1,600 matches
-
este caracteristica neființei de a simți primul său Cuvânt: Dor, deci Lipsă. 2757. Cuvântul este ființă indiferent ce sens reprezintă acesta, fiindcă ființează În gândire. 2758. Cuvântul neființă este tot un Cuvânt al ființei chiar dacă Înțelesul său este neființa. 2759. Neființa În sinele său nu poate poseda un cuvânt prin urmare nici instinctul său nu poate fi definit cu certitudine că și instinctul existenței de exemplu. 2760. Cuvântul este murirea de sine a existenței. 2761. Cuvântul este epopeea care se sfârșește
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
propria sa Încărcătură de dor și iubire. 2770. Cuvântul vis este un vis doar dacă nu devine realitate față de un altul. Un exemplu concludent este lumea noastră. 2771. Oare ce se află În esența fiecărui cuvânt În afară de dorul instinctual al neființei? 2772. Cuvântul te crede doar dacă Îl crezi și tu. 2773. Cuvântul nu te minte niciodată dacă nu Îl minți. 2774. Cuvântul nu poate pribegi la poarta vieții tale niciodată. 2775. Cuvântul nu se Închină nimănui ci deslușește. 2776. Cuvântul
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
niciodată de cuvânt.și fuga este tot un cuvânt! 2793. Respectă cuvântul ca și pe tine Însuți. Iată cheia fericirii. 2794. Să nu-ți fie frică niciodată de moarte. Nu uita că și aceasta este un cuvânt zămislit din Dorul Neființei. 2795. Cine nu se regăsește În Cuvânt nici nu s-a născut vreodată. 2796. Cuvântul este trupul și sângele sufletului tău. Respectă-le! 2797. Cuvântul este infinitul care nu-și găsește liniștea În finitul din tine până nu Îl Înțelegi
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Botoșani! Profesorul Constantin Manolache a murit în noaptea de marți spre miercuri. Social-democrații botoșăneni au transmis un mesaj către cel care timp de aproximativ două decenii le-a fost alături în PSD. "Am aflat, cu adâncă tristețe, de trecerea în neființă a dragului nostru coleg și prieten MANOLACHE CONSTANTIN, un om luminat și binecuvântat de Dumnezeu. Fie ca trecerea la cele veșnice să-i fie plină de lumină, după cum luminos, blând și bun a fost și sufletul lui. Alăturăm lacrimile noastre
PSD, OMAGIU după moartea unui fost coleg de partid by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29738_a_31063]
-
acestuia, pot deveni, ,,sub ochii scandalizați ai asceților", ,,nobile virtuți". Hedonismul spiritualizat cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt altceva decît ,,decontextualizarea unei plăceri". Aici discursul teoretic al eticianului cedează locul metaforei, expresiei literare memorabile: Nu le cultivă decît acela care nu mai e în stare să trăiască muzica atît
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
m-a tulburat cel mai tare, mai mult decât decesul ulterior al părinților mei, pe acesta îl percepeam ca pe ceva ținând de ordinea dată a lucrurilor. În schimb, un ins colosal ca Stalin nu e drept să treacă în neființă... Intrasem în Sistem de pe băncile Facultății. Imediat după ce încheiasem studiile, fusesem trimis un an să mă specializez la Moscova. Cunoșteam așadar foarte bine, din lăuntru, grozăviile din Soviete, nu eram un inocent și cu toate astea, sau poate tocmai de
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
toate sînt trupul Domnului cruci de foc sfîșiind apocalipsul întorcîndu-se în lemnul unic din care au plecat Palimpsest după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele sînt ale tuturor oamenilor și amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era neființa treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte erau amorful iar treptele lui era informul treptele informului era durul treptele durului era osul treptele osului era supunerea iar treptele supunerii era carnea treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului și aguridele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
aguridele mirosului și gustului treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului iar treptele supunerii era carnea treptele osului era supunerea treptele durului era osul treptele informului era durul ale căror trepte erau amorful treptele ei erau nefăcutul la început era neființa după ce tot timpul s-a scurs Timp atonal erupție în tuburi de orgă sub sigiliu de sunet interzis imersiune inimi pleznesc în ceața toracelui în întunericul animal imagini se scurg încet cu tot raiul de sînge porumb smuls de pe știuleți
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
Traian T. Coșovei SINGURĂTATEA ÎNCEPUTULUI Sunt pentru că simt neînduplecatul parfum al trupului tău încolăcit în jurul unui pom numit indiferență. Simt pentru că sunt adevărul rupt din neființă - un adevăr mușcat numai pe jumătate din ceea ce trebuia să fie rostire, Cuvânt. A fi adevărat cu tine: iată singurătatea începutului. Singurătatea începe cu privitul în oglindă. Abia atunci îți simți mirosul trupului din care nu au rămas decât două
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
lupta De-a dura De-a dura unei perle pe sânul tău alpin și toate dicționarele elaborate de Academii tac mâlc să nu se compromită Vorbele Azi Domnul aruncă parfum peste provincii azi vorbele ar fi lectura ființei sfârtecate de neființă Azi m-am ascuns în piatra ta de inel rana umană care vindeci Valoare nu te linguși plătește exact bănuții în palmă. Ziua de apoi Într-un sanatoriu tușește vineție cu coastele de somieră uzată mama noastră arhibătrână a realității
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
cartea lui Frunzetti pegas între meduză și perseu (titlul cu ortografia respectivă e reprodus întocmai, așa cum e tipărit atât pe coperta exterioară cât și pe cea interioară - n.m. G.R.B.), apărută la editura Meridiane, la foarte scurt timp de la trecerea în neființă a autorului, survenită la 11 septembrie 1985. Intervalul 1982-1985 trebuie reținut, pentru că în limitele lui se desfășoară întreaga noastră relație, aparent armonioasă și cu reciproce mărturii de prețuire, din ultimii ani de viață ai celui dispărut. Or, tocmai în acești
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
că este Ființă și nici va putea să nu fie;/Asta e drumul crezării (și lui îi urmeaz-adevărul);/ Celălalt că nu e Ființă, că trebuie nici să nu fie./ Calea această (ți-o spun) cercetată nu poate să fie,/Căci Neființă nu poți s-o cunoști (să încerci e zadarnic)/ Nici să vorbești despre ea.” (Fragmentul 4, Diels, Vorso cratiker 4, I, 152 - redat în traducere proprie de St. Bezdechi în Introducerea să la Parmenide, ediția 1943, p. 9) Într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu unghii negre de cântec voi trece prin magie porunca-nălțării! Mai frumos că acum nu am fost niciodată! Elogiu luminii! Elogiu arborelui cosmic Yggdrasil, Peridaxionului magic! Sunt gata să-mbrățișez aerul morții, să-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
însă cu elegante estompări. Predomină o îndîrjire inaparentă, o ciudă molatică, o iritare îndoită cu indolență cum vinul cu apă: ,în Pe culmile disperării, Cioran scrie tinerește, de multe ori prea inflamat: ŤCe este teama de moarte, de întuneric, de neființă față de teama de tine însuți?" (125). Exagerarea e egală cu distanța dintre a fi mort și a fi ca și mort". Sau: ,Cioran nu seamănă cu Kafka. în timp ce la acesta intensitatea suferinței e halucinantă, a lui Cioran e balcanică, adică
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
târziu?!), dar am intrat în posesia ei abia în 2012. în cadrul Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (ACSR), am fost invitat să particip și eu cu o conferință, la 28 aprilie 2012, la comemorarea a 26 de ani la trecerea în neființă și a eternității lui Mircea Eliade. în prezența unei avizate și numeroase asistențe s-a prezentat un film documentar, în care perso nalități ale lumii au vorbit despre cum l-au cunoscut pe Mircea Eliade, ce a reprezentat el ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
2406. Există oare un absolut al absolutului? Acela e cu siguranță nimicul sau necunoașterea. 2407. Absolutul prostiei e un adevăr. 2408. Absolutul adevărului e necunoașterea lui. 2409. Absolutul vieții este speranța. 2410. Absolutul deșertăciunii este necuprinsul. 2411. Absolutul iubirii este neființa. 2412. Absolutul sexului este deprimarea. 2413. Absolutul Omului este Dumnezeul său. 2414. Absolutul creației este Lumea. 2415. Absolutul frumuseții este speranța într-o altă frumusețe. 2416. Absolutul prostiei este necunoașterea ei. 2417. Absolutul timpului este Clipa. 2418. Absolutul cunoașterii este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
existențial realist. Totul se află acum sub semnul destrămării ordinii bine stabilite și al abuzurilor. Liniștea de până atunci este tulburată, casa, până acum un loc mirific, se transformă într-un spațiu nefast. Bunicul este arestat, iar bunica trece în neființă: „Rămăsesem singură în casă, în grija unei mătuși care locuia într-o casă alături de cea a noastră”, spune Laura. „... aveam să aflu mult mai târziu...” Un alt moment important în roman este acela al plecării Laurei spre România, spre țara
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că orice speranță de a-și mai revedea mama a fost spulberată, sunt zugrăvite prin analiza sentimentelor și trăirilor profunde ale acesteia. „Scrisoarea avea un chenar negru și o cruce neagră în dreapta foii. Tatăl meu adoptiv anunța trecerea mamei în neființă. Mă aflam în acel moment în camera mea. Am scos un țipăt îngrozitor. Gazda s-a speriat și a alergat la mine în cameră. Eram chircită în pat, cu scrisoarea în mână și plângeam în hohote. Am plâns până când am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poeziile mele care fuseseră publicate în mai multe reviste literare . Cu un gest de neastâmpăr,ea își vârî iute degetul în istorioară. Tată,dar cum ai reușit să faci să apari în atâtea publicații? Am lăsat talentul și sudoarea în neființă după care a trebuit să mă gândesc bine înainte de a răspunde. Ei,mișmașuri fata mea,mișmașuri... și o briză ușoară continua să răcorească împrejurimile. Succesiune Toată lumea îmi spune că ziua care a trecut îmi aparține în întregime. și eu nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
capăt al firului puseseră receptorul jos. Probabil că era artritic . A trebuit să fac cinste la o sută de indivizi care mi se uitau în ochi și eu nu mai știam ce să le spun. Uitasem prilejul la intrarea în neființă . și nu trecusem încă prin durerile venirii pe lume a unei situații paradoxale . De fapt nici măcar nu eram căsătorit. Mă uitam din cinci în cinci minute la degetul împricinat și nu îmi venea să cred că era gol de fiecare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în șirul acestor întâmplări", p. 34), iar altădată imaginează un experiment în termeni complet diferiți, antirealiști, în transcrierea unui vis: ,Descrierea unui vis exact, cu toate săriturile și inconsecvențele, haotic și cu părți foarte precis conturate. Cum iese visul din neființă și lipsa de conștiință și cum se destramă apoi iarăși în neant" (p. 232). Tentația oniricului la Rebreanu ne lasă o speranță neîmplinită. Niculae Gheran a trăit pentru opera și biografia lui Rebreanu din 1965 și până astăzi, când conturile
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
pare să îi ofere plăceri aproape perverse Norăi Iuga. Ea îi permite să navigheze în voie pe apele amintirii și imaginației, departe de ochii indiscreți ai nepoftiților. În singurătate totul este posibil, inclusiv reîntîlnirea cu foștii iubiți (unii trecuți în neființă) și retrăirea unor intense senzații erotice. Mai mult decît atît, singurătatea devine un foarte confortabil spațiu protector, o zonă a liniștii, capabilă să o țină pe autoare tot mai departe de forfota indecentă și obositoare a străzii. ?Poemul? 84, în
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
care l-a osîndit la răstignirea în batjocură pe hîrdăul cu excremente. Și toate acestea pe fondul înjurăturilor și cîntecelor obscene. Cu scîrbă mare s-a urlat ŤSă se răstignească!ť. Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în neființă cu orice preț, chiar acela, suprem, de pierdere a mîntuirii sufletului". Frenezia cruzimii nu se oprește, prin urmare, la sfera mundană, încercînd a mînji și pe cea a nevăzutelor...
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se întrevede,/ Din somn lăuntrul Clipei se deșteaptă,/ Vino la seceriș, holda e coaptă -/ În mine Maica Domnului se-ncrede!// Fărâma neființei sunt și-mi pare/ Că voi lega Înaltul de Câmpie,/ Hotarele topindu-se-n uitare.// Ce-ntârziată sau nescrisă lege/ Îngăduie să moară-n Poesie/ Amorul, prefăcut în fărdelege?” (Sonetul CCXCIX). Iubitorul de artă autentică identifică în cartea lui Theodor Răpan
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
ales, a celor complementare scrie Varujan Vosganian în Portret de femeie: "Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strîmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvînt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropie-te
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]