488 matches
-
ă mamă. Pauza pe care o făcuse spunea totul, dar Carrie, cu ochii ațintiți asupra lui Jack și ușor amețită, nu păru să observe. — Noapte bună, dragule, spuse ea. Nu e minunat că suntem iar împreună cu toții? Ben mormăi ceva nedeslușit, continuând să evite privirea lui Jack, și, ascultător, își duse farfuria la mașina de spălat vasele, cum îl învățase taică-său. Apoi ridică brusc ochii, uitându-se la maică-sa cu un aer bănuitor. Aceasta notase un număr și inițialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
starea oribilă în care mă aflu? Mintea mi-a fost pusă la grea încercare, lipsită de răspunsuri spontane sau de vorbe care, puse laolaltă, să însemne ceva omenesc. În cele din urmă, am spus: - Planurile Celui Atotputernic sunt necunoscute și nedeslușite, dar El ți-a dăruit o făclie ca să nu te pierzi cu totul: Răstignitul. Adu-ți aminte de patimile lui și-acolo află-ți mângâierea. Un hohot sinistru a făcut să mă treacă toți fiorii, și răspunsul n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie de cîteva clipe ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe trotuar și începu să scoată enorme butoaie de gunoi a căror duhoare se răspândi de-a lungul străzii. De parcă ar fi fost un semnal, porțile mari începură să se deschidă una după alta, și bărbați și femei cu chipuri nedeslușite păreau că se lasă antrenați într-o ciudată întrecere în care fiecare părea că rivalizează cu vecinul pentru momentul în care să aducă resturile rău mirositoare. Orașul deveni într-o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câștiga voturi. Pentru popor, simbolul maturizării lor ca cetățeni și ridicarea lor în slăvi ca națiune. Din ziua în care au învățat să respecte Natura, au început să se considere cu adevărat „civilizați“. Mișcă din mâini într-un vag gest nedeslușit. În ziua în care și noi vom învăța să respectăm peisajul, indienii și animalele noastre, vom fi devenit cetățeni adulți și o națiune care își merită acest nume. Zâmbi ușor. Ce e rău în faptul că doresc să fiu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu În toiul sunetul trunchiat al dialectului greoi al băiatului și nedeslușita pronunție siciliană a lui Patta, amândouă furate de pe buzele lor de vânturile de la miezul nopții din lagună. — Un commissario va fi destul de important? Întrebă Brunetti. Băiatul ridică ochii la aceasta, nesigur cum s-o ia. — Da, domnule, zise el, hotărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Căuta răspunsuri la întrebări, înlăuntrul lui. Era atât de trudit de griji și de toate întâmplările prin care trecuse!... Simți că e bolnav și îl cuprinde o sfârșeală ca de moarte. Mintea i se învălmășea tot mai mult... Vedea chipuri nedeslușite care discutau în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă de logică... ”- Prea târziu!” striga unul. Apoi, strigau cu toții, ”Prea târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea cum îl cuprinde o disperare nemărginită. Se trezea și se uita uimit împrejur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Restul nu e în puterea omului! Acest dialog interior îl tulbură. O neliniște îi forfecă inima ca un clește. O neliniște care pusese stăpânire pe el și nu-l slăbea o clipă, trezind suferința în el, mai aprigă, când sentimente nedeslușite îi apăsau sufletul. - Mi-ar prinde bine să pot plânge... să pot plânge măcar un pic. Parcă mi-a băut cineva lacrimile... Sau au secat ca apa din fântână în timp de secetă. De-aș putea plânge, fie și cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putea deschide ochii, pleoapele îi cădeau grele, iar gândurile înotau ca într-o ceață groasă, zile și nopți în șir, fără număr, a luptat fără răgaz... Amintiri halucinante... fierbințeli îi zguduiau tot trupul. Totul e învăluit în ceață cu umbre nedeslușite... -Doamne, ajută-mă!.. își zise el în somn. Fără să deschidă ochii, s-a ridicat încet în pat... apoi, s-a lăsat încet-încet, simțind o amorțeală între umeri. Nu-și putea aminti tot... doar, și-a șters ochii cu dosul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deja aproape că nu mai erau opreliști pentru cea care o omora pe bunicuță cu zile. Thomas și-a zis că tot mai multă lume avea viziuni morbide, alternate cu veselii peste măsură, venite și unele, și altele dintr-un nedeslușit instinct primar, un șir tot mai frecvent de spaime. Nu doar Antonia se smintea. Thomas Încă putea să renunțe, pînă la o nouă Întîlnire cu Lars mai era o oră; să se tot gîndească. Intra În conflict cu anumite segmente
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare a cărnii și pacostea unui sânge nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sînt Încă o dată opuse „gîndirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să contrazică formula, convenția utilitaristă: „GÎngăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atîtor registre de comerț și dicționare”. Și, În același sens, aceste propoziții din textul semnificativ intitulat A doua lumină: „Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vînturau și adevărul s-a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de o mare cuviință plină de fiori oasele celor ce odihnesc În vecinica tăcere, sau ale părinților noștri: Întipărirea ce poate să ne facă un lucru ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că ar ascunde o taină În sine; Închipuirea ființelor duhovnicești; Închipuirea ce ne putem face despre Prea-Înalta Ființă, despre a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe piept și pe față. Cât despre cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona; dacă îl vedea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dureri la încheieturi, dându-i impresia că are oasele putrede. "Viața unui deținut" se gândea "ce diferită e de cea a unui om liber; acesta nu știe ce-nseamnă să se bucure de cele mai mărunte lucruri, de cele mai nedeslușite rumori, nu cunoaște scala tăcerii ce are felurite valori dimineața, la amiază sau noaptea. Afară omul se mișcă neștiutor de ceea ce se întâmplă lângă el, acolo unde se săvârșesc fărădelegi, delicte, abuzuri, unde sunt uciși semeni de-ai lui fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt înconjurate de garduri solide, cu porți de intrare încuiate; celelalte șase sunt doar împrejmuite de ceva ce seamnă cu un gard: rânduri de pari înfipți în pământ, mici șanțuri etc.; și aici, percepem un fel de timiditate, o teamă nedeslușită, care temperează dorința clară de a se separa de ceilalți din punct de vedere material. Un teren cu plantații de arbori de cafea înconjoară satul îndeaproape. Extinderea lui s-a realizat în timp, în mare, în două momente: între 1955
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de lichide, de aburi, de substanțe moi, de curgeri - pe scurt, o lume indecisă, nedeslușită, în care nu a apărut nici un hotar, este mai degrabă o lume a preființei. O lume în care "ceva" nu poate fi distins de "altceva", în care nu există nici o formă fermă, în care deci nimic stabil nu există, o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
speculum et in aenigmate și adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în față, se manifestă treptat (și ce trepte greu de urcat!) în greșeala lumii, așa încât trebuie să-i deslușim semnele credincioase chiar și acolo unde ele ne apar nedeslușite și amestecate parcă într-o voință pornită cu totul spre rău". Un roman care, în primă și ultimă instanță, înseamnă, dacă ne luăm după miza auctorială, "ironie, joc metalingvistic, enunț la pătrat"346. Rezultă, din procedeul pe care l-am
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apoi mâna-i căzu moale pe piept. Cu sforțare o aduse și pe cealaltă, oftă ușurat ca după un mare efort, adânc și totodată atât de straniu încât celor două femei li se păru că trecuse pe lângă ele, o umbră nedeslușită care se pierdu în noaptea neagră de afară. Ceva fâlfâi grăbit pe deasupra acoperișului spre fântână scoțând un sunet strident de pasăre de noapte. Pentru câteva momente le era teamă și să respire. Femeia se repezi la bărbatul ei și strigă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
stația nu este departe, să nu-mi mulțumești. Nu trebuie. Acum pleacă. În timp ce străinul se îmbrăca el mergea cu pași din ce în ce mai repezi prin cameră scoțând frânturi de cuvinte, sau de cântec, cu intonații barbare, nedeslușite. Străinul deschise ușa spre zorii care năvăliră înăuntru învăluiți într-un nor de abur tivit cu sclipirea albăstrie a zăpezii. Se scutură ca de un fior în frigul ce-l învălui deodată din toate părțile. Parcurse repede o bucată de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se pregătea să refuze, dar nu reușea. Mâncați și spuneți bodaproste! Să fie de sufletul bărbatului meu! Se împlinesc aproape doi ani de când a murit sărmanul... Tânărul, neștiind ce să răspundă, în timp ce-și luase porția, scoase un sunet nedeslușit care nu prea semăna a "bogdaproste". Ceva nu-i era clar: De ce l-a servit numai pe el? Oare ca recompensă pentru că i-a cedat locul sau, mai probabil că, în timp ce el era pe coridor în picioare, ceilalți și-au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că stăpânul îl neglijase și-i întârziase prea mult plimbarea de dimineață, lătra de mama focului, iar el, supărat că nu-și mai amintea nimic, că uitase tot ce-și propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va schimba radical existența. Ce s-a întâmplat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte sunt percepute în tensiunea loc concretă, imediată. La Carolina Ilica, timpul instaurează un climat plural: al clipei și mirajului, altfel spus al sublimului iubirii ca moment plenitudinar dar și ca viitor nedeslușit. La autoarea de sonete, timpul naturii e timp fundamental, veșnic regenerator, timp întreținând sentimentul eternității palpabile. La un citadin ca B. Fundoianu scurgerea vremii prevestea cufundarea în neființă: "Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne / și vinul toamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]