2,311 matches
-
se aude, spune Părințelul, simțind că prinde tupeu, eu v-am salutat, zice, luîndu-și inima în dinți. — E dansul tău, îl încurajează Roja, făcîndu-i în același timp un semn cu palma omulețului de la pupitru. — Chiar că știți pe toată lumea, spune nedumerit Curistul, urmărind mișcările Părințelului, care se îndepărtează dînd din coate, încercînd să-și taie drum printre perechile care dansează deja în mijlocul ringului. Tipul ăsta e dat naibii, îi răspunde Roja, leagă piesele unele de altele fără să-ți dai seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de hîrtie mototolit din buzunarul unei perechi de pantaloni bărbătești puși la spălat, exact în clipa în care Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe nedumeritul, iar îmi caută nod în papură, se gîndește. Ia să vedem ce avem aici, îl pune pe jar despăturind bilețelul, netezindu-l cu dosul palmei pe perete, cine-o mai fi și curviștina asta nerușinată? Roja face stînga-mprejur, de uită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar nu te aș fi scăpat pentru nimic în lume de sub observație, îți simțeam inima bătînd, venele pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai cu ce să mă șantajezi, să știi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dreptul lui, toți îl știau ca un adevărat opozant al Dictaturii, puteam să trăiesc numai din amintiri, Roja. Pe Angelina s-o lase deoparte, așa le era înțelegerea. Bate palma Părințele. Pacoste ce ești. N-ar trebui să fii așa nedumerit. Ia-o și fă ce vrei cu ea. O spui așa de parcă ar fi vorba de un obiect. O să-ți duc dorul, Părințele, dă-mi ceva ca amintire, patrafirul ăsta mi-a plăcut de cum l-am văzut, se poate? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
singur gând, cum să procedeze pentru ca Mamaia să nu afle de pățania cu racul și mai ales să nu fie observat degețelul rănit superficial. Luau copilul cu binișorul, spunându-i: Nu spui mamaii, da? Îi arătau degețelul. Copilul, privindu-le nedumerit, luând o mină poznașă, Închidea un ochi, zâmbea unei amintiri asemănătoare Întâmplării recente și nu transmitea, nicidecum, răspunsul așteptat de cele două fete. Ajunși acasă, Mamaia cerceta, ca un conducător autoritar și riguros, „armada” pleoștită, Își săruta nepotul pe ochi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu oghialul nu tocmai curat și fără de cearceaf. Va era foarte surprins de faptul că nimeni nu-l Îmbrățișează și nu-l sărută pe tăticul său, eroul copilăriei sale și nu Înțelegea de ce toți se uită Întrebători, unii către alții, nedumeriți și simțind parcă un pericol, stare negativă pe care copilul o preluă sub forma unui viitor apropiat plin de pericole și Întâmplări nefericite. Da, gata, ai terminat?! Întrebă bunicul Gheorghi cu oarece răceală În glas. Da și definitiv! Și unde
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Rozaliței Îl privește cu ochii săi mari și blânzi cu reproș, ba chiar Îi spunea: De ce te joci cu fetele și faci prostii? Du-teacasă! Ceea ce copilul și făcu, rezistând rugăminților Rozaliței și copleșit totuși de noutățile Învățate, vedea și retrăia nedumerit scenele din prima sa „căsnicie” și fără ca nimic din ceea ce fac oamenii mari În momentele lor de mare intimitate să se fi Întâmplat, totul fiind un joc copilăresc, Va era cuprins de o senzație nouă, În care finețea goliciunii de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aflându-se În apogeul căutărilor, bucuroase de reușită și descoperire, noutate și revelație, au executat un joc, o moștenire genetică, mângâindu se reciproc până când băiatul s-a blocat și chiar credea că profesoara sa a greșit comanda. Rămăsese Înfierbântat și nedumerit pentru că nu mai putea urma comanda „fă ca mine”, cele două zone se diferențiau net, așa cum Va știa de mai multă vreme! Marinița s-a supărat de neștiința lui, așa credea Valerică și nu știa cum s-o readucă la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
degetul arătător tremurând, ca de obicei sub efectul alcoolului -, e imposibil și dur.“ Plecarea furtunoasă din casă, în semn de protest, a soției și a vecinului simpatizat de ea este istorisită în aceeași manieră: „V-ați ridicat telepatic, el tot nedumerit și derutat, ca o vietate bătută cu nuielușa, tu scoțând flăcări pe nări... Zâmbeați tâmp, incolor, înghesuiți unul într-altul, rostogolindu-vă prin ușa bucătăriei, preocupați de o macerată și zăbăucă fugă în târziul nopții. Două umbre diforme pe coridor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-l cum se gudură. Nu seamănă cu Anton? Leit, șefu'! Șeful ține un leaț la spate și cînd îi vine la îndemînă cîinele îl pocnește cu sete. Na, Antoane, na șefie, anafura mă-ti! Cîinele scheaună a durere și, total nedumerit, plînge la cîțiva metri. Un muncitor se pregătește și el să-i ardă un ciomag, dar cîinele intuiește din timp intenția și fuge. Uită-te cum fuge potaia! Fugi, Antoane? Toată gașca rîde și continuă să bea cu sîrg. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dascălu nu putea accepta înfrîngerea la judecată și se gîndea febril cum să-l șmecherească cumva pe boul său de vecin. Cînd a venit vorba să etanșeze fosa, Dascălu a spus: Să lăsați 1 m2 neetanș, spre Zamfir. De ce? întreabă nedumeriți cei doi muncitori. Așa, de-al dracului! Contrariați, muncitorii au mai vorbit și la alții și, cînd fosa a fost gata, cu canalizarea racordată, Dascălu primește o citație. Ce naiba-i asta? se întreabă revoltat. Vecinul, te-a reclamat, spune avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai atent. Are fruntea teșită, orbitele ieșite mult în evidență și dentiția de carnasier. Și vă înțelegeți cu... handicapatul? Da, foarte bine. Este firesc. Între confrați... Plec fără a mai saluta. Harpagon stă cu sapa în mînă. La început, cam nedumerit, dar... grăbesc pasul, mai știi? Bădăranii Infinite sînt modurile de manifestare a bădărăniei. Am întîlnit bădărani oameni politici, oameni bogați, oameni săraci, oameni de cultură, analfabeți, handicapați și putem continua. Trăsătura comună tuturor este că se manifestă la fel, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pacea ca de sticlă pisată se împrăștia în biserică. Lumina candelei, o mângâiere pe fețele sfinților, pendulul cea-sului de lângă scaunul judecății bătea repetat ora două. Petru, nedumerit, privea timpul încremenit între roțile Carului Mare. 61. Genia, mai multe incertitudini sunt în viață decât în moarte. Incertitudinea este precum o pecingine peste fereastră. Mă trezesc, adorm, mă trezesc, sorele se împarte aleatoriu în fotografie, soarele sfidează așteptările, incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stinghereală, nu știau cum ar trebui să mă abordeze. Nici eu nu-i Încurajam. Bărbatul și-a dres vocea, credeam că va Îndrăz ni. Dar nu. Au mai șopotit Între ei și s-au Îndepărtat. Cam În același loc rămăsese nedumerită și intimidată cîndva și Erica Baum. Ea să fi avut pe atunci vreo unsprezece ani, poate doisprezece. O lătrase cîinele, o băgase În seamă. La ăștia doi nu se uitase nimeni. Pe ei doar urechea mea Încercase să se așeze
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zice Psalmul: „Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea” (Ps. 40,10, după LXX). În fine, urmează lovitura de grație. Isus le mărturisește apostolilor că unul dintre ei Îl va preda. Aceștia încep să se privească nedumeriți, ca în Marcu și Matei. Dar imediat scenariul se schimbă: la pieptul lui Isus stă misteriosul ucenic „pe care Isus îl iubea”. Petru îi transmite acestuia întrebarea: despre cine vorbește Domnul? Iar Domnul răspunde: „Este acela căruia Eu, întingând bucățica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maria. Într-una din zile, pe când se plimbau, ea l-a făcut atent: „Când o fi să fie... acesta e magazinul unde se găsesc cele trebuitoare unui nou-născut”. „De ce nu le cumpărăm acuma, dacă tot suntem aici?” - a Întrebat el, nedumerit. „Tare ești nepriceput, iubitule... De unde știm noi ce o fi: fetiță ori băiat?” Cum explicația Mariei s-a oprit cam pe la mijloc, Gruia a rămas nedumerit, gândind că va vedea el cum se va descurca când o să fie cazul. Dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unui nou-născut”. „De ce nu le cumpărăm acuma, dacă tot suntem aici?” - a Întrebat el, nedumerit. „Tare ești nepriceput, iubitule... De unde știm noi ce o fi: fetiță ori băiat?” Cum explicația Mariei s-a oprit cam pe la mijloc, Gruia a rămas nedumerit, gândind că va vedea el cum se va descurca când o să fie cazul. Dacă n-o să poată, are să Întrebe vreo soră, care are experiență... „Și uite acuma deșteptul de lângă mine Îmi dă lecții. Și... se pare că are dreptate”... Se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
două babe... și se uită lumea la noi. Când s-au văzut În cabinet, profesorul l-a invitat să ia loc. Se vedea că vestea venirii părinților lui Gruia la Iași i-a Încălzit sufletul peste măsură. ― Te-am văzut nedumerit și amuzat când am pomenit de cele două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață. Când au ieșit, Însă, abia ducându-și anii În cârcă, pe una din ele o mânca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Voi trece direct la subiect și voi fi sincer cu dumneavoastră. Știți că pe lângă noi, profesioniștii, În acest spital, dar și În clinica noastră, există o activitate „paralelă”... Doctorul Vatră a privit spre profesor cu Întrebare În ochi. ― Vă văd nedumerit, domnule doctor. ― Mă Întrebam ce fel de activitate este cea „paralelă” despre care ați pomenit. Sper să fie una științifică, la care - cu modestele mele posibilități - să contribui și eu... Profesorul a rămas puțin descumpănit. „Cum? Acest om, de o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lume. Totul În jur i se părea ireal... Când a ajuns În fața intrării În clinica de chirurgie, a rămas cu privirea fixată pe o femeie... „Ce mult seamănă cu Maria! Dar ce să caute ea aici?” - s-a Întrebat el nedumerit. Pe măsură ce Înainta, i se părea că femeia din fața lui Îi zâmbește... Și iarăși aceeași nedumerire și același semn de Întrebare: „Prea seamănă cu zâmbetul Mariei!?” Doar când femeia a pornit cu pas grăbit și mâinile Întinse spre el și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu știa de ce băteau clopotele la biserică în acea zi. Cu mâna dreaptă schiță un gest larg prin aer, apoi duse mâna la gât. Păi n-ați aflat?!... exclamă omul. N-ați auzit la radio?!... Stelian îl privi lung și nedumerit. Nu, n-am aflat nimic, recunoscu el cu simplitate. Ce s-a mai întâmplat?... A murit patriarhul?... Poștașul își scoase chipiul de pe cap și-l trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi fiindcă aicea, nepoate, trebuie să ne despărțim! îi dădu el de veste. Culae stătu câteva clipe nehotărât, apoi se ridică în capul oaselor și sări jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
știu, răspunse el, mângâindu-și pe gânduri barba albă. Nu știu ce se cuvine mai bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui Aronică să intervină în favoarea lor... Doar este fiul dumitale! interveni Stelian, nedumerit că lui Mișu Leibovici nu-i trecuse prin cap această idee salvatoare. Ceasornicarul oftă, clătinând din cap, și îi destăinui atunci că Aronică nu le mai putea fi de nici un folos, pentru simplul și bunul motiv că, după căderea Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]