502 matches
-
este foarte deștept ! Să nu găsească el cuvântul magic, care va trezi ceva în Oreste, ceva mai tare ca rațiunea și ca voința ? (III, p. 88). Într-adevăr, Gorgias recurge la o armă secretă împotriva dușmanului său bântuit de spaime nedeslușite în nopțile lui de coșmar (II, p. 89) : îi dezvăluie din dosarul întocmit de serviciile secrete ateniene tainele pătate de sânge ale neamului Atrizilor și astfel îl determină să se întoarcă în ținutul natal. Îmbătrânit, dar nu ani, secole, ivit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare a cărnii și pacostea unui sânge nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Suntem galbeni: fu..osii: provocați/ Trecem prin spectre/ Că prin pădurea/ De umbre... fără/ Să vedem culori/ Și totuși, suntem/ Toți/ Curcubeu/ Suntem curcubeu/ De miresme/ De cântec/ Suntem curcubeu de moarte/ Sau:/ Suntem curcubeu de viață./ Marile... nedespicate/ Visele... nedeslușite/ Verile... nedesfrânate/ Toate vorbesc despre culorile din noi” (,,Culorile”). Făcând diferența netă Între a fi și a avea, identificând valoarea umană (și În sens christic) În primul verb care definește ființă interioară: ,,Să fie cei cu sufletul gol/ Să fie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită printre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ele nu știu cîte ceva? De-aia sînt moașe, și nu... — Și nu o nu-știu-ce ca mine? N-am vrut să spun asta. Viv privi Într-o parte. Se Întunecase de-a binelea. De pe trotuarele de dincolo de grădină apăreau umbre nedeslușite de la lanterne, raze care scădeau, se-mprăștiau și țîșneau. Dar casele Înalte, simple, care mărgineau piațeta erau cufundate În tăcere. O simți pe Betty tremurînd, și Începu și ea să tremure. Dar nu se ridicară. Betty Își strînse gulerul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan Încrețindu-și buzele. Pleacă În armată după ce iese de-aici. Ar putea sta aici. Cel puțin, aici ajunge s-o vadă o dată pe lună și, bineînțeles, n-au cum să-l Împuște-n cap. — Ei bine, zise taică-său nedeslușit, Încercînd să-i prindă cuvintele. Cred c-o să fie fericit să-și facă treaba. Își Întoarse capul din nou. Da, e un tip drăguț. — De ce nu te duci să stai cu el, În loc să stai cu mine, dacă-ți place atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un scapă de epidemie. Figuri umflate și zgomot de tuse îl urmăresc pe străzi unde casele și magazinele par să se contopească, estompându-și contururile, invadate de propriul lor sistem arhitectural de maladii incurabile. Oamenii din visele lui sunt îngrozitori, nedeslușiți. La o singură privire sau atingere se topesc unii într-alții ca în ceață - femeia cu bărbatul, negrul cu albul, înaltul cu josul. Epidemia pare să ducă la ștergerea tuturor semnelor distinctive, hibridizând lumea întreagă într-o masă îngrozitoare, nediferențiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale. Afundându-se din ce în ce printre cutele șalului negru enorm, încetează din nou să mai fie bărbat sau femeie, de parcă genul s-ar fi retras undeva într-un plan secund al existenței, lăsând în urmă o creatură neutră, nedeslușită. Pran se întreabă dacă Khwaja-sara poate deveni invizibil, dacă puterea de a se îndepărta vederii este o manifestare profundă de androginism. Deja, cu excepția mâinilor, din făptura pe care o avea în fața ochilor n-a mai rămas decât un maldăr întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Valea gurilor. Nici o teamă de diavol. labiile sunt mult mai subțiri și aplatizate, apropiindu-se de tipul oferit de maimuța antropidă femelă Futut. Misionarul răsturnat peste o femeie cu picioarele desfăcute. Unghiile se afundă în carnea tuciurie. Cuvinte englezești. Bolboroseli nedeslușite. Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află soția sa albă, dar interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații și l-au ridicat de pe ea. Bărbați tuciurii, mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este plecat și întrebă dacă nu ar dori totuși să vadă un adjunct. Sachs răspunse afirmativ, iar după câteva minute apăru o femeie scundă, slabă și destul de întunecată ca aspect. - Cu ce vă putem ajuta? întrebă ea cu un accent nedeslușit. După ce se prezentă, Sachs răspunse: - Investigăm un caz de crimă care s-a petrecut undeva prin apropiere. Am vrea să știm dacă aveți iluzioniști sau prestidigitatori care vor apărea diseară în spectacol. - Firește că avem. Irina și Vlad Klodoya, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Luă o carte de pe policioara de la căpătâiul patului și se așeză la masă să citească, să-și omoare vremea și mai ales să-și ostoiască gândurile. Literele se încurcau, fugeau și se vălmășeau. Și inima-i era plină de mustrări nedeslușite. " Dacă nu vine, înseamnă că nu mă iubește și atunci..." Ultimul cuvânt îi rămase suspendat în creier ca un vârf de floretă. Atunci... Atunci... Își dădea seama că iubirea aceasta îl depărtează de toate credințele și năzuințele lui și totuși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
era dotat cu un soi de mysterium fascinans, fiindcă era un vrăjitor bolnav. Jim Morrison, regele-șopârlă, voise să fie șaman; Barrett era un tânăr vrăjitor care nu a ajuns niciodată bătrân vrăjitor, fiindcă s-a îmbolnăvit fatal de propriul lăuntru nedeslușit și spasmodic. Se simțea boala în el, ca o lepră psihică de sine; și, totuși, Syd a fost apt să facă artă veritabilă vreme de câțiva ani. După ce s-a izolat de Pink Floyd (numele trupei fiind dat tot de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Bijinski, Malgorzata, Zbignew și hangiul din Przemysl, atamanul Vasia și cazacii lui, lipoveanul Covaliov cu micuța Știucî, grecul corăbier Ianis, venețienii Tresoro, Peleto, Toto, signora Maxima, surorile Acetosa, senzuala Amada, răzășul din Soroca, feciorul Vasâle și alte și alte siluete nedeslușite ce s-au conturat o clipă, trecătoare, pe pânza poveștii. Tuturor personajelor li s-a înmânat Diploma de Onoare „Ars Amatoria” și certificate de atestare literară cu eșarfa. Barzovie-Vodă, Metodiu, pan Bijinski, țigăncușa Cosette și Stănciulescu Demeter, în cuvinte puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-am fost eu, la boer, păn’ m-a slobozit Marea Rivaliuțâie, martur mi-i tăt satu’ șî satili di’ primpregiur - asta mi-i crucea, iubiți tovarăș’!» Povestind Întâmpinarea (cu pâinea și cu sarea), mama Își pungește gura și bombăne ceva nedeslușit, oricum, nu ceva de bine. Tata Îi ia apărarea: - Ce să facă bietul om sub vremi? Și nici nu spunea minciuni: pe vremea rușilor fusese slugă, la Curte; nu avea altă avere decât casa și via - și cele vreo două-trei-patru-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi Închipui și un cap mai potrivit pentru acest trup... Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea greu de pieptănat. Avea o strălucire metalică la lumina zilei. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și gândurile care mă bântuie ? Sau a fost doar delirul unui creier agresat în același timp și de intervenție și de tranchilizante ?" Dintre hârtiile care îi trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
probabil nu numai energia, ci și capacitatea de a vorbi, fiindcă devenise extrem de tăcut. Fața Îi era trasă, gura uscată și ochii Înroșiți, deși nici nu băuse, nici nu plânsese. Ore În șir, a stat În pat nemișcat, studiind motivele nedeslușite formate de mizerie și praf pe tavan. Între timp, Rose și Armanoush și cele trei mătuși se plimbau pe străzile din Istanbul, În special pe cele din jurul magazinelor. În seara aceea s-au culcat mai devreme ca de obicei. — Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai auzit?" A fost rîndul lui Leonard Bîibîie să se recunoască învins. Așa ceva nu auzise. Auzise alte lucruri, dimpotrivă. Chiar văzuse și simțise singur cum prințul stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prințului, după cum spunea K.F. nu trecea săptămînă să nu aibă o criză de isterie, e drept fără mare scandal, mai trîntea cîte un scaun, spărgea o oglindă ori o vază, se plimba de ici-colo ore întregi mormăind ori scoțînd sunete nedeslușite, ca un animal, chiar așa, ca un animal prins în lanț, toate astea petrecîndu-se în odaia Sofiei, nu a lui, relatarea mai mult sau mai puțin detaliată a acestor scene nocturne i-au format convingerea că Șerban Pangratty este într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ă mamă. Pauza pe care o făcuse spunea totul, dar Carrie, cu ochii ațintiți asupra lui Jack și ușor amețită, nu păru să observe. — Noapte bună, dragule, spuse ea. Nu e minunat că suntem iar împreună cu toții? Ben mormăi ceva nedeslușit, continuând să evite privirea lui Jack, și, ascultător, își duse farfuria la mașina de spălat vasele, cum îl învățase taică-său. Apoi ridică brusc ochii, uitându-se la maică-sa cu un aer bănuitor. Aceasta notase un număr și inițialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase ale cărții. Deodată se întoarse cătră primar, care stătea pe scaun la căpătâiul călătorului: —Ai văzut calul? —L-am văzut. Bun cal! Bun cal, da! zise popa. Apoi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. În mângâierea căldurii, dormita; își lumina ochii deodată, apoi îi întuneca încet și-și mișca botul crăpat, ca-ntr-un vis. Pe cărări, înlăuntru, era încă umezeală. Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă; o gârneață subțire se clătina încet; foșneau un timp foile galbene ale anilor trecuți. Pe la amiază începu un glas de corn să adie din poiană în poiană. Bătaia copoilor răspunse răsunător: chiaf! chiaf! Se auziră și voci omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i pe nume: Duman și Joian, îi puse la jug; după aceea îi apucă de funie și prinse a trece prin mulțimea deasă de oameni care se țesea de colo până colo, prin fierbințeala cea mare a soarelui, cu larmă nedeslușită de glasuri. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dânșii, se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
omorât? —Cum să se găsească? zise Voinea. A murit așa, de moarte năprasnică... Eu tăcui. Pădurea era foarte tristă și foarte pustie în jalea ei de toamnă. Și eu simțeam, poate din pricina asta, o greutate mare în suflet, o amărăciune nedeslușită, ca în fața morții. Și când ieșeam din desișuri, se dezvăluiră deodată negurile depărtării, și rămase codrul uriaș în urmă, cu adâncurile și cu taina lui, codrul ca o ființă cu dureri, cu mânii, cu plângeri. Toamna plutea în juru-i ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]