482 matches
-
au apărut până acum cărți de proză de Alfred Jarry (două volume, în traduceri de Luca Pițu și Mady Solomon), Alberto Moravia (tot două, unul, o noutate în limba română, o culegere de povestiri, Cum să trăiești cu o soție necredincioasă, tradus de George Popescu, altul, romanul Indiferenții, într-o traducere mai veche a Etei Boeriu), Julien Green (cunoscutul Leviathan, tradus de Modest Morariu), Jiri Marek (Unchiul meu Ulise, tradus de Jean Grosu), Raymond Radiguet (cu Bal la contele d´Orgel
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E.Lovinescu, apăsat de imaginea "labilității universale", sau Jean-Francois Revel ce se declara un mecreant, sau Paul Zarifopol, "necredincios" ce mergea "foarte departe cu înțelegerea fenomenului religios", (mai sunt amintiți T. Maiorescu și Jules Renard), lipsindu-le doar "puțin ca să ajungă pînă la capăt". Căci există vocații religioase în stare larvară. Rudimente ce n-au avut șansa de-a
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
harul lui Dumnezeu „Un om ca toți oamenii nu poate săvârși minuni după moarte; mucenicul însă poate săvârși multe și mari minuni; nu pentru ca să ajungă acela mai strălucit că el n-are nevoie de slavă de la oameni, ci ca tu, necredinciosule, să afli că moartea mucenicilor nu este moarte, ci început de viață mai bună, începătură de viețuire mai duhovnicească, mutare de la cele mai mici la cele mai bune. Nu te uita la aceea că trupul mucenicului stă gol, lipsit de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3. Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
slava veșnică. 11. Adevărat este cuvîntul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El. 12. Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, și El Se va lepăda de noi. 13. Dacă suntem necredincioși, totuși El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur. 14. Adu-le aminte de aceste lucruri și roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decît la pieirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
acesta și S-a mîniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui. 20. El a zis: Îmi voi ascunde Fața de ei, și voi vedea care le va fi sfîrșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși. 21. Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mîniat prin idolii lor deșerți; și Eu îi voi întărîta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mînia printr-un neam fără pricepere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
stăpînit de un duh mut. 18. Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut." 19. O, neam necredincios!" le-a zis Isus. "Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine." 20. L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
același Lulu Chiracu, dar nu-l aude nimeni. Ai dracului turci, cum se gândeau ei și la burdihanul lor, și la posteritatea noastră! ... De la ei ni se trage mulțimea scrierilor vechi. Cu cât mai multe jafuri, năvăliri, maziliri, tăieri de „necredincioși” și mai ales de oi carpato-dunărene, cu atât mai multe pagini de cronici, plângeri la „zidurile Vavilonului”, stihuri la stema țării și altele. Cum românii au fost, din vechime, mari crescători de animale, cu carnea au rezistat lăcomiei asupritorilor, iar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Să descopere că de fapt nici nu se află acolo, cum nici nu se afla, cu siguranță, căci cine știe pe unde călătorea sufletul ei și pentru cine bătea, chiar în clipa aceea, sub ochii ei, inima aceea mincinoasă și necredincioasă! Uite-o numai cum suflă! Parc-ar scoate îngeri pe gură! Așa doarme și-așa suflă prin somn o femeie cinstită și iubitoare? Clocitoare de iad e-n sufletul ei, dar respiră parc-ar da-o îngerii-n leagăn. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în jurul lor, Radoslav o concedie cu un gest scurt. Abia când ajunse în pragul ușii îl auzi mormăind ceva despre faptul că îi spusese deja că era ferm convins că se apropia Armaghedonul și că acum nu ajungea să fii necredincios ca să nu vezi semnele, trebuie să fi fost și orb. Dumnezeu își întîlnea undeva propria-I nemărginire. 25. Doar arareori visele Abatelui întregeau povești de care să-și aducă aminte cu plăcere când se trezea. De cele mai multe ori visa că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dumnezeu de furia necredincioșilor. - Nu înțelegi că noi nu știm cine este acest Dumnezeu, că bănuim doar, și, mai mult, că nu avem cu cine să ne luptăm... - O, ba da, zâmbi Xtyn. Policornii sunt necredincioși. Și florile cântătoare sunt necredincioase, și lentilele... Astea toate sunt necredincioase și e deci menirea noastră să ne apărăm. Arrus începea să întrevadă intenția tânărului. - Nu-mi place felul în care gândești. Asta ar fi o înșelătorie. Xtyn se mișcă în felul acela care scăpa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că noi nu știm cine este acest Dumnezeu, că bănuim doar, și, mai mult, că nu avem cu cine să ne luptăm... - O, ba da, zâmbi Xtyn. Policornii sunt necredincioși. Și florile cântătoare sunt necredincioase, și lentilele... Astea toate sunt necredincioase și e deci menirea noastră să ne apărăm. Arrus începea să întrevadă intenția tânărului. - Nu-mi place felul în care gândești. Asta ar fi o înșelătorie. Xtyn se mișcă în felul acela care scăpa ochilor omenești și ajunse instantaneu în fața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vor scăpa de sabie printre neamuri, cînd veți fi risipiți în felurite țări. 9. Și cei ce vor scăpa din voi își vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară și necredincioasă, și ochii care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scîrbă de ei înșiși, din pricina mișeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urîciunilor lor. 10. Și vor ști că Eu sunt Domnul și că nu degeaba i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
strecur, de ne pare din ele-orcare-un an. Și gura-Ne-ncrețită uită demult ce-i râsul Și ochiul Nostru nu e în stare să plătească Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc; În cap ei ne fugiră, uscîndu-se de vii, Necredincioși luminei, nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare din ele-orcare-un an. Și gura-Ne-ncrețită uită demult ce-i râsul Și ochiul Nostru nu e în stare să plătească Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc; În cap ei ne fugiră, uscîndu-se de vii, Necredincioși luminei, nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zile Se strecur, de ni pare din ele-oricare-un an. Și gura-ne-ncrețită de mult uită ce-i râsul Și ochiul nostru nu e în stare ca să nască Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc, În cap ei ne fugiră, necredincioși luminei, Se simt doar pe ei înșii uscîndu-se de vii. Boieri, coroana noastră ne-apasă ca [un] munte Și grea ni este haina și trupul de pe noi, Încât deopotrivă domnia mea [e] gata Să zvârle pe-amîndouă deodată în mormânt. Un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine-i așa. Te mai vezi o dată bătrân și copt pentru mormânt, ți se face și calea mai singuratică, mai pustie; mulți amici te părăsesc, se despart de tine; nu -i plâng pe acei din straiele negre însă pe amicii necredincioși trebuie să-i plâng. (se scutură) Mi se pare că s-a făcut prea frig, nu? FELICE Da, da! Na, ține amândouă mantalele. {EminescuOpVIII 429} HISTR[IO] Dă-mi numai una. Viu îndată îndărăt. FELICE HISRE[IO] FELICE Unde pleci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și crez, îți zic fără răutate, că ei pierd din zi în zi gustul cel bun ce îi deosebea de rămășița Italiei. - Știu eu ceva, eu autorul lui Nerone, care ei îl suiră până la nori, cu toate că fu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe vechiul palat otoman flutura un steag grecesc. Turcii și conducătorul lor, Mustafa Kemal, se retrăseseră spre est, În Angora. Pentru prima oară În viață, grecii din Asia Mică scăpaseră de sub dominația turcească. Nimeni nu le mai interzicea ghiaurilor („câini necredincioși“) să poarte haine colorate sau să călărească sau să folosească șei. Niciodată nu aveau să mai apară oficialii otomani În sat În fiecare an, ca să-i ia pe cei mai puternici băieți În armata de ieniceri, așa cum se Întâmplase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ziceam: "Cum să te pun printre copiii Mei, și să-ți dau o țară plăcută, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor? Mă gîndeam că mă vei chema: "Tată!" Și nu te vei mai abate de la Mine. 20. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel, zice Domnul!" 21. "Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plînsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea, și au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să-ți dau o țară plăcută, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor? Mă gîndeam că mă vei chema: "Tată!" Și nu te vei mai abate de la Mine. 20. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel, zice Domnul!" 21. "Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plînsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea, și au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. 22. "Întoarceți-vă, copii răzvrătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
era liberă să se concentreze pe problemele ei. Ce avea să facă În privința lui Matthew, asta era Întrebarea care-o bântuia În timp ce privea pe geamul mașinii, căutând să prindă o ultimă imagine cu sigla Hollywoodului de pe dealuri. El fusese iubitul necredincios, iar ea era prietena neloială. Brusc, avu o revelație. Dacă ea putea fi În același timp o prietenă foarte bună și una foarte rea, și Matthew putea fi În același timp un păcătos și un sfânt. Probabil că toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9. Dar fiindcă unii rămîneau împietriți și necredincioși, și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei, și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10. Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură, și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot. 40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată și n-au putut." 41. "O, neam necredincios și pornit la rău", a răspuns Isus, pînă cînd voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău." 42. Pe cînd venea băiatul, dracul l-a trîntit la pămînt, și l-a scuturat cu putere. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Cred că chinurile sufletești trebuiesc exprimate cât mai mult și imaginile sunt uneori o profanare. Și ca să revin la modestele mele încercări: țipătul care fixează axa întregului roman O moarte [care nu dovedește nimic] trebuia să fie numai <<Irina e necredincioasă sau s-a omorât [?]>> Orice vorbă nouă, cât de extraordinar îmbinată, ar fi sunat fals.”<footnote Anton Holban, Pseudojurnal. Corespondență, acte, confesiuni, Editura Minerva, București, 1982, p. 179 footnote> În corespondeța holbaniană sunt detalii și considerații diverse precizând o concepție
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]