499 matches
-
Prutul", " Opinia") care azi publica știrea, mâine, desmințirea și poimâine, desmințirea desmințirii, Leon a izbutit repede să-și asume exemplar conduita și rigorile ziaristicii moderne, ce consideră nu numai informația eronată, ci și greșeala de tipar capătul lumii darămite un necrolog să-i spun astfel anticipat! Preventiv, si-a schimbat titlul rubricii (de la "Inedite" la "Mai puțin cunoscute") și, cum n-a izbutit să îngroape niscaiva vii, s-a apucat de dezgropări. Aici era în largul lui! Doamne, câte văzuse, câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Colegiul din Răcăciuni! De luni de zile, nația este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociația Scriitorilor din București și o onorabilă înmormântare ieșeană cu onoruri militare, atât. În rest, tăcere! Procurorii sunt adânc preocupați de cazul valizei cu arginții lui Becali, de milioanele sfeterisite la transferurile fotbaliștilor, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să curețe cartofi, la cazarmă, a-ncasat pedeapsa unei nopți de arest și a dormit pe carâmbul cizmelor, la arestul unității, alături de alt "dizident" ce nu-și lustruise ca lumea pușca. Criticul Z.S. ne apare, în oglinda cernită a unui necrolog, ca "rezistent" căruia i se interzisese semnătura. Lui, eternul subiect al ironiilor noastre, tocmai pentru că-i aflai semnătura în orice publicație deschideai, de la Oradea la Zimnicea! O doamnă, onorabilă altfel, m-a asigurat că "a fost și ea la revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
precizarea anchetatorilor arată că nu-i vorba de o reacție întâmplătoare: căpitanul este fără de partid și a fost coleg de școală cu regele Mihai!) Sunt înfierați și lt. col. Tobolcea și maiorul Stănescu: ambii n-au venit la club, să asculte necrologul difuzat la radio, iar soldatul Cherecheș s-a găsit să întrebe "dacă tov. Stalin va fi înmormântat cu preoți." Nici sold. Molnar n-a fost mai breaz: și-a permis să afirme că "tov. Stalin a murit bătrân și ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îl republică în "Albina românească" însoțindu-l de o gravură a lui Műller intitulată "Descrierea cadrului al doilea din istoria Moldovei, înfățoșător pe Ștefan cel Mare cuvântând al său testament politicesc". Mai prudent, Kogălniceanu crede că-i vorba de-un necrolog, în vreme ce alții susțin că nu-i nici una, nici alta și-l categorisesc în rândul scrierilor în proză de tip romantic, care, spune M. Anghelescu în "Mistificațiuni", "chiar dacă utilizează modele retorice celebre (Flėchier, Bossuet), pune în relație o temă morală cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în culcușul fiarelor sălbatice, către acel săhastru, Ștefan au năzuit și plecând armele patriarhului din codri, căută și adusă biruință în tabere..." Desigur, nu poate fi vorba de un text contemporan cu sfârșitul lui Ștefan, și, în consecință, nu-i necrolog. Nici testament n-are cum fi, câtă vreme a fost redactat (la persoana III-a!) cu siguranță spre sfârșitul sec. XVIII. Atunci, ce-i? Se pare că-i vorba despre întâia evocare istorică în proză poematică, precursoare a scrierilor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Densusianu l-a declarat fals și l-a atribuit mistificărilor din primele decenii ale sec. XIX. Opinie numai parțial corectă, fiindcă, într-adevăr, n-avem de a face cu o scriere din veacurile XV-XVI, nu era un testament și nici un necrolog. Dar adevăratul autor nu spune nicăeri c-ar fi vorba despre dispoziții testamentare, nici că acesta va fi fost cuvântul funebru rostit la Putna în 1504. Ambele încadrări, incorecte, aparțin posterității lui Asaki și lui Kogălniceanu. Abia în 1986, reputatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
grafologice și filologice, în persoana ierodiaconului Gherasim Putneanul, de la Episcopia Romanului, mort în 1797. El a scris acest panegiric, dar și alte texte publicate de Kogălniceanu în 1840. Astfel am rămas... fără un testament al lui Ștefan cel Mare, fără necrolog, dar cu un fapt de istorie literară ce coboară mult data apariției primelor proze poematice în cultura română. Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lumii, malaxorul, s-a oprit, a redevenit cuminte. Cei doi colegi de catedră, Nicu Ursu, Mihai Vânătoru, au venit pe la mine, chiar din prima zi, când s-a anunțat decesul și s-a pornit malaxorul și-am redactat toți trei necrologul închinat Ei... Îl recitesc în ziar "Membrii Catedrei de Istorie, de la Facultatea de Istorie și Geografie, anunță cu nemărginită durere trecerea în eternitate, neașteptat de nedrept și de brusc, a celei care a fost și rămâne în inimile noastre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
133 2 idem, p. 135 3 Pagini de critică literară, vol. I, p. 152 4 idem, p. 161 5 Pagini de critică literară, vol. II, p. 214 6 Pagini de critică literară, vol. I, p. 129 64 Într-un emoționant Necrolog, Vladimir Streinu vede în Anton Holban „un intelectual purtat în fiece moment când de setea cunoașterii de sine, când de aceea a cunoașterii altor scriitori”1, așadar o natură duală, exprimată cu strălucire în roman și în eseistică. La Felix
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fel mă interesează: Adelina Cârdei, n. în Iași, a trăit la Suceava cu soțul - pictor Cârdei, membră a (Societății) scriitorilor bucovineni, cu poezii în „Suceava voievodală”, 1936, ce a primit premiul „La Cigle d’or” de la Academia din Chambuy(?) - Franța. Necrolog în Rom.lit. 43-1987. Există la dv. antologia poetică din 1936. Mai publică 2 494 Referire la Suplimentul ziarului „Clopotul”, scos la Botoșani pentru Centenarul morții lui Eminescu, în iunie 1989. 379 vol. „Stampe” (1968) și „Poeme” (1983) și unul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Ion Frunzetti a făcut o emoragie cerebrală și nu a mai putut fi salvat, așa că drumul lui la Flt., Suceava, Iași, nu a mai putut avea loc. Dacă vă mai interesează date asupra persoanei lui, cred că aveți suficient din necrologul dat de „Uniunea Artiștilor Plastici” și „Uniunea Scriitorilor” din 13 și 14 sept. 1985 la România Liberă. Dacă nu aveți ziarele să vi le trimet prin poștă sau vi le dau la reuniunea din 25 mai a.c. dacă veniți 500
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ce era românesc, și Iorga au devenit foarte apropiați. Iorga l-a invitat să conferențieze la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, iar în 1939, la moartea doctorului Gaster, Iorga a înfruntat violenta atmosferă antisemită din România scriind un necrolog plin de simțire. În 1907 însă, erau adversari. În anul acela, vorbind în fața Asociației Ebraico-Române din Anglia referitor la excesele antievreiești, profesorului Gaster a prezentat problema evreilor din România, scoțînd în evidență faptul că directivele Congresului de la Berlin nu au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și Transilvania și utilizînd un mare număr de documente italiene. Oameni care au fost (Vol. 1, Vălenii de Munte, 1911) a fost primul dintre cele patru volume conținînd portretele unor oameni, lideri, personalități și contemporani în viziunea lui Iorga, inclusiv necrologuri jurnalistice și amintiri. Chestiunea Rhinului (Vălenii de Munte, 1912), scrisă în ajunul Războiului cel Mare, analiza problemele din regiunile străbătute de acest fluviu. Pentru Iorga (ca și pentru Napoleon), Rinul este linia geopolitică care domină Europa, coloana vertebrală a continentului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
industrializării ale sovieticilor. "Nu-mi voi ascunde admirația față de URSS (în perioada anilor '30), considerînd experiența lor drept cea mai vastă experiență din istoria lumii și a omenirii"31. Adevărata afecțiune a lui Iorga poate fi descoperită citind cele două necrologuri scrise de el în a doua jumătate a anului 1937. Primul consacrat intelectualului umanist de tip secolul al XIX-lea, T. G. Mazarýk, iar celălalt mareșalului E. von Ludendorff, semizeul militar german, tovarășul lui Hitler în timpul "Puciului de la berărie". Mazarýk
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
temperamentul său, a condamnat nu o dată în editorialele lui "bucuria" manifestată de evrei la sosirea sovieticilor 16. În fond, el voia să-i transforme pe evrei în români. A salutat traducerea în limba română a "Protocoalelor Superiorilor Sionului". Uita de necrologul scris chiar de el în onoarea lui Bjornsterne Bjoerson (un apărător al românilor), pe care Iorga îl îndrăgise: "apărarea adevărului este unul dintre cele mai incontestabile drepturi ale unui mare scriitor"17. A fost total de acord pînă și cu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a latul hărții Europei"51. La un alt nivel, în publicația intelectuală "Magyar Szémele", savantul Lájos Gáldi scria: "Iorga a fost un dușman neîmpăcat al Ungariei, Iorga a murit". Autorul articolului își amintea că Iorga făcuse multe gesturi în favoarea ungurilor: necrologul scris în memoria profesorului Bitay, pamfletul "împotriva urii dintre națiuni" (adică dintre națiunile română și ungară), dar menționa că reconcilierea era prefigurată "numai pe baza Tratatului de Pace de la Versailles". Articolul se încheia astfel: "Poate că în anarhia bucureșteană se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
A murit pe acestă vreme de primăvară ploioasă ce pare un omagiu al naturii care îl plînge cu ploile ei odată cu lacrimile noastre”.5 ) însă lacrimile după Bacovia n-au fost prea multe, fapt care se vede în spațiile acordate necrologului și reportajului de la înmormîntare în principalul ziar al epocii, „Scînteia”: cam o treime din cele pentru Camil Petrescu.6) Diferența e frapantă și sub alte aspecte, de la comisiile pentru organizarea funeraliilor pînă la componența gărzilor și vorbitorilor. La Camil Petrescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trecutului. E greu să plîngi pe cineva despre care pînă și unii dintre confrați credeau de mult că nu mai e. Cu excepția micului grup delegat să-l însoțeacă pe ultimul drum, lumea își vedea de treburile ei. în ziua apariției necrologului, editorialul „Scînteii” avea ca temă creșterea cantităților de legume pentru aprovizionarea populației. Pagina a doua, unde au fost plasate rîndurile despre poet și poeziile „Serenada muncitorului” și „Spre primăvară”, era ocupată cu articolele despre „Educarea tineretului în școlile medii”, „Unele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
The Rising of the Waters 41). Reportajul este plin de clișee pentru că îi lipsește în bună măsură concretețea detaliului necesar într-o construcție literară specifică jurnalismului literar narativ și este alcătuit din rezumate generice ale scenelor. Un alt exemplu este necrologul scris pentru Harper's Weekly în 1885 despre Jean Montanet, marele preot voodoo din New Orleans (Last of the Voudoos 42). În plus, Hearn era un scriitor de succes în domeniul ficțiunii, al studiilor folclorice și antropologice, și a altor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
intactă banalitatea afirmațiilor. "Jocul de cuvinte reușit e însă acela care prin asocierea formelor pune în lumina și o legatura mai profundă, ascunsă, a faptelor" [idem]. 365 "În general, bărbații acuză femeile că sunt limbute, dar ei dețin monopolul discursurilor, necrologurilor etc., iar studiile americane recente demonstrează că ei vorbesc mai mult decât femeile" [Cernichevivi, p.74]. 366 Felul contelui Muffat de a o dezmierda pe Nana constă în primitivizarea limbajului: "le faisait zézayer comme un enfant" [Zola, Nana, p.438
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
E foarte simplu să spui: „Păi, a devenit antisemit”. N-a devenit antisemit, fiindcă a vorbit cu Sebastian XE "Sebastian, Mihail" încă vreo câțiva ani, din ’37 până în ’39. Mult mai complex este faptul că în ’38 el scrie un necrolog pentru Moses Gaster XE "Gaster, Moses" , un text foarte elogios. Așa că situația lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , așa cum este prezentată de majoritatea participanților la controversele amintite, nu este interesantă. Este ceva simplu, ca și cum a trecut de la pozitiv la negativ și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
spre cinstea poporului care l-a zămislit și pe care l-a slujit și l-a plâns alături de atâtea minți luminate născute din plămada lui. „A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ spunea Nicolae lorga în necrologul său - Moartea unui învățat - din Neamul Românesc, 131. Făcând abstracție de ceea ce întinează grandoarea operei sale și care astăzi nu mai interesează pe nimeni (excepție fac autorii cărții), Paulescu rămâne cea mai luminoasă personalitate a științei în toate ipostazele sale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trebuie să-și găsească locul ca valoare de simbol național în galeria marilor noastre valori, întocmai ca Eminescu pe tărâmul lingvisticii, jurnalismului și artei poetice. “A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ scria Nicolae Iorga în necrologul ce il dedică sub titlul “Moartea unui învățat” publicat în Neamul Românesc, 131. Dar poate cele mai potrivite cuvinte pentru spiritul acestui mare om, cu care doresc să închei acest periplu în gândirea și trăirea creștină a lui Paulescu, aparțin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
referire cu caracter discriminatoriu sau în spiritul urii de rasă care i se impută astăzi cu atâta vehemență. Mărturie stă venerația și admirația studenților și medicilor evrei, exprimată de o manieră cât se poate de convingătoare de Aurel Avramovici în Necrologul pe care-l publică în revista „București Medical” 131. Într-adevăr Paulescu nu a confundat niciodată cele două domenii: pe de o parte știința sa și activitatea la catedră, cu convingerile și opiniile sale pe de altă parte, așa încât amalgamarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]