2,115 matches
-
nu era un mare vorbitor. Părea să se exprime cu oarecare greutate, de parcă nu cuvintele ar fi fost mijlocul cu care opera mintea lui; și trebuia să-i ghicesc intențiile sufletești după niște clișee, expresii argotice și frânturi de gesturi nedefinite. Însă cu toate că nu spunea nimic important era totuși ceva în personalitatea lui care-l împiedica să fie plicticos. Poate sinceritatea. Nu părea să-i placă atât de mult Parisul pe care îl vedea pentru prima dată (nu mai conta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când ușa se deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
revăd capul acela ca un nap, tenul cenușiu, ochii de câine plouat ce așteaptă o mână care să-l mângâie. M-am îndreptat spre Piața Carmeliților, unde se găsea clădirea Inspectoratului. Nu mă grăbeam. Simțeam că scăpasem de o greutate nedefinită, și revedeam figura lui Mierck când îl expediasem. Fără îndoială că era deja ocupat să-mi ceară capul superiorilor mei. Nu-mi păsa. Când l-am întrebat pe portar dacă Mazerulles mai lucra acolo, acesta și-a potrivit ochelarii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se Întorceau către el și ochi ambigui se uitau fix În ai săi, Își lua o expresie cât mai romantică și călca pe pernițele de aer care acoperă asfaltul când ai paisprezece ani. După ce intra În pat, auzea totdeauna voci - nedefinite, șterse, ademenitoare - chiar dincolo de fereastră, iar Înainte de a adormi visa unul dintre visele lui favorite din starea de trezie, pe cel În care devenea un mijlocaș grozav sau pe cel cu invazia japoneză, când, ca răsplată pentru actele sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată, ziare făcute ferfeniță, cărți rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de radieră, rebusuri dezlegate și șosete murdare, privește fără să vrea dincolo, în împărăția artei, singura împărăție la care - cu puțin noroc - poți să ai acces. Dar astăzi Rainer și Anna sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se încadrează în societate și care este, astfel, absolut liber. Numai celor slabi și supuși le place să mănânce prăjituri și să asculte Elvis, Peter și Conny. Rainer mănâncă o supă limpede de pui, în care plutesc iarăși niște chestii nedefinite care o tulbură. Să sfâșii cu dinții noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din cauza fetei ăleia... fata aia...“. Nu știam cum trebuie să reacționez, Îmi simțeam inima bătând cu putere, mai să-mi iasă din piept. Stăteam cu urechea lipită de receptor și așteptam să-și revină. Dintr-odată mă cuprinse o tristețe nedefinită ascultând plânsetul acestei femei. În minte Îmi reveniră privirea vagabondului și imaginea siluetei sale Îndepărtându-se. Probabil că fusese odată ceva Între acel bărbat și femeia de la celălalt capăt al firului. Din adâncul ființei mele izvora un sentiment de infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am băut dintr-o răsuflare cam jumătate din ea, bătăile inimii mi s-au mai liniștit și m-am putut gândi cu sânge rece la ceea ce tocmai se Întâmplase. Aveam impresia că Înțeleg un pic mai bine acum acel ceva nedefinit care plutea În jurul vagabondului Întâlnit la New York și al lui Porcușor, precum și sentimentele ambigue care se amplificaseră din ziua În care am auzit vocea femeii la telefon și până am Întâlnit-o În realitate. Exista o contradicție Între noblețea distinsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa? — Cred că Înțeleg În mare, am răspuns. Keiko Kataoka dădu aprobator din cap, cu un zâmbet fluturându-i pe chip. Ceea ce am recunoscut că Înțeleg era acea stare de nesiguranță când parcă toți nervii Îți vibrează Într-un murmur nedefinit. Nu era doar acea senzație de ceva moale și umed care-ți Înconjoară organele sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu țigări. Mi-am luat chiar și un exemplar din Berlin Illustrated News. Când Heydrich te invită la micul dejun, întotdeauna cel mai bine e să fii pregătit pentru o vizită lipsită de confort și, cel mai probabil, pe termen nedefinit. Chiar la sud de Alexanderplatz, pe Dircksenstrasse, Prezidiul Poliției Imperiale și Tribunalul Penal Central stăteau față în față într-o confruntare deloc ușoară: conducerea administrativă a puterii judecătorești împotriva justiției. Era ca și cum doi luptători de categorie grea s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
A murit în 1855 la Göttingen, în vârstă, așadar, de 78 de ani neîmpliniți. Braunschweigul era pe atunci capitala unui ducat suzeran. (Nu suveran; depindea militar de Hanovra.) Tatăl și bunicul lui Gauss au fost oameni de rând, de meserie nedefinită, muncind cu ziua pe la negustorii din piață; în acte sunt trecuți ca "Gassenschlächter", măcelari, prin tradiție, ai uliței în care locuiau. Mai sus, în spiță, dăm numai de țărani din ținutul Braunschweig. Mamă-sa era chiar venită de la țară și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Radu Patrichi: Umbra unei frunze, poeme haiku, editura Ex Ponto, 2011, Constanta --------------------------------------- Am citit și recitit cu plăcere această „Umbră...” și o păstrez în continuare în apropierea mea pentru acel ceva misterios și nedefinit care mă face să revin cu instență asupra ei. După prima lectură pe care mi-am impus-o neutră și fără idei preconcepute („Nu-l cunosc pe autor și nu știu cum scrie!”), am conchis cu lejeritate: „Ce frumos este să scrii
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
ea se întoarse cu un gest de aproape dezgust. Tăcerea ei abisală rostea cuvinte în mintea lui cu brutalitatea unui vânt de furtună. Ochii ei căprui scânteiau dezinteres total față de orice nevoie de apropiere a făpturii. Simți cum o arsură nedefinită îi rănește obrazul. Cât de dureroasă este o singură lacrimă și încerca să stârpească venirea celorlalte, dar nu reusi. Nu putea să stăpânească durerea incomensurabilă a apei sărate care se năvălea deasupra obrajilor săi neobișnuit de goi. Ființa din fața lui
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
de osatura puternică a feței întrevedeau un chip prelungit într-un alb orbitor, o frunte înaltă care se absorbea parcă în ochii săi de un căprui clocotitor. Doar ochii aveau fierbințeala vieții, dintr-un aproape întreg rătăcit într-o obscuritate nedefinită. Întinse mână cu o nesiguranță crescândă spre a auzi glasul mut al atingerilor sale, către fruntea ei unde o șuviță rebelă acoperea cu delicațe marginea privirilor ei. De nicăieri simți cum timpanele îi vibrează cu intensitate atât de vastă încât
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Nu te bucura prea devreme în patul cu otava uscata nu este nimeni doar o umbră de moarte ca o pasăre scăpată din colivie și femeia cu forme întrupate din coasta lui Adam data afară din rai. Deasupra cerul e nedefinit, pamântul e prieten cu apele și locuiesc în același buzunar ca într-o scorbură a universului. Timpul n-are alte dimensiuni partea noastră e neglijabilă oricât ai cauta să te impui totul se reduce la un gând. Trecerea-i ca
GRĂDINA EDENULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363847_a_365176]
-
praznic pe trupul lui? Mă simt de fapt ca o corabie sau mai degrabă ca un rest de rădăcină într-o imagine rătăcită între a fi și a stagna în poala timpului răsucit de trăiri, de emoții, multe dintre ele nedefinite, căutându-mă într-o incertitudine dureros de frumoasă, care mă sperie uneori, alteori mă readuce pe făgașul firesc al evoluției.. Totuși simt câtă iubire există în mine și uneori explodează din aiurea către niciunde. Cineva tot prinde o scânteie și
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
la o „solie“ de sugestie cogaionică / zalmoxiană, chiar „intergalactică“ («să raportezi dezavantajul / la avantajul neștiut / nu-i totuși vorbărie goală» - și puțin poate fi mult, p. 63; cu focalizări de ars poetica: «...s-ar zice sunt o stare / un ceva nedefinit / un ermetic frig și soare / un penal zâmbind la zid» - fundături, p. 65; ori de Eu spațiat întru „respirarea“ punctelor cardinale: «eu cel ce e / și jos și sus / și vest și est / așa și-așa», p. 67; în „cuantizare
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
PAGINI: 268 Specific literaturii ruse problematică vieții personajelor vine din incompatibități bine ascunse. Scurtă incursiune (dar făcută cu atenție) în acest univers limitat fizic al unui pavilionul al spitalului (nu întâmplător al celor bolnavi de cancer) face ca toate universurile nedefinite și infinite din spațiu să se manifeste în acel loc și pacienții (de altfel foarte diferiți) încep să devină ”egali” în fața fricilor ascunse. În loc să-și decanteze trăirile și să-și răspundă la întrebările fierbinți legate de cauzele bolilor sau a
PAVILIONUL CANCEROSILOR – VOL I SI II de DALELINA JOHN în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361000_a_362329]
-
se gaseste originea suferinței umane, în fond sensul vieții, infinitul, punctul ei de plecare.” (Valerio Albissetti, Pentru a iubi și a fi iubiți) Ce determină aceste relații? Există în sufletul omului o tensiune de fond, o tânguire vagă nestructurata, ceva nedefinit, dar ceva că o atracție inconștiență spre cealaltă parte sexuală...opusă, după cum se precizează în genere. Există o polaritate sexuală, dar care doar în aparență ține de diferențele și de atracția pur sexuală, pentru că în profunzime există polarizarea mental-spirituala ce
RELATIILE DINTRE SEXE? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364182_a_365511]
-
acasă. Aproape de sat, ne mai uitarăm odată pe cer, dorind parcă să ne luăm rămas bun de la lună. Dar ni se dezvăluise o lună plină, apărută în toată splendoarea ei. Un glob de aur, iar în jurul ei, pe o distanță nedefinită, vedeam cercul lunii făcut de razele tremurânde ce împrăștiau lumină de jur împrejur peste sat, pădure, lac și peste locuitorii adormiți. Din sate sau orașe nu ai cum să vezi cercul lunii, însă dintr-un loc deschis vezi cum razele
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Alexandra Mihalache Anotimpurile sufletului Editura Universitară București, 2014 O mare de liniști interioare, un cer azurit; un râu de stele și unul de vise, un câmp de floare împletit, multă nostalgie, toate într-un timp nedefinit, alcătuind anotimpurile sufletului acestei poete. Poemul clasic, structurat în strofe de câte 4 versuri, rimă încrucișată sau împerecheată și muzicalitate, alcătuiesc universul liric al Alexandrei Mihalache - tânăra poetă care s-a remarcat încă de la primul volum de versuri ca o
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Dar și: „Iubirea e sublimă poezie, / Un cer de raze nedesfășurat”; Iubirea e scânteia dintre inimi, / Iubirea e scânteia din priviri, (...) / „Iubirea - cartea inimii cea sfântă, / Iubirea - dor târziu nemărginit, / O pasăre ce-n noapte se avântă / Să cucerească timp nedefinit” (Definiția iubirii). Dar cine nu a încercat, inspirat sau nu, la un moment dat, să definească ceea ce nu e prins în nici o definiție? Când „Eternitatea freamătă-n viori”, poeta se află cutreierând poteci de vise, „cerșind amintiri”. Și da, este
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
doctor, vă simțiți bine? Pot pleca să... - Nu ai plecat încă? Bineînțeles că mă simt bine, îi răspunse Laura, evitând să se întoarcă astfel încât asistenta să nu-i vadă chipul. Era palidă, cu privirea pierdută în neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
a doi oameni îndrăgosți nu are valoare (tărie), deși Iisus spune ca omul să nu despartă ceea ce El însuși a unit prin taina iubirii. Cu alte cuvinte, în ochii Bisericii, o sclavă era implicit și amantă sau nevastă cu statut nedefinit. Și într-un fel consfințea statul sclavei ca fiind căsătorită cu stăpânul său, prin etichetarea ca DESFRÂNATĂ, dacă și-a urmat inima, și s-a culcat cu iubitul său! Asta rezultă din citirea atentă a canonului! Femeia sclavă nu avea
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
Triod, înainte de a se identifica cu Adam pentru a antrena în mișcarea sa de convertire întreaga natură umană; candidatul la Postul Mare trebuie să anticipeze această trecere de la ipostasă la natură prin „memoria liturgică”, recapitulând într-o singură zi multiplicitatea nedefinită a credincioșilor care au punctat cu existența lor cursul timpului. După Nichifor Calist și imnografii Triodului, această comemorare a tuturor defuncților a fost plasată în acest loc din pricina comemorării celei de-a Doua Veniri a Domnului nostru Iisus Hristos în
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]