507 matches
-
dispară cu totul, nume și operă). "Astăzi, Ionathan X. Uranus și Mark Abrams, paiațele mele demente, s-au sinucis. Pentru mine, zdreanța pe care încep să o ispășesc, denunțând-o. Pentru alții, să rămână pantomima minciunii, parabolă propriei lor tragicomedii." (Necrolog) Gestul autodenunțător amintește autocontestația lui Ion Barbu, care a rămas, după un scurt drum poetic, doar la geometrie. Avramescu a trecut de la magia reală la aceea literară, pentru a le nega prin credința ortodoxă slujită la altar. Ion Barbu așezase
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
în nopțile cu lună, se înțelege, plină, până la 12. Pe neobservate însă gazetele impun, în locurile în care ajung, la oraș și la țară, Luna științifică. Cotidianul Adeverul publică în pagina 2, în 6 iulie 1889, la câteva săptămâni după necrologul lui Mihai Eminescu, autorul celei mai frumoase călătorii în Luna poeților, o știre pusă sub titlul Eclipsele lunei, în care, după ce se anunță ,Săptămâna trecută a fost o eclipsă parțială de lună", se dau ,noțiuni și detalii asupra acestui fenomen
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
său coleg de generație Eugen Jebeleanu. A fost și premiat în două rânduri pentru excelența traducerilor din lirica maghiară. Antologia centenară, alcătuită cu pricepere și cu întinsă informație istorico-literară, se încheie într-un fel de postfață cu un mănunchi de necrologuri, sensibile și emoționante rostite în acel început de primăvară a anului 1994, când poetul "podișului someșan" a trecut la cele veșnice.
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
vorba de M. Eminescu. Iată de ce amintirea acestor două obiecte ( ceasul și inelul), care fac astăzi mândria expoziției muzeale a Casei "Vasile Pogor" din Iași, pot interesa nu numai pe vizitator, ci și pe cititorul acestor rânduri. I.L. Caragiale în necrologul În Nirvana scria: "Peste câțiva ani a venit în București tata lui Eminescu. Era un bătrân foarte drăguț, glumeț și original. Făcuse o bună afacere și venise să-i cumpere fiului haine și ceasornic și să-i deie «din viață
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
tatăl unui nou copil, și la optzeci și cinci de ani a mai scris un nou roman, Ravelstein. Efervescentul, trepidant-juvenilul Bellow, care a acumulat, cred, mai multe premii decît oricare alt scriitor american. Pentru că prezentarea de față are caracter de necrolog, se cuvine să-i înșirăm premiile - asemenea medaliilor de pe pernița de catifea care precede cortegiul funerar al unui mare comandant. A fost distins de trei ori cu prestigiosul National Book Award (performanță unică în istoria premiilor literare americane), pentru romanele
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
tatăl unui nou copil, și la optzeci și cinci de ani a mai scris un nou roman, Ravelstein. Efervescentul, trepidant-juvenilul Bellow, care a acumulat, cred, mai multe premii decît oricare alt scriitor american. Pentru că prezentarea de față are caracter de necrolog, se cuvine să-i înșirăm premiile - asemenea medaliilor de pe pernița de catifea care precede cortegiul funerar al unui mare comandant. A fost distins de trei ori cu prestigiosul National Book Award (performanță unică în istoria premiilor literare americane), pentru romanele
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
ceea ce nu am unde publica! Într-adevăr, ținea un jurnal în care își spunea oful...". Din nou, cititorul dinaintea mea glosează: nesincer. și cam are dreptate... Din toate foile de cartotecă vivantă, încheiate, aproape întotdeauna, cu două rînduri ca de necrolog, de parcă viața, de la cunoștința cu Peltz pînă la moarte, se comprimă într-o evocare, scoate capul o lume aproape bună, cît s-ar strădui, peste ani, cronicarul ei s-o altoiască, să-i exhibe putreziciunea burgheză. Și un îndreptar de
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
Smaranda Bratu Elian Exact când terminam de scris acest articol, pe 12 ianuarie, profesorul Petronio se stingea din viață ca o flăcăruie suflată de vânt. Am dorit ca articolul să rămână la fel, și nu să se transforme într-un necrolog, pentru că el era în primul rând elogiul unei extraordinare vitalități. (S.B.E.) Giuseppe Petronio aș spune că este un "monstru sacru" al criticii literare și în general al culturii italiene, dacă expresia nu ne-ar abate gândul spre starurile de cinema
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
personaj (Carlo Kienitz), își amintește de o veche amică, Sybille Sundermann, etnografă care a trăit mai mulți ani cu un dezertor sîrb de etnie romă, Dejan Ferari, cu care a avut un copil. Povestea nefericitului amor este reactivată de lectura necrologului Sybillei, despre care află că a murit înjunghiată de partenerul ei de viață. Drama ar fi fost poate definitiv dată uitării, dacă Anna, o tînără regizoare T.V., crescută la umbra școlii de sociologie din Frankfurt pe Main, a regizorului Peymann
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
Iordachescu Ionut Într-un articol care adună cele mai bune lecturi culturale ale săptămânii, site-ul postului public de radio britanic, BBC, citează un necrolog al arhitectei Casei Poporului, Anca Petrescu, realizat de cotidianul britanic Daily Telegraph. Autorul materialului descrie construcția cerută de Nicolae Ceaușescu drept cel mai mare kitsch al totalitarismului realizat de "poate cel mai prost arhitect din lume". Daily Telegraph reușește să
BBC: Anca Petrescu, cel mai prost arhitect din lume? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/63088_a_64413]
-
Casei Poporului, Anca Petrescu, realizat de cotidianul britanic Daily Telegraph. Autorul materialului descrie construcția cerută de Nicolae Ceaușescu drept cel mai mare kitsch al totalitarismului realizat de "poate cel mai prost arhitect din lume". Daily Telegraph reușește să mențină pulsul necrologului ca gen de presă, cu materiale bine documentate despre lideri mondiali, vedete sau persoane mai puțin cunoscute, dar cu o istorie ce merită cercetată în retrospectivă. Într-un solid necrolog al celei care a fost Anca Petrescu, publicația britanică vorbește
BBC: Anca Petrescu, cel mai prost arhitect din lume? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/63088_a_64413]
-
prost arhitect din lume". Daily Telegraph reușește să mențină pulsul necrologului ca gen de presă, cu materiale bine documentate despre lideri mondiali, vedete sau persoane mai puțin cunoscute, dar cu o istorie ce merită cercetată în retrospectivă. Într-un solid necrolog al celei care a fost Anca Petrescu, publicația britanică vorbește despre "sacrificiile" pe care le-a atras construcția megalomanică a Casei Poporului, gândită de arhitecta care a refuzat mereu să vorbească despre relația sa cu Ceaușeștii. "Discutabil cel mai prost
BBC: Anca Petrescu, cel mai prost arhitect din lume? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/63088_a_64413]
-
poetul tăcuse. Revenea o dată cu Nichita Stănescu, Marin Sorescu și ceilalți poeți cu peste un deceniu mai tineri decît el. Și era "descoperit" de criticii aceleiași generații. E ciudat, dar lucrurile așa stau: am scris la debutul lui, îi scriu astăzi necrologul. Poezia lui Doinaș a debutat sub semnul clasicismului. A devenit treptat din ce în ce mai pronunțat barocă. S-a încărcat de podoabe. Și-a radicalizat morala. Evazionismului sau parabolei clasiciste i-a luat locul pamfletul liric. Dintr-un tînăr echilibrat, Doinaș s-a
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
vor alcătui sumarul unor volume viitoare. Prozator, antropolog, sociolog, autor captivat de vocea străzii și de istoria la firul ierbii, comentator avizat de fotbal, Sorin Stoica este în continuare o carte deschisă. Nu mi-am propus să fac aici un necrolog: tip de discurs necesar, dar funerar și întru totul previzibil în desfășurarea lui. Despre morți, numai de bine. Indiferent dacă decedatul a fost o somitate sau o mediocritate, un om excepțional ori o canalie, textul îndoliat va face vorbire despre
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
Academiei Române să renunțe la ortografia etimologistă și să pună Academia Română în ,lăuntru" și în fruntea ,mișcării literare". Maiorescu, care îl citase pe Eminescu după V. Alecsandri, este acum în comisia academică împreună cu B. P. Hasdeu, care, în 1889 afirmă în necrologul apărut în Revista nouă din 15 iunie: ,Eminescu a lăsat multe versuri admirabile; însă meritul lui cel mai covîrșitor, un merit de principiu, este acela de a fi voit să introducă și de a fi introdus în poezia românească adevărata
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
lege. Lăsând deoparte simplismul rezolvării, să recunoaștem că, judecată la rece, descrierea nu e numaidecât inexactă. Știm astăzi, datorită Ioanei Pârvulescu, că atât de circulanta etichetă de „Luceafăr al poeziei” a fost lansată de obscurul gazetar C.B. Stamatin, într-un necrolog din „Adevărul” (18 iunie 1889). Și iată ce carieră a făcut ! Dovada irecuzabilă a inautenticității geniului eminescian o constituie, după Alexandru Grama, amănuntul că Eminescu a fost ignorat, respectiv încoronat postum de aceiași contemporani. „Deaca un geniu în viață n-
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
-i anunța sumar decesul, înainte de consemnarea unor merite, se afirma că viața și cariera sa ar fi fost "marcate de colaborarea cu Securitatea". Apreciind caracterul "absolut imbecil" al procedeului, Nicolae Coande exclamă: "Haiti, mi-am zis, parcă ar fi un necrolog comandat de Securitate!". Întrucît nu ni s-a spus nimic despre anii pe care Al.Paleologu i-a petrecut în recluziunea, împărțită cu Noica, de la Câmpulung, despre anii în care a zăcut în temniță, despre faptul că a devenit "ambasador
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
a scos capul o revistă și înainte de a ști cine sunt cei care o conduc și ce pot îi dau cu parul în cap." Unele articole ni-l revelează pe comentatorul atent, drastic uneori, al actualității sociale și culturale. În necrologul închinat lui Gheorghe Bogdan-Duică, critică nepotismul universitar, practica întemeierii di-nastiilor universitare din Cimitirul Buna-Ves-tire, "Gheorghe Bogdan-Duică - scrie Pavel Dan - nu și-a lăsat catedra moștenire copiilor. Nu a întemeiat o dinastie universitară. Nu și-a numit fetele asistente, nepoții și
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
ce figurau în comitetul de redacție "imediat alăturea": Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu? Hasdeu a consimțit la această mistificare, de îndată ce, în 1889, la trecerea poetului în eternitate, directorul Revistei noi, Hasdeu, oprește tipărirea numărului din 15 iunie pentru a introduce un necrolog, în care afirmă: "Eminescu a lăsat multe versuri admirabile: însă meritul lui cel mai covîrșitor, un merit de principiu, este acela de a voit să introducă și de a fi introdus în poezia românească adevărata cugetare și adevărata artă ca
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
are întotdeauna ultimul cuvânt. Sub așteptări mi se pare însă Cornel Ungureanu, atunci când confundă, intenționat și repetitiv, tema cu pretextul. Într-o carte intitulată, mă văd nevoit să repet, Orașul și literatura, acesta publică, simultan, o descriere a Nădlacului, un necrolog în memoria lui Ondrej Stefanko și o suită de considerații despre centru și margine într-o utopică Europă fără granițe. Mă feresc să mai citez. Cum sugeram la început, în răspăr cu trendul, anul acesta s-a publicat, la Editura
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
ceva mai consistentă, de care profitam ca să ne repezim la o cafea într-un bar alăturat de la Răzoare, dărâmat prin anii 1980 de autorități, ca să facă loc unui pasaj rutier niciodată construit. Mi-am amintit brusc de toate acestea citind necrologul emoționant pe care l-a consacrat Ileana Bucurenciu în precedentul număr al României literare Corneliei Comorovski. O cunoșteam din reputație și din vedere de multă vreme pe profesoara de literatură comparată. Ne-am împrietenit însă abia când am fost obligați
Catedra pentru studenți străini by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3593_a_4918]
-
cunosc atît de bine, în întortocheata lui sensibilitate, încît să nu-l rănesc, fără intenție, desigur, fără motiv, după socotința mea, care însă părea, în ce-l privește, curată nesocotință. Astăzi, dacă ar citi aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie și m-ar lăsa la fel de
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
triplu al EUPHORIONULUI sibian (aprilie-mai-iunie 2002) este consacrat lui St. Aug. Doinaș. Numărul era gata de tipar cînd, tocmai sărbătorit pentru opt decenii de viață, poetul ne părăsea. Dintr-unul omagial, numărul devenea, ca și acela al altor publicații, un necrolog. Lucrul cel mai extraordinar din Euphorion este publicarea a șase Sonete fără sunet scrise de Doinaș în ultimele sale luni. Toate sînt superbe. Îl reproducem pe primul care e oarecum paradigmatic pentru întreg ciclul cu acest nume. Se intitulează Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
atunci vorbi tunetul: DA Datta: Ce am oferit? Prietene, sângele-agitându-mi inima, Teribila-ndrăzneală a unei clipe de capitulare Ce un veac de prudență n-o poate retrage Prin asta, și numai asta existat-am Ceea ce nu e de găsit în necrologuri Sau în amintiri țesute de păianjenul filantrop Sau sub sigilii sparte de firavu-avocat În camerele noastre goale DA Dayadhvam: Am auzit cheia Cum se întorcea în ușă o dată, doar o dată Ne gândim la cheie, fiecare-n a lui închisoare Gândindu
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
presa comunistă din România să nu apară despre scriitorul și savantul român care ne părăsise decât o știre laconică și anodină. în zilele sfârșitului lui aprilie 1986, în ziarele și revistele din întreaga lume s-au publicat însă sute de necrologuri și elogii. Dispozițiile iacobinilor cenzori bucureșteni își pierdeau valabilitatea dincolo de granițele țării. 1 Mircea Eliade cenzurat în 1928, în Jurnalul literar, an IV, nr. 23-26 iulie, 1993, p. 1. 2 Se creează un nou simț, în Credința, 2 februarie 1934
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]