate; "câtă trăire, atâta realitate", spune autorul (Bădescu, 2002:166). Sinteza acestor trăiri îmbracă forma unor cunoașteri
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trăirile din varii orizonturi temporale se fixează în cadrele noologice sub forma învățăturilor. Timpul acesta al "descărcărilor" latențelor prin trăiri în cadre noologice este un timp al împlinirilor, timpul kairotic. Așadar, într-o rezumare simplificatoare, conchidem că latențele sunt energii necreate, ce pot fi activate doar prin trăire, în diferite cadre noologice, ce poartă în ele învățături spirituale. Ele se "descarcă" în moduri de a fi, tipuri sociale, configurații psihoculturale, habitusuri mentale specifice diferitelor epoci și societăți. Dacă am încerca să
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Cele două opere în care sunt descrise lucrările și întreaga solidaritate angelo-umană se numesc Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească. Înainte de acestea, strălucitul teolog dobrogean a analizat și a clasificat lucrările dumnezeiești necreate, izvorâtoare din ființa Sa, într-un tratat numit Despre numele divine. O altă mărturie a prețuirii învățăturilor Sfinților Părinți și a preocupărilor sale pentru dogma treimică și îndeosebi pentru cea a întrupării Logosului o constituie Florilegiul pe care cercetările de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
amestec de înțeles și neînțeles. (n. s. 97, p. 272) 30 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Cuvântul nostru seamănă cu al lui Dumnezeu, deci ne ajută să-L înțelegem pe Acela. Dar al nostru ține de făptură, pe când al lui Dumnezeu e necreat. Din acest punct de vedere e diferit ca înțeles de Cuvântul lui Dumnezeu. (n. s. 98, p. 272) 33 „... Ființa Tatălui este fără început și rădăcină și izvor al Fiului”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola despre sinoadele ce s-au
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
atunci nici n-a fost răstignit, nici n-a murit, nici n-a fost îngropat, nici n-a înviat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LVIII, III, în PSB, vol. 22, p. 250-251) „În Hristos ceva este necreat, iar ceva, creat. Și spunem că necreat în El este faptul de a fi etern, dinainte de veci și Făcător al tuturor lucrurilor; iar creat, trupul ce Și l-a plăsmuit asemenea trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]