2,425 matches
-
idealistul și foarte hotărâtul rege care vrea să-șipună în practică ideile. Urquhart pregătește un plan în caresă expună activitățile scandaloase ale unor membri ai Curțiiregale, însă căderea acestora ar putea duce și la prăbușirea monarhiei. „Michael Dobbs are o aptitudine nefirească de a prezice viitorul. O lectură fascinantă și o concluzie care dă fiori Palatului Buckingham”, consideră The New York Times. „Cu un prieten ca Michael Dobbs, cine are nevoie de dușmani? În ale scrisului el e un ștrengar cu tupeu, iar cărțile lui
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105410_a_106702]
-
cu ele. Mai grav însă este că, făcând o astfel de alegere, el își asumă consecințele politice ale unei nominalizări incompatibile cu reperele de la care se revendică în clipa de față România", se arată într-un comunicat al GDS. "E nefiresc ca, prin opțiunea făcută de PNL, drumul pe care l-a parcurs România în acești 26 de ani să ne ducă înapoi, la reabilitarea politicilor naționaliste și fundamentaliste din interbelic, la izolaționism, antioccidentalism și xenofobie. Socotim de aceea că alegerea
Munteanu: "Niște indivizi primesc bănuți. Nu le e rușine?". Răspuns tăios pentru candidatul la primărie by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/103090_a_104382]
-
greu de conceput într-o economie de piață un astfel de dezechilibru: pe de o parte, există un curs de schimb stabilit liber, iar pe de altă parte autoritățile Statului impun un curs fix pentru anumite categorii de produse. Este nefiresc atât din punct de vedere juridic, dar și economic. Mai mult, prețul medicamentelor în România este comparat cu prețul altor 12 țări europene care au sisteme și politici de sanatate diferite de situația din România (altă cheltuiala pe cap de
Producătorii internaționali de medicamente amenință cu oprirea vânzărilor în România. Premieră în relația cu Guvernul by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103686_a_104978]
-
dă statul comunist în judecată revendicând repunerea sa în drepturile civile și restituirea bunurilor confiscate. Câștigă procesul, înregistrând nu numai o victorie juridică ci, în primul rând, o nouă, strălucită victorie morală, demnă de un mare luptător. Într-o vreme nefirească, în care scara valorilor se răsturnase, acest om trecuse și el, brusc, de la gloria eroului învingător, la amărăciunile și nedreptățile provocate de noul regim. Păstrându-și însă seninătatea, eleganța și demnitatea, iradiind un optimism tonic și robust, practică tot felul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/comandor-dan-vizanty/ [Corola-blog/BlogPost/94176_a_95468]
-
securiști canini chiar dacă aceștia speri „clienții”. De ce mai facem glume pe „concepțiile politice” în contradicție cu viața trăită zi cu zi dacă cultivăm cu toate mijloace „învățarea pe dinafară” nu înțelegere noțiunii? Un răspuns ținut în patul lui Procust este nefiresc. Răspunsul la oricare examinare a unui om LIBER și în gândire TREBUIE să fie dat sub formă de eseu cu cuvinte proprii în fraze scurte dar convingătoare nicidecum identic cu cel dat de scaunul ministerial care a formulat și întrebarea
VAX POPULI ŞI NUMĂRĂTOAREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1453486828.html [Corola-blog/BlogPost/354491_a_355820]
-
de ieri Vorbesc de domnițe și bravi cavaleri, O carte,-ntre ele, gravată c-un semn. Aprind lumânarea și-atent o privesc, M-atrage și, nu știu de ce, o deschid Observ, în decorul ușor translucid, O scriere veche...un scris nefiresc. Mă văd frunzărind, prin cărți de magie, Formule-nvechite, închise-ntr-un scrin De-un mag mai vestit sau de-un vraci pelerin, Să dau de vr’un leac, să-l am...Cine știe... Chiar poate-am să-ncerc, pe
UN VIS CIUDAT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1478461319.html [Corola-blog/BlogPost/381143_a_382472]
-
pieței, chiar sub statuia lui Carol, o batrană ține cu mâinile tremurânde o fotografie mărita cu Regele și liderii lumii, din ultimele decenii. Multe steaguri tricolore cu stema regală. Deși sunt cateva zeci de mii de suflete, e o tăcere nefirească. Lumea e cuminte și se roagă. E multă, multă liniște și calm. E România așezată. Tot ce ați citit nu e decât o ficțiune. Cea mai frumoasă istorie adevărată e însă aceasta: Regele Mihai e încă printre noi și împlinește
Regele Mihai împlinește azi 95 de ani. Ce-ar fi fost dacă...? by https://republica.ro/regele-mihai-implineste-azi-95-de-ani-ce-ar-fi-fost-daca [Corola-blog/BlogPost/338461_a_339790]
-
invers - te obliga să te controlezi, să păstrezi distanța, să fii reținut, jovial, malițios chiar, absolut reținut: impunea, injecta, inocula un respect glaciar. Îl zăream zilnic venind sau placând: pardesiul și costumul negru, pălăria neagră, nelipsita lui mapă neagră, barba nefiresc de neagră, ochii negri ca de fosfor și tăciune... Ne intersectam adeseori accidental pe alee, la intrare, în hol, în lift, pe stradă, prin stații, nu arareori în metrou și, uneori, în parcul din apropiere când l-am văzut oferind
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Regasire_proza_scurta_romeo_tarhon_1328086458.html [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
fusesem a patra oară căsătorit... Pe care, ce e drept, am insistat să-i explic, o evitam de o bună vreme... De când apăruse inginerul.... Am exclus, i-am replicat răspicat, vreo inclinație pasională homotropică...să-i zic ala, vreo înclinație nefirească spre ascelași sex... Nu părea să creadă nici o variantă... La scurtă vreme, deodată, am revenit la stadiul de normalitate, de comunicare, de deschidere colectivă și creativă. Mă vindecasem subit, fără terapie, fără eforturi...Fusesem eliberat! Pur și simplu! Fusesem reconectat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Regasire_proza_scurta_romeo_tarhon_1328086458.html [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
un grai uitat”. Prin aceasta, contradicția din al doilea termen se întrevede și în primul: ca „grai uitat” lumina este și, ca grai auzibil, nu este. Ceea ce presupune că este o lumină naturală, vizibilă și o alta nenaturală, invizibilă și nefirească; o lumină a manifestărilor lumii și o alta ca „rațiuni divine”, cum s-a zis, ce se află ca temei al acestor manifestări. Să cităm din părintele Dumitru Stăniloae, ale cărui cursuri de doctorat, la catedra de Teologie Dogmatică Ortodoxă
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_dumitru_ichim_dumitru_velea_1370267178.html [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
pentru cel ce se apropie „încălțat”. Dar fără să le urmărim, să spunem repede că Dumitru Ichim îmbunează din aceste simboluri, „pilde”, și le trece în poezie, metaforic zis, doar atingându-le cu o aripă. Execută o „breșă”, spre lumina nefirească, nu în ele, ci cu ele, cu lumina lor, în lumea manifestată. De pildă, constituția teandrică a bisericii se alege sub un văl al manifestării: „Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ împărăției Tale./ Desculță și săracă/ e poate singura
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_dumitru_ichim_dumitru_velea_1370267178.html [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
oamenii ăștia, băi frate?” se întreba polițistul, simțind cum îi plesnesc tâmplele de furie. S‑a întors pe călcâie și a plecat, fără să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare în încordarea‑i nefirească. L‑a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii și, după câteva secunde apăsătoare, pline de tensiunea născută din senin, i‑a vorbit cu năduf: - L‑ai reținut pe acest om
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_6_.html [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
Vreau să rămân câteva clipe cu amintirile mele și să-l plâng în liniște pe tatăl tău. Se ridică greoi din fotoliu, luă de pe raftul bibliotecii fotografia soțului. O sărută cu evlavie și o așeză la loc cu o liniște nefirească. O căsnicie de cincizeci de ani nu stă în fotografii sau în amintiri răzlețe, ea rămâne pe veci înrămată în inimă și în acel colț al creierului destinat amintirilor nemuritoare. Și Delia și Anton erau copii singuri la părinți. E
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1472119207.html [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
Reîntors acasă după detenție, tată-său, își amintea Mira, devenise alt om. Militarul cu ținuta atletică, jovial, cu ochii mereu străfulgerați de bucuria sinceră în fața vieții se metamorfozase într-un om subțirel, stânjenit în costumul civil din doc. Chipul alungit nefiresc își căpăta acum lumina de la o calviție galopantă, ochii nemaiavând putere, căci abia răzbăteau prin sticla unor ochelari recenți. Rictusul din dreapta gurii, ce altădată da șarm obrazului, se adâncise, împietrind figura. Cel mai neobișnuit arăta gâtul - subțiat într-atât, de
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1446359286.html [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
pagina 46 și aceea greșită !? Nu numai că este încălcată grosolan deontologia breslei editorilor și a instituției ca atare ci și legea nescrisă a colegialității și a meseriei de monograf, perpetuând prin publicare și protejând în acest fel o stare nefirească delucruri! Pentru a nu mai vorbi de compromiterea ideii de originalitate și a muncii de creație efectivă și individuală ... El nu s-a limitat doar la plagiatul cu satul Davidești, a copiat și materialul meu referitor la monografia celorlate două
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/O_istorioara_cu_schepsis_despre_monografia_unor_sate_din_arges_.html [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
Când s-a auzit în difuzoare vocea caldă și limpede a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, ca un freamăt de codru verde s-a făcut auzit fiorul ce a cuprins mulțimea, după care s-a statornicit o liniște deplină , nefirească pentru un așa mare număr de oameni...” De la urmele vechi rămase din neoliticul târziu, la făuritorii de neam și țară- Bogdan, Ștefan, Brătianu, Cuza, cu același sârg, Marian Malciu “șterge colbul de pe cronice bătrâne” pentru a găsi sursa de documentare
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1436139776.html [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
Trenul lui va pleca ceva mai târziu față de ora programată. Linia de la care trebuie să plece este blocată de sosirea unui tren cu o întârziere considerabilă. Din trenul abia sosit, călători cu fețe împietrite se îndreaptă grăbiți, într-o tăcere nefirească, spre ieșirile din gară. Până și celor câțiva copii, coborâți din tren, pare să le fi pierit graiul. Albert, cu mintea în căutarea a ceva care să-i sugereze un pic de viață și de căldură, ar vrea să-i
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1489660022.html [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
așteptând fisuri ale rațiunii în care să se instaleze parazitar. Atunci apare paradoxul ; nebunia este hrănită de rațiune... * În mintea lui Albert, cel puțin pentru o vreme, Sabina și Erica deveniseră o singură persoană. Această mutație mentală, concretizată în dedublarea nefirească, îl readusese în trăirile din adolescență cu deosebirea că, acum avea convingerea netezirii drumului spre împliniri. Zbuciumul și suferințele din acea vreme nu numai că nu își aveau locul dar nici măcar nu exista vreo urmă de percepție a lor. Numai
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1489660022.html [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
să creeze o stare generală de disconfort. Albert este însă fascinat. Pentru prima dată, de când se află internat, este interesat de altceva decât de obsesia lui. Este ceață, o ceață densă, de care dintodeauna s-a simțit atras în mod nefiresc. Corpul îi este rigid, mișcările îi sunt greoiaie și stângace urmare tratamentului primit dar trebuie, trebuie să iasă afară la norul aflat pe pământ, chiar dacă ar fi nevoit să se târască. Pe măsură ce se îndepărtează de pavilion trupul și mintea lui
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1489660022.html [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
sunt. Văd anii care-au trecut în zbor cum îmi sculptează marmora ființei reliefând conturul ciudat al suferinței ce și-a făcut cuibar în orice zbor. De ce a fost să fie doar iureș de peceți ce-au mutilat c-o nefirească ură frumosul plin de farmec din orice trăsătură, sădind în suflet holde de scaieți? Imaginea din urmă mă face să oftez, să-mi pară rău că azi mă reprezintă... Cum poate să trișeze și-așa stupid să mintă când încă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1426275858.html [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
perfecțiune, de absolut, „reflex- condiționat“ androginic al erei noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare cu ochi - Dar ninge. Ninge cu ochi de pești, / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / [...] / Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezișe, / patrate, triunghiulare, / înghețând în țurțuri fără culoare, / atârnând de jgheaburi, de acoperișe... / [...] / Ochi mari. Din ce în ce mai mari, până se sfarmă. Ochi cu pupile negre lățindu-se-ntr-una, / cât fereastra-n care bate luna, / ochi cât zidul. Ninge. Ochi
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N-am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_2_marian_malciu_1335198905.html [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
când atinge starea de întreg, el piere. Ce vrea să zică, aici? Așa se întâmplă și cu geniul. De ce nu poate întregul să supraviețuiască ? Pentru că în clipa în care devine întreg, el piere din alt întreg, sau el se simte nefiresc în fața lui Dumnezeu. (după un timp în care trăiește iluminarea) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Cred că am găsit. În clipa când devine întreg, el devine Unul, ori Unul este unul singur de la început. Nu pot exista doi de Unul în Univers, și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Parcă ar fi vocea tatălui meu! (își șterge sudoarea de pe frunte) Să mă judeci? Dar cine ești tu ? VOCEA : (ecou îndepărtat) Sunt chipul Domnului, iar în mine e duhul Lui... Și am venit să te judec... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (are ochii nefiresc de mari) Ai venit să mă judeci? Dar nu m-am judecat eu singur toată viața... Și mai e celălalt judecător, mai aspru și mai neîndurător decât mine, opera. (este epuizat, vorbește cu mare greutate) Nu mă judecă ea oare
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Cât îi sunt de dator! Oare o fi cineva...dar nu mai sunt sigur. Oricât îi vei dărui de mult unui pământ niciodată nu îi va fi de ajuns. (tace din nou) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (cu ochii măriți nefiresc, privind în fața lui ) Acum văd asta foarte clar. Și mai văd la fel de clar, că un artist când moare, moare vinovat. Artistul murind, fie el geniu, și pentru ceilalți cu atât mai mult, el moare vinovat. (se gândește un timp) De
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]