910 matches
-
Îi parcurgă conturul. - E ultima operă a maestrului meu, Elia da Cortona, zise el cu afecțiune. - Un felinar? Arrigo Încuviință. - Dar de un tip extraordinar. Fratele Elia a spus că lumina lui va putea trece peste mare, ajungând și până la necredincioșii din Palestina. Pe o parte a ciudatului obiect era un gemuleț Închis cu un mâner. Dante desprinse dispozitivul de fixare, aruncând o privire Înăuntru. Acolo era doar o plită mică, ecranată În partea dinapoi de o parabolă care pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cea mai mare? Eu te provoc la această Încercare: În Baptisteriu, cu geometria lui perfectă. Ceea ce nu a fost posibil În Puglia, aici se va petrece, continuă cu hotărâre, Îndreptându-și mâna către masa de marmură din spatele lor. - Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
întru comuniunea cu Iisus Hristos! Cavalerul Fra Giovanni da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Înviere, pe Hristos, așa cum o va face Maria Magdalena. Spre deosebire de cei 3 aleși (Petru, Iacob, Ioan), Andrei nu are o poreclă. El nu se individualizează nici măcar printr-o critică sau negație la adresa lui Hristos: nu are nici un gest de tip Toma Necredinciosul. Numele său este grecesc (și înseamnă bărbat, bărbăție), drept care lui i se vor adresa niște greci care râvnesc să îl cunoască pe rabinul Ieshua, despre care se auziseră atâtea. Dintre ceilalți ucenici, doar Filip mai are nume grecesc. Care este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
vreți, taică; ce vedeți voi eu nu văd. Nu spun că nu este, dar nu văd eu. Faceți cum vreți sau cum știți - dacă știe vreunul ce are și cum de făcut. Mie mi s-a spus, În afară de Păcătosul, și Necredinciosul. Nu pentru că nu credeam În Dumnezeu cel mare, ci pentru că nu credeam În lucrurile nelalocul lor care se Întâmplau oamenilor din altă vrere, nu din cea a Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba nimic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mitule, nici acuma nu vezi că-și bate joc de mine?” - și-i arătă fața de guzgan, fără să se vădească Înspăimântat, ci mai degrabă cu Încântarea celui căruia i se adeveriseră vorbe ce nu fuseseră crezute. Mitu Păcătosul și Necredinciosul se Întoarse către el cu tot cu Ied, Îl cercetă cu luare-aminte, clătină din cap cu bunătate și Îngăduință, apoi urlă la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se urâțească și, În cele din urmă, să pomeniseră iarăși fără aripi În spinări și cu tălpile În noroiul gras al ulițelor. În acea rătăcire a firii, nea Mitu Păcătosul - căruia, de la Întâmplarea cu aripile, i se spusese și Necredinciosul - nu putuse cu nici un chip să creadă În visul În care ceilalți se lăsau trași și Învăluiți. Mai târziu, când bătrânețea Îi lovea fără milă trupul beteag și când se spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
necredință, dragoste și ură, de un farmec și o poezie discrete. Cartea se construiește concentric, pe mai multe planuri, dar urmând trama unui destin cristic, al iubirii, al jertfei și al credinței în aproape, care se opune celuilalt destin, al necredinciosului, un Iuda avid de putere pentru că este slab și îi persecută pe ceilalți simțindu-se persecutat. Acțiune propriu-zisă nu există, doar mici întâmplări cotidiene peste care plutește bănuiala unei conspirații, dialoguri mărunte și pline de tâlc, amintiri din copilărie, fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
metodelor cioraniene de a-și fixa identitatea; el preferă tortura de sine: „Creștinească la mine e doar pasiunea de a mă tortura, de a-mi complica inutil conștiința și zilele” (I, 177). Nu-i vorbă, Cioran se declară adesea un necredincios: „Dacă aș fi credincios, m-aș ocupa de Dumnezeu. Nefiind credincios, mă ocup de mine...” (III, 153). Pentru a nuanța, într-un loc își spune „a-creștin” (III, 217). De fapt, dacă se simte „ispitit de credință”, lucrul acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
asta întregul edificiu al textului. M-am convertit aproape întotdeauna la ideile pe care mai întâi le-am atacat” (I, 316). În plus, îi citește pe gânditorii religioși, probabil pentru că descoperă în ei căutări identice cu ale sale: „Sunt un necredincios care nu citește decât gânditori religioși. Motivul adânc este că doar ei s-au apropiat de anumite abisuri. La care «laicii» sunt refractari sau de care sunt incapabili” (III, 238). Ba mai mult, ajunge să le ia apărarea: „S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
personaj” este chinuit de imposibilitatea alegerii între cele două femei iubite, Una și Ghighi, David Dragu este un scriitor care își detestă tatăl și familia, Eleazar este un revoluționar mistic și anarhic care ar vrea să-i pedepsească pe cei necredincioși, Emilian scrie un roman bazat pe autenticitate și participă la mișcarea revoluționară alături de comuniști, Jean Ciutariu este un tânăr compozitor, dar și un ,,impostor sentimental”, Lazarovici scrie și el un roman și împărtășește aceleași vederi de stânga, Vlădescu este mereu
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
formală). Anselm a definit conceptul de Dumnezeu drept conceptul "celei mai mari ființe ce poate fi concepută". A susținut de asemenea că și ateistul, negând existența lui Dumnezeu neagă existența unei astfel de ființe. Altfel spus, atât credinciosul, cât și necredinciosul se gândesc la existența intențională a lui Dumnezeu. Mai departe, Anselm se întreabă dacă ideea de Dumnezeu, drept "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit", poate fi numai ideea unei existențe intenționale? Nu: deoarece ar fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
devină cuvântul o biserică, una În care dogma nu s-a așezat Încă În praful altarului, e nevoie de un concept cu vedere. Îi voi spune și lui concept-vedere. În termeni paulini, iată care sunt trăsăturile lui: știe limbi pentru necredincioși; În el sunt daruri felurite, unele Întoarse spre un mădular al trupului, altele Înspre altul (a face dragoste Înseamnă a dărui, dar și a zidi și, mai important, a nu cădea - cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nimic, aceasta e voluptatea supremă. în mod evident, binele suveran nu e plăcerea ci Dumnezeu. Dar plăcerea însoțește viața creștină, ea decurge din chiar exercitarea ei: nimeni nu trăiește mai mulțumit ca omul cucernic. Prin urmare, cel mai mizerabil este necredinciosul. Practicarea virtuților teologale și comportamentul calchiat pe cel al lui Hristos, iată conținutul unei vieți cu adevărat fericite. Plăcerile terestre sunt lipsite de importanță, secundare, inexistente în comparație cu ele. Trupul cere, sufletul răspunde acestei exigențe: puternic, demn, mare și frumos, el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimic nu-l descumpănește mai mult ca minciuna. Pentru un sceptic care nu crede în nimic, hotărârea de a apăra cu înverșunare adevărul contra minciunii face cât o profesiune de credință nominalistă: anti-idealist, opus existenței unor entități universale dincolo de cuvânt, necredincios în materie de idei generale privitoare la existența autonomă necrezând în realitățile singulare, reducând cuvintele la o convenție utilă și necesară pentru a sparge singurătatea ontologică, Montaigne devansează filosofia contemporană preocupată să răstoarne platonismul. 23. Autobiografia lumii. De unde și religia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mele. Nu mă lepăda pe mine de la Fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu‐l lua de la mine. Dă‐ mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța‐voi pe cei fărădelege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește‐mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucurase‐ va limba mea de dreptatea Ta. Doamne buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că, de‐ai fi voit jertfă Ți
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
non-dualist al doctrinei catharilor monarhieni, care nu contenesc să insiste asupra faptului că lucrarea Diavolului s-a Înfăptuit cu Îngăduința lui Dumnezeu. Definiția acreditată a ereziei se potrivește de minune monarhienilor: eretic este cel care are o credință greșită, nu necredinciosul*83. Mai greu de definit sînt radicalii. Este evident că temelia credinței lor o formează origenismul 84. Însă, În privința eticii și a practicilor, atît radicalii cît și monarhienii derivă din bogomilism. Acest lucru arată că n-ar fi exclus ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
coroana. Ochiul este organul biblic al înșelăciunii și al falsei certitudini, din vina căruia este adorată creatura în locul Creatorului și nu este înțeleasă corect alteritatea radicală a lui Dumnezeu, redus la statutul comun al coruptibilului pasăre, om, patruped sau reptilă. Necredinciosul își anexează lumea prin ochi, dar prin ochi omul lui Dumnezeu este posedat. Nu fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor de Ocrotitorul poporului ales? "Să se rușineze toți cei ce se închină la lucruri cioplite" (Psalmi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
message, în asta constă revoluția catolică. Dumnezeu nu trebuie doar adorat acolo unde ne aflăm, ci transmis oriunde poate ajunge un om. Dintr-un capăt în celălalt al lumii." De la apostol la păgân. De la episcop la penitent. De la credincios la necredincios. Din ușă în ușă. Din gură în gură. Nu-i de mirare că această confesiune a fost prima care a reflectat asupra transmiterii, care și-a problematizat rolul misionar. Iar sociologul sau cercetătorul modern care vorbesc de "comunicare" fără a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu se mută ca un bibelou oarecare. Sfântul Cristofor, patronul automobiliștilor, apără de "moartea rea" și merită văzut cum șoferii de autobuz indieni de pe drumurile din Anzi își fac semnul crucii în fața micii păpuși agățate de retrovizor. În biserici, mulți necredincioși înclină capul în fața crucifixului, unii pun o lumânare sub cromolitografia Sfântului Francisc. Putere a imaginii sau putere a primitivului? S-a înțeles deja că ar trebui să includem psihanaliza printre rezervoarele noastre disciplinare. Deși filonul afectelor este într-adevăr la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mediatorilor transmiterii culturale, ar traduce nu o revigorare, ci un declin al credinței noastre în transcendența formelor. Ca și cum virtutea de comuniune a privirii estetice ar scădea o dată cu inflația simbolurilor ei. Cultul artei, această ieșire religioasă din religie, ultima credință a necredincioșilor, seamănă cu o evlavie sceptică; iar muzeele noastre cu niște sanctuare pentru agnostici. Stranie combinație, dar care convine acestei religii în secret disperate. Venerația artistică înșeală foamea spirituală, fiind o ultimă transcendență permisă de eclipsa transcendențelor (cult, etnie, partid, teritoriu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1988. Aceste practici funerare nu ținea cont de recomandările Sfântului Augustin. În De cura pro mortuis gerenda (420), el arată că, de vreme ce învierea nu depinde de conservarea materială a trupurilor, "credincioșii nu pierd nimic dacă nu au un mormânt, așa cum necredincioșii nu câștigă nimic dacă au". 74 Francis Haskell, Mécènes et peintres. L'Art et la société au temps du baroque italien, Gallimard, Paris, 1991 (traducere franceză). 75 Krzysztof Pomian, Colectionneurs, amateurs et curieux. Paris-venise, XVIe-XVIIIe siècle, Gallimard, Paris, 1987. 76
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar cu mult umor, după un model francez plasat între Lettres persanes și Zadig ou le destin 2: „Nu este, așadar, nevoie să te duci atât de departe pentru a găsi inițiative; vechile fargade ne puteau îndemna: «să lăsăm pe necredincioși și încercările nelegiuite lui Ahriman», dar mintea persanilor noștri s-a dezrobit de mult de «Jachtul șsic!ț liturgic»3 și a îndrăznit lucruri mari pe care nu le-au îndrăznit nici apusenii”4. De la Paris, Odobescu adusese un număr
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sau minore, acive sau pasive etc., în măsura în care se aseamănă sau se diferențiază de grupul propriu. Etnocentricul folosește pentru grupul, poporul, țara lui expresii ca: "popor ales", "națiune binecuvântată", "rasă superioară" etc., iar pentru ceilalți, "popoare înapoiate", "barbari", "sălbatici", "străini perfizi", "necredincioși" etc. Th. Caplow a pus în evidență că numărul persoanelor care supraestimează grupul din care fac parte este de opt mai mare decât numărul persoanelor care își subestimează propriul grup. Etnocentrismul este o reacție umană întâlnită în toate societățile și
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
creștinismului, glossolalia e un adevărat extaz la care mintea nu participă. Surprins de efluviul harului dumnezeiesc, extaticul grăiește în limbi, dar nimeni nu-1 înțelege. El are nevoie de interpret. Harisma glossolaliei, lămurește Pavel, e dată nu pentru credincioși, ci pentru necredincioșii care, neînțelegând ce vorbește extaticul, să vadă totuși că prin el se manifestă prezența divină. Dar dacă s-ar aduna toată comunitatea Bisericii la un loc și toți ar grăi în limbi deodată, cine i-ar vedea astfel ar spune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]