511 matches
-
principiul de realitate. Literatura europeană n-a încetat să poarte în sine negativul nevăzut, făcut din suferințe și eșecuri, al imaginii euforice a progresului nedefinit și a cuceririi lumii. În sfîrșit, nu exista oare vreo legătură secretă și permanentă între negativitatea proprie culturii europene și procesul în cele din urmă autodistructiv care a dus Europa la ruină? Asta nu se poate stabili. Și asta trebuie problematizat. Problematizarea generalizată Cel dintîi și cel din urmă caracter al culturii europene este problematizarea. Să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
însuși este nimicul"6? Asemenea unei umbre imposibil de înlăturat, nimicul a însoțit și preocupat dintotdeauna reflecția filosofică așa cum Mefisto a făcut cu Faust. "Spiritul care mereu neagă" se insinuează în gândurile ce însuflețesc mintea umană, nutrindu-se cu rațiunile negativității care i-au aparținut deja lui Anaximandru: [...] căci toate câte sunt Născute, vor pieri, pe drept cuvânt. Să nu fi fost nimic, era mai bine7. Nici filozofia nu se poate sustrage gândirii nimicului dacă este adevărat că, pentru a se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
primă tematizare a nimicului este fundalul pe care Hegel va descrie pe rând diagnosticul nihilist al trecerii la lumea modernă în termeni precum "moartea lui Dumnezeu", "ateism", "fatalism", "pesimism", "egoism", "atomism", și va declara necesitatea faptului ca dialectica să traverseze negativitatea și "nihilismul", așadar "sentimentul că Dumnezeu a murit", recunoscându-l în același timp ca un simplu moment în viața spiritului, care trebuie depășit. Faptul că și un gânditor important ca Hegel folosește în sens filozofic termenul "nihilism", chiar dacă numai în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
folosește în sens filozofic termenul "nihilism", chiar dacă numai în etapa de tinerețe a gândirii sale, este un episod extrem de semnificativ pentru reconstrucția istoriei conceptului și a problemei. Ca urmare, mai ales prin intermediul confruntării critice cu Schelling, problematica "nimicului" și a "negativității", alături de folosirea termenilor corespondenți, va cunoaște la Hegel o transformare demnă de luat în seamă. În ceea ce privește prezența ulterioară a conceptului în cadrul idealismului, pentru a da mărturie de caracterul deloc circumstanțial al folosirii sale, trebuie să spunem că acesta se regăsește
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fondator al nihilismului și apostol al anarhiei" și declara: Ca să învingem dușmanii proletariatului trebuie să distrugem, să tot distrugem și să distrugem până la capăt. Pentru că spiritul care distruge este în același timp spiritul care construiește 51. Bakunin proslăvea așadar momentul negativității, pe care îl preluase din hegelianismul de stânga și pe care îl considera un "berbec teribil", expresia forței spiritului care anihilează și distruge, radicalizând nihilismul într-o împletire explozivă de idei anarhice, socialiste, utopico-libertare. Cât despre Herzen, acesta își îndrepta
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care gândirea sa l-a reprezentat pentru înțelegerea de sine critică a vremii noastre. Nietzsche a atins puncte nevralgice ale condiției noastre istorice: moartea lui Dumnezeu și dispariția valorilor tradiționale, pierderea centrului și fărâmițarea unor vechi identități, experiența radicală a negativității și caracterul impracticabil al oricărei sinteze dialectice, în concluzie imposibilitatea de a da un nume întregului. Dar în același timp a transmis discursului său o vibrație atât de stridentă și extremă, încât interpretarea mesajului disperat pe care intenționa să-l
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Selbstbehauptung der deutschen Universität), ținut pe 27 mai 1933 cu ocazia numirii sale ca rector. Heidegger menționează aici în mod incidental sentența nietzscheană despre moartea lui Dumnezeu. Importanța ocaziei și faptul că este numită o experiență centrală precum cea a negativității, pe care Heidegger intenționează să și-o asume în termeni filozofici, transformă aluzia, deși incidentală, într-una destul de semnificativă. Pentru a conferi un caracter inteligibil "marii mutații" pe care "însăși existența noastră istorică cea mai proprie o are înainte", Heidegger
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Dumnezeu") în lumina propriului motiv ("abandonarea omului în mijlocul ființării") și, invers, îl elaborează și îl confirmă pe acesta pornind de la cel dintâi. Nietzsche devine un fel de fir călăuzitor și punct de reper pentru a gândi în mod radical negativitatea care este inerentă ființei. Problema, după cum se știe, apăruse deja în prelegerea inaugurală Ce este metafizica? (Was ist Metaphysik?, 1929). În aceasta se făcea trimitere la imposibilitatea de a avea experiența nimicului prin simpla negare logică a ființării, și se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sensului ființei, după cum se declară în pregătirea problemei din Ființă și timp, este reformulată tacit ca o întrebare asupra adevărului ființei, întrucât acesta din urmă, chiar dacă este gândit ca A-létheia și Un-verborgenheit (starea-de-neascundere), implică referirea la ceea ce este negativ. Problema negativității ajunge astfel să ocupe un loc din ce în ce mai important în reflecțiile lui Heidegger. În scopul clarificării acestui aspect, ar trebui să luăm în calcul repetatele încercări pe care le întreprinde pentru a gândi ființa în sustragerea și refuzul său și să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și Verweigerung (oprire) care sunt introduse în tentativa de a tematiza structura ființei. Dar ceea ce ne interesează aici sunt gânditorii cu care Heidegger se confruntă: Hegel apare ca un model care trebuie ținut la distanță, deoarece nu ar fi gândit negativitatea într-un mod suficient de radical, iar aceasta ar fi prin urmare depășită mult prea rapid (de exemplu la începutul Logicii, cu înaintarea ființei și nimicului spre devenire). Timp de câțiva ani, și în mai multe etape, Heidegger îl interpretează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de reconciliere asupra problemei este Nietzsche: mai ales cu privire la Așa grăit-a Zarathustra și la doctrina eternei reîntoarceri a identicului (a se vedea în Nietzsche magistralele interpretări la "Despre viziune și enigmă" și "Convalescentul"), acesta se străduie să gândească experiența negativității urmând punctul de vedere al unei finitudini radicale. Concomitențe: Heidegger, Scheler și Arhiva- Nietzsche Acum, pe lângă aceste rațiuni de principiu, dacă ar trebui să vedem care au fost circumstanțele hotărâtoare pentru întoarcerea lui Heidegger la Nietzsche, ei bine, probabil una
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sfârșitul anilor '20, mai ales în timpul cursului din 1929-1930. Dar până aici, în ciuda prezenței lui Nietzsche, termenul de nihilism nu își face încă apariția. Ca acesta să apară trebuie așteptat ca interesul pentru Nietzsche să se îmbine cu atenția pentru negativitatea care caracterizează epoca modernă, și în general istoria metafizicii și istoria ființei înseși. Iată că atunci, dar numai atunci, nihilismul va deveni una dintre categoriile privilegiate pentru a interpreta, dacă putem spune astfel, latura nocturnă a Occidentului. Menționarea aparent ocazională
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dar semnificativ, Heidegger amintește sentența nietzscheană despre moartea lui Dumnezeu, propunându-și să o gândească până la capăt și să și-o asume în termeni filozofici. Într-adevăr, în cursurile din aceeași perioadă, acesta va acorda o atenție din ce în ce mai mare experienței negativității, confruntându-se fie cu perspectiva lui Hegel, pe care însă o respinge ca insuficient de radicală, considerând-o doar logico-speculativă, fie cu Nietzsche, cu care în schimb se angajează într-o confruntare strânsă. Abia în acest punct Heidegger începe să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este valabil mai ales pentru scrierile din perioada existențialistă. În Ființa și neantul (1943) ale cărei intuiții sunt pregătite și însoțite de o copioasă producție literară, în cadrul căreia se distinge prin atmosfera nihilistă evocată romanul filozofic Greața (1938) nimicul și negativitatea se află în centrul argumentării, având o funcție determinantă în efortul de a defini libertatea radicală a existenței umane. Aceasta din urmă, în măsura în care este liberă, nu poate fi condiționată de vreo determinare, concept sau definiție; aceasta este în esență ceea ce
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Raymond Queneau, Georges Bataille, Jacques Lacan, Raymond Aron, André Breton, Pierre Klosowski, Maurice Merleau-Ponty, Jean Hyppolite și Jean Wahl. Nu este o întâmplare că, împotriva lecturilor tradiționale ale lui Hegel, în seminariile sale Kojève evidențiază și valorizează cu putere momentul negativității și funcția sa decisivă pentru constituirea finitudinii și a figurilor sale, după cum vom vedea mai încolo (cfr. cap. XIV). Dar pentru a ne face în chip nemijlocit o idee convingătoare cu privire la prezența tematicilor nihiliste în cultura franceză, va fi de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spus neapărat este că aceasta este traversată de la un capăt la altul de conștiința lucidă că nihilismul este o umbră constantă care ne însoțește în mod inevitabil când gândim în absența zeilor sau când ne închipuim că transpunem în limbaj negativitatea, limita, alteritatea. Și este exact ce se întâmplă în cele trei volume din "summa theologica" cu care Bataille a debutat ca filozof: Experiența interioară (1943), Vinovatul (1944), Despre Nietzsche (1945). În privința lui Cioran, gândirea sa ar cere un discurs articulat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
au aplecat atât de mult asupra experienței nihiliste încât adesea această propensiune le-a fost reproșată ca o vină. De fapt, gândirea lor este determinată în profunzime de voința de a depăși, sau cel puțin de a exorciza, criza și negativitatea a căror expresie o reprezintă o astfel de mișcare. În acest sens merită să fie amintit un personaj care, alături de cei trei abia menționați, a adus în secolul XX o contribuție decisivă la înțelegerea și elaborarea teoretică a nihilismului: Carl
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu este cu toate acestea un traseu liniar și pașnic, ci este marcat în mod esențial de lupta pe care individul o duce pentru a se face recunoscut de către celălalt ca subiect liber, chiar și cu riscul morții, așadar al negativității, al posibilității non-ființei. Este celebra dialectică dintre slugă și stăpân, admirabil surprinsă de Hegel și valorizată de Kojève, care posedă un caracter "antropogen" în sensul în care "numai și prin această Luptă omul se poate crea plecând de la animal"216
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de Kojève, care posedă un caracter "antropogen" în sensul în care "numai și prin această Luptă omul se poate crea plecând de la animal"216. Dorința recunoașterii și a libertății prin urmare nu un element rațional, ci caracterul apetitiv, care este negativitate este cea care pune în mișcare istoria ca proces de formare a umanității. Când omul, odată traversate toate căile și etapele descrise de Hegel, ajunge să se facă recunoscut ca liber și egal, cu alte cuvinte își găsește mulțumirea și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sau "încetarea acțiunii în sensul tare al termenului", atunci omul care trăiește în prelungirile "post-istorice" ale timpului nu mai este propriu-zis uman: după ce a dominat natura și a pacificat societatea, el nu mai este capabil de acțiune, așadar de acea negativitate distructivă și creatoare care întemeiază istoria. În acest punct, masele regresează la o formă de viață "animală", nu atât "fericită", așa cum suna la început ipoteza lui Kojève, ci "mulțumită", după cum corectează într-o notă adăugată în 1968218, în sensul că
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în Lume prefigurează viitorul "etern prezent" al întregii omeniri"219. El privește la toate acestea cu un realism lipsit de iluzii, dintr-o perspectivă pragmatică și materialistă, ca la o stare de fapt care trebuie asumată în pozitivitatea sa, fără "negativitatea ideală" generată de imaginea elitară a omului liber și emancipat. Dispariția Omului la sfârșitul Istoriei este o catastrofă cosmică: Lumea naturală rămâne ceea ce este de o veșnicie. Și nu este nici măcar o catastrofă biologică: Omul rămâne în viață ca animal
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
întrucât celălalt este atât o categorie, cât și o prezență. Celălalt reprezintă opoziția, răul în multiplele lui ipostaze, însă nu doar cel perceput de individul ca membru al unei societăți, ci și acela identificat cu sacrul ca atare, a cărui "negativitate va fi resimțită mai profundă și mai însemnată decât a străinului ca atare"449. Din acest punct de vedere, asistăm la o încercare de armonizare la nivel teoretic a categoriilor ontologice ale identității și alterității cu perspectiva acestora ca procese
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în felul unui defect ontologic și împins departe de centrul semnificativ al ființei, departe de orice umbilicus mundi. I se refuza un limbaj propriu și un sens distinct, ca și cum ar fi fost străin oricărui logos. Era văzut ca întrupând simpla negativitate, păcatul însuși, absența cuvântului legat și a vederii întregi, exterioritatea vană sau abaterea de la fire". (Ibidem, p. 188). 448 Ibidem, p. 190. 449 Ibidem, p. 203. 450 "Îi putem descoperi pe ceilalți în noi înșine, putem înțelege că nu formăm
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cea mai grea, cum s-a văzut, transferînd întreaga problematică a morții dintr-o acțiune imediată, efemeră și la îndemîna oricărui aventurier într-o meditație de cel mai înalt înțeles existențial, înseamnă că a avut tăria să „revalorifice” (Mircea Eliade) negativitatea morții, dîndu-i un înțeles nou, în sprijinul ființei căzute în suferință și în umilință. Astfel, omului i se ivește șansa refacerii puterilor sufletești și spirituale după modelul universal al păstorului-zeu (Dumuzi), devenind capabil, în varianta carpatică, să întîmpine moartea, cel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pluridimensional înseamnă și a trasa harta minorităților stigmatizate, purtătoare ale semnelor căderii "dincolo de ziduri" sau semnele fatalității. Mai constă, în același timp, în decriptarea discursurilor comunităților umane despre "terțul exclus", incalificabilul, deviantul, nebunul sau țapul ispășitor. Fatalitatea acestor mișcări către negativitate se învecinează în cele din urmă cu moartea și antropologia ei. Relația cu exclusul, fie el condamnat să moară pe un rug, bolnav fizic sau mintal, prizonier, expulzat, pus la index, în căutare de azil sau fără acte, lasă să
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]