496 matches
-
perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă bubuitor și întreit, în această noapte de iad din care micul locotenent a fost convins că nu va mai ieși. Nedormit de trei nopți decât pe fugă, i s-a întâmplat să meargă dormind cu ochii deschiși, dus numai de gândul de a găsi un loc unde valea se mai lărgește. Găsind așa ceva, de câteva ori s-a așezat în margine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știrile, pe doctorul bătrîn nu l-am mai Întîlnit - chiar și așa deprimat, era un companion util, instructiv. Iar discuția cu Claudiu, oricît de simpatică ar fi, nu compensează. Așa că-mi petrec acest surplus de vacanță citind sau recuperînd somnul nedormit noaptea, Încercînd să trec cît mai neobservat. E clar că binele are un sfîrșit. În ultima seară, stînd spate În spate, fiecare În jumătatea lui strîmtă de pat, s-a Înregistrat următorul schimb de replici: — Tu știi că Deliei nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda. Am făcut și eu ce a făcut toată lumea. Adică? - a întrebat nerăbdător de astă dată, Toaibă. Adică am dat lucrări scrise și pe urmă o comisie ne-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ei, da’ ghini ț-a șâde matali, conașule, cu ditai papornița cu curechi în spati. Lasî cî o duc eu șî când m-a vide Zâna mi-a ișî înainti. Aceste vorbe au făcut să-mi revin după noaptea aproape nedormită. Am ajutat-o pe Sevastița să-și aburce papornița în spate. Când a fost gata de drum, mi-a urat, cu glas moale: ― Sî fii sănătos, conașule. Șî sî știi cî Zâna îi sănătoasî șî sî gândești la mata. ― Spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
foarte trainică. Campioană la tenis, brațul slab azvârlea mingea neobosit, campioană la dans, piciorul celebru de subțire, un os cu piele oacheșă și păroasă, manevra până în ziuă pasul sacadat al chimmy-ului. Fața negricioasă și ochii aprinși nu arătau, după nopți nedormite, nici o oboseală. Acum, mâinile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir uriaș, pe care Lică își oprise ochii, țineau hățurile ferm. Prințesa Maxențiu conducea admirabil. Strunit, murgul își reluă pasul lung, elegant. - Să schimbi un astfel de cal
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria ei. Caută noi planete. Moșule, spuse Mark, tărăgănat, mi-ai mai spus o dată. Asta-l șocă mai mult decât presupusa coincidență. Noaptea nedormită, aerul fierbinte și lipicios îi spulberaseră concentrarea și-i împrăștiaseră memoria. Trebuia să plece. Avea două conferințe importante de ținut în următoarele trei săptămâni, după care urma excursia în Italia, cu soția lui, înainte de începerea semestrului. Karin îl conduse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le face pe toate în același timp. Chiar lucrurile personale sau intime - eu le spun, de fapt, personale - ele sunt, până la urmă, obiective și aparțin vieții, în aceeași măsură. A.P. : Cum găseați energie pentru scris ? Presupun că aveați și nopți nedormite, cu un copil care e mic, are fel de fel de nevoi și plânge... A.M. : Din partea tatălui, eu am aparținut unei familii din marea burghezie, familia Simion Marcoviciu. Tatăl meu a vrut ca eu să am un copil. Eu eram
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
Părea obosit și-și ascundea ochii căprui, care întotdeauna mi s-au părut prea normali pentru ce cred eu c-ar fi un polițist. M-a așezat lângă foc, el s-a așezat la birou. Cred că era cu totul nedormit, mi-a spus că are două cazuri foarte grele și că eu l-aș putea ajuta, că s-a gândit toată noaptea la asta. — La asta? am întrebat. — La dumneata, a spus. Mă gândesc adesea la dumneata înainte s-adorm
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: "Nenorociților, vă omor", ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de Stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Acum ― așa se întîmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă ― toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am ieșit în față. ― Laura, te rog. ― Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit în mijlocul coridorului și mă uitam încă după ea când a apărut Vecu. Părea nedormit și avea ochii injectați. Mă aflam chiar în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. ― Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui Nawaf. —O, fratele meu drag, nu fi ridicol! spuse Jaafar Naasri, observând figura înspăimântată a lui Mahmud și râzând cu poftă. —Nawaf n-o să te lovească. Lopata e ca să-ți poată arăta colecția noastră. Capul lui Mahmud se învârtea. Nedormit și zăpăcit, când ochii i se obișnuiră cu întunericul, văzu că această fâșie de pământ sterp era de fapt acoperită cu pământ brun, nisipos, asemenea celui dintr-o grădină de legume. Iar acum, îndemnat de tatăl său și deloc deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai calde și afectuoase sentimente pentru firmă. Poate că îți aduci aminte de coroana pe care ți-am trimis-o la moartea tatălui tău, coroană pentru care nu am făcut nici o economie. Și acum voi fi scurt: după multe nopți nedormite, am dat originalul scrisorii alăturate avocatului nostru, care vă dă în judecată pentru calomnie, cerând o despăgubire de cinci sute de mii de dolari. Aceasta va fi o mică compensație pentru insultele primite. Adresează-te unui avocat. Ne vom vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bătrâna va uita probabil de lucrul ăsta În câteva clipe. — După micul dejun o să-mi torni plumb, ca În vremurile de demult. Chiar În momentul ăla ușa băii de jos s-a deschis și Armanoush li s-a alăturat; părea nedormită și epuizată, iar În ochii ei frumoși se citea mâhnirea. Era o altă Armanoush, care abia dacă avea vreo legătură cu lumea din jurul ei și oarecum mai bătrână. A intrat Încet și prudent. — Ne pare foarte rău că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cravată mare, purpurie, care flutura În vânt În ritmul mișcărilor sale vioaie, ca și când ar fi dansat. Părul negru, cârlionțat, era ciufulit rău de tot, iar ochii mici, căprui străluceau jucăuș pe o față obosită de prea multe petreceri și nopți nedormite. Avionul lui ajunsese mai devreme din New York și era morocănos din cauza așteptării. Alături de el se afla un bărbat Înalt, de culoare, care stătea lângă trei genți galbene, uriașe. Hei, avionul meu a ajuns acum trei ore, strigă Pedro fericit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dar de astă dată vocea zise: „Fă-o, chiar dacă dai greș“. Se ridică de pe șezlong și se Îndreptă goală spre gardul viu, de unde putea admira panorama văii. Sexul o Înviorase. Se așteptase să cadă de oboseală, după Încă o noapte nedormită alinând În rulotă durerea lui Desert Rose, dar, În mod ciudat, parcă abia Înviase, era plină de energie. Deodată Își aminti că era goală și că o putea vedea cineva. — Mă poate vedea cineva umblând goală pe-aici? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plimbându-și buzele pe gâtul ei. Parcă nu dormiseși deloc noaptea trecută și voiai să te Întinzi puțin. — Sunt fericită. Se Întoarse spre el și-i zâmbi. Datorită ție. — Cum se face că te văd numai după câte o noapte nedormită? Ea zâmbi și Îl privi jucăuș În ochi. — Și Înaintea unei alte nopți nedormite, sper. Ce s-a Întâmplat azi-noapte? Întrebă el, devenind dintr-odată serios. — Desert Rose a avut o ceartă serioasă cu Charlie și a plâns până În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să te Întinzi puțin. — Sunt fericită. Se Întoarse spre el și-i zâmbi. Datorită ție. — Cum se face că te văd numai după câte o noapte nedormită? Ea zâmbi și Îl privi jucăuș În ochi. — Și Înaintea unei alte nopți nedormite, sper. Ce s-a Întâmplat azi-noapte? Întrebă el, devenind dintr-odată serios. — Desert Rose a avut o ceartă serioasă cu Charlie și a plâns până În zori. Kitty se ridică și se duse până la măsuța de sticlă, de unde luă două căpșuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: „Nenorociților, vă omor”, ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]