512 matches
-
Debord, este visul urât al societății moderne aservite, care nu exprimă finalmente decât dorința ei de a dormi“16. Oare în consumul modern nu intră decât „pasivitate” și hipnotism? Adevărul este că găsim aici mai multă mobilitate și mai multă negativitate decât somnambulism, scopul principal al schimbării permanente a lucrurilor fiind să ne scoată din starea de obiect, să ne zdruncine repetarea a ceea ce a fost deja simțit sau cunoscut. Foamea consumeristă trebuie interpretată ca un mod, banal, desigur, dar mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
lucrului bine făcut, gustul pentru creația intelectuală, artistică sau antreprenorială, voința de putere sunt tot atâtea fenomene care demonstrează că, în faza III, nu totul se reduce la logica a ceea ce se poate consuma. Sub domnia pozitivității bunăstării acționează necontenit negativitatea umană, dorința de a învinge și a câștiga, aspirația de autodepășire. Deși experiența comercială ocupă un loc din ce în ce mai important din timpul nostru, raportul cu sine și cu ceilalți nu se reduce la activități consumeriste. A te depăși, a reuși în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pentru fericire și ceea ce împiedică lucrurile să adâncească prăpastia insatisfacției. Toți marii filosofi moderni au insistat asupra transcendenței dorinței: Pascal nota că nu iubim atât lucrurile, cât drumul care duce la ele; în filosofia hegeliană, dorința omenească e definită ca negativitate și dorință de a fi recunoscut de celălalt; Nietzsche recuza utilitarismul în numele „voinței de putere”. Aici se află cealaltă cheie a problemei. Să nu ne înșelăm. Idealul oamenilor nu se reduce la a dobândi - a poseda - a te bucura de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ființa autentică prin lipsă. Lipsa se arată doar într-o lume care este determinată de transcendența umană. În acest caz, transcendența umană înseamnă permanentă depășire. Ființa omului se creează prin imaginație și alegere, adică prin libertate. Omul este conștiință, pentru-sine, negativitate, neantizare, transcendență, lipsă de ființă, ființă posibilă. Toate acestea spun același lucru: determinarea ființei umane ca libertate. Libertatea omului nu este libertate imaginară și abstractă, ci ea trebuie dobândită prin acțiune. Din acest motiv, libertatea înseamnă facticitate și responsabilitate. Existența
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
comune între existențialismul lui Sartre și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează un gen negativist de filosofare, deoarece ambii determină existența umană dinspre fenomene negative: frica, disperarea, lipsa. În mod similar, Kirkegaard determină ca și Sartre subiectivitatea fundamental ca negativitate, deoarece subiectul există în devenire. Subiectul, omul, este ca mod de a fi libertate, existând într-o continuă formă de indeterminare. Chiar dacă s-a inspirat inițial din Heidegger, pe parcursul scrierilor sale Sartre se diferențiază fundamental de acesta. Francezul determină transcendența
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viața este un prilej de capriciu subiectiv, de exercițiu minor al disprețului, de negativitate superficială. N am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun că nici unul nu s-a substituit vreunei idei. Intelectualul obsedat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și coordonate, absolut obediente, motivate pentru realizarea unor acțiuni dirijate prin manipulare de către grupele de interese (politice, economice, financiare etc.). Din perspectiva acestor acțiuni, rezultă că sistemul de presiune socială se dovedește a fi o formă nouă de „paidee a negativității” în plan social, o formă de „dresaj colectiv” al maselor, având ca efect direct importante schimbări în planul stării de sănătate mintală, atât individuală, cât și colectivă. Aceste schimbări vor duce la o treptată depersonalizare, la slăbirea identității Eului, alienarea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
universal este dedus particularul, cel din ·urmă fiind și el reprezentat că necesar și întemeiat pe principii"22. Pe scurt, intelectul are ca întrebare cardinala "Ce vreau eu?", facultatea de judecare " De unde provine?", iar rațiunea "Ce rezultă?"23. Finitudine și negativitate sau eul și sesizarea alterității fenomenologice: intelectul în accepțiune hegeliana Hegel însuși recunoaște și apreciază distincția kantiana între intelect și rațiune 24, admițând de altfel prompt, fără ezitare, numeroasele merite filozofice ale predecesorului său. Așa cum am constatat, intelectul kantian este
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
lipsită de viață. Intelectul este individul incapabil de a înțelege altceva decât fenomenul, incapabil de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui stat. Intelectul este pur si simplu negativitatea; pentru spirit, tocmai el reprezintă o abstracție vidata de orice conținut, pentru că numai spiritul este real, devenind ceea ce deja este. Așa cum consideră de altfel și Ludwig Wittgenstein atunci cand scria că "acolo unde trebuie să ajung propriu-zis, acolo trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
identificarea mijloacelor de transformare a conceptului singular în concept al realului. Intelecția pură este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine a subiectului în planul gândirii, în sensul de gandire de sine; negativitatea este utilizată aici nu în sensul social, public, al termenului, individul fiind negativitate în raport cu societatea, o abstracție goală care subzista izolat, neavând șansă de a își depăși condiția decât în măsura în care dezvoltă conștiința civică și se implică voluntar în activitățile societății
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine a subiectului în planul gândirii, în sensul de gandire de sine; negativitatea este utilizată aici nu în sensul social, public, al termenului, individul fiind negativitate în raport cu societatea, o abstracție goală care subzista izolat, neavând șansă de a își depăși condiția decât în măsura în care dezvoltă conștiința civică și se implică voluntar în activitățile societății civile, echivalând scopurile sale personale cu scopurile instituționale ale statului și invers, statul
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
superioară. Conceptul este rezultatul ființei luată că esența 59: "Esență e prima negație a ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua negație sau negarea acestei negații; el este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate în sine însăși a ei"60. În raport cu intelectul, acesta reprezintă un nou nivel, atât în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei indiferente", iar "reflectarea procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
164. Pe de o parte, are atributele unei ființe perfecte, pe de altă parte are manifestări ale unei ființe căzute. Poate crea în mod perfect și în același timp creează știrb. Are toate atributele pozitivității și totuși în el lucrează negativitatea. Deși are șansa manifestării plenare, se manifestă din teama. În loc să creeze, cum ar putea pe drept, se ocupă cu distrugerea propriilor posibilități de creație. Deși este o putere nemărginită, fuge de propria-i putere, generând o lume infinit mutilată. Este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
idee a misticului german, Ștefan Afloroaei îi extrage întreaga substanță metafizică. E vorba aici de faptul că "într-un anumit sens ființa păstrează în sine ceea ce o contrazice total și constant. Acest din urmă element, oricum ar fi numit neființă, negativitate sau abis ține de însăși constituția ființei, îi determină procesiunea ei primă, acel dintâi cerc al despărțirii sau al întoarcerii la sine"334. E vorba, de asemenea, de faptul că "negativitatea este activă în chiar ființa unui existent. Mai mult
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Acest din urmă element, oricum ar fi numit neființă, negativitate sau abis ține de însăși constituția ființei, îi determină procesiunea ei primă, acel dintâi cerc al despărțirii sau al întoarcerii la sine"334. E vorba, de asemenea, de faptul că "negativitatea este activă în chiar ființa unui existent. Mai mult chiar, înseamnă însăși ființa acestui existent..."335. Această temă metafizică se înfățișează felurit: în forma prezenței Diavolului în ființa lui Dumnezeu, a răului în bine, a morții care bate ca o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de gândire mistico-metafizică. Ba dimpotrivă, se pare că el vine tocmai pe acest făgaș, legătura sa cu gândirea mistică fiind evidențiată de către comentatori. În fondul ei, metafizica hegeliană se construiește pe presupoziția "imensei puteri a negativului", pe ideea că "numai negativitatea face cu putință manifestarea și recunoașterea de sine a "ființei"", idee cu origine sigură în mistica lui Jakob Böhme336. De fapt, însuși Hegel, după câte se pare, afirmă legătura dintre speculativ și mistic, faptul că speculativul, la fel ca și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o asimetrie totală, o disanalogie profundă cu lumea. Ideea misterului existențial, ideea unei metafizici întemeiate nu pe concepte abstracte ci pe plăsmuiri mitice și metafore, predilecția pentru paradox și antinomie, toate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
problemă care apare este că tema abisului divin nu este proprie doar spațiului răsăritean. Ea se întâlnește și în gândirea anumitor filosofi germani, la Meister Eckhart, Jakob Böehme, Schelling, Schopenhauer sau Nietzsche 397. În plus, la acești gânditori apare ideea negativității din structura principiului divin, a răului din chiar ființa sau lucrarea binelui, a diavolului ce sălășluiește în sânul lui Dumnezeu, a neființei ce își are loc în chiar interiorul ființei și fără de care aceasta nu ar fi ceea ce este. Marele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
păstra pe Dumnezeu. Altfel, îl pândea, inevitabilă, disperarea. De aici, rolul de fiece clipă acordat diavolului în creație, ca și rânduirea de azi a firii"428. Motivul dualist din cosmogonia românească mărturisește despre prezența necesară sau chiar fatală 429 a negativității în lume, despre necesitatea răului, dreptul său la ființă, sau chiar despre ambivalența principiului suprem, care poartă în sine negativitatea, fiind oarecum dincolo de bine și de rău. Când spiritul înclină către o metafizică aparent dualistă, cum se întâmplă în acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rânduirea de azi a firii"428. Motivul dualist din cosmogonia românească mărturisește despre prezența necesară sau chiar fatală 429 a negativității în lume, despre necesitatea răului, dreptul său la ființă, sau chiar despre ambivalența principiului suprem, care poartă în sine negativitatea, fiind oarecum dincolo de bine și de rău. Când spiritul înclină către o metafizică aparent dualistă, cum se întâmplă în acest spațiu, nu se mai poate vorbi despre un anume început sau sfârșit al răului. El nu mai apare ca fiind
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
echilibrului dintre antiteze, la Vasile Conta care, prin cele două scrieri mai importante ale sale, Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii universale, "aduce în atenție un paradox constant al existenței omului, (...), anume prezența firească și totodată semnificativă sub aspect destinal a negativității ca atare" sau "fatalitatea firească a negativității"434, la Vasile Pârvan, în teoria ritmurilor istorice, la Mircea Eliade, în interesul său aparte pentru gnosticism, doctrinele dualiste timpurii și pentru metoda coincidenței contrariilor, și chiar la Emil Cioran, în reflecțiile sale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin cele două scrieri mai importante ale sale, Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii universale, "aduce în atenție un paradox constant al existenței omului, (...), anume prezența firească și totodată semnificativă sub aspect destinal a negativității ca atare" sau "fatalitatea firească a negativității"434, la Vasile Pârvan, în teoria ritmurilor istorice, la Mircea Eliade, în interesul său aparte pentru gnosticism, doctrinele dualiste timpurii și pentru metoda coincidenței contrariilor, și chiar la Emil Cioran, în reflecțiile sale cu privire la rău din Căderea din timp și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
împăcare; încet; închisoare; încruntare; încruntat; înfricoșător; lac; lacrimă; laș; lemn; limitat; liniște; lovitură; lung; lup; macabru; marginalizat; mascul; mașină; medicament; merge; meschin; mințit; de mirare; mînă; moarte; mrrrr; mult; al naibii; nașpa; neadecvat; neajutător; neant; neascultător; necesar; necurat; nedisciplinat; negativ; negativitate; negru+roșu; neîncrezut; neînțelegător; neînțeles; neliniște; nenorocire; nepăsare; neplăcere; neplăcut; nereal; nesănătos; nesimțit; nesuportat; nevoie; normal; nul; obstacol; de ocolit; om fără suflet; opusul binelui; orb; organ; pedeapsă; persoane; pervers; peste tot; peste; pistol; pîrîu; politică; politician; Ponta; prăpastie; prieten
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]