537 matches
-
încropind o relație naturală cu propria moarte. Aici intră, de pildă, Elegii în ofensivă ale lui Ion Pop, care promit din titlu o contracarare a efectului de cataclism al morții ca blazon. Elegiile atacă. Detaliile biografice, în cele din urmă neinteresante în desenul lor foarte personal - fiecare moare singur -, se încarcă, de o aproape insuportabilă manieră, cu un mesaj extrem de personalizat, țintind violent Cititorul, în chiar moalele privirii sale, căci versul încetează a fi destăinuire și devine mărturie. În Refluxul sensurilor
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
este încă viu în minte. Motivul principal este că el se bazează aproape exclusiv pe suspans. Problema profundă este însă alta și anume că, tot ca regulă generală, cu cât suspansul este mai abil condus, cu atât recitirea pare mai neinteresantă. E cazul celor Zece negri mititei: suspansul a fost planificat atât de fără cusur, încât trezește, încă de la prima lectură, suspiciunea de a fi contrafăcut. În plus, e destul să-ți amintești care dintre cele zece personaje de pe insulă e
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
Nu e nici mai furios, nici mai "calm" decât oricare alt tânăr extras la întâmplare dintr-un cămin studențesc, oricare din România. Aici se înscriu toate trăsăturile personajelor "nemulțumite", împreună cu codul, limbajul, stilul de viață: în comun, dar în comunul neinteresant, care nu poate fi un caz. Pentru cei care știu cât de cât ce înseamnă viața de student căminist, romanul lui Dan }ăranu e plat ca apa de robinet. Dacă tânărul autor ar fi vrut să scrie un roman de
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
foarte bine (nu mă refer aici la materiile de profil), chiar dacă pe tine nu te interesează atît de mult sau pur și simplu nu ai înclinație spre așa ceva..." Și ce-ar fi să facă, bieții oameni? Să accepte că sînt neinteresanți și... inutili?! Am fi preferat, de altfel, ca titlu pentru dialogul, foarte bine făcut, cu Cristi Puiu, în loc de citatul "urăsc școala și instituțiile", un altul, luat din același: "școala o poți păcăli, dar îți furi singur căciula.") Tot din Dilema
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10672_a_11997]
-
a spus: - Nu strică să fii prudent. Au tăcut. El nu părea stânjenit de asta. Ea era. Tăcerea făcea ca așa-zisa ei iubire pentru Dennis Hasset să pară o barieră prea grea și insurmontabilă. O făcea să se simtă neinteresantă. O făcea prea conștientă de chelnerii care-i priveau. Nu-i plăcea Hotelul Oriental, cu adorația lui servilă pentru bogăție. Restaurantul începuse s-o irite și se gândea că nu s-ar fi dus niciodată acolo din proprie inițiativă. - O
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
locui cu noi. Mi-am însușit acele date cu graba și lipsa de apetit cu care, în acel ajun al Paștelui, înghițeam ultimele linguri din supa de post pe care o aveam în față: viața acelui străin era infinit mai neinteresantă decât jocurile din piața publică. M-am născut în vara anului 1911, anul în care Pastora Imperio s-a măritat cu Gallo, Jorge Negrete s-a născut în Mexic, iar în Europa apunea steaua a ceea ce s-a numit belle
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
iluzorii sau efemere, capabilă să ia decizii ferme și inteligente. Nu inteligente în sensul absolut al cuvîntului, ci adecvate sieși și momentului la care sînt luate. Nimeni nu i-a reproșat însă că ar concepe o teorie complet neplauzibilă sau neinteresantă. E imposibil să nu citești eseurile lui Frankfurt cu plăcere și cu melancolie totodată: lumea, așa cum o vede el, e lucidă și stăpînă pe propria sa voință. Nu e aceasta o lume în care am vrea cu toții să trăim? Teoriile
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
kurgane, interesat printre altele și de viața lui Adam Mickiewicz - îl merită din plin pentru titlul orgolios și descentrat pe care și l-a ales pentru lucrarea sa (Black Sea), vom observa că respectiva lucrare nu este câtuși de puțin neinteresantă. Ba, dimpotrivă. Aș sublinia mai întâi de toate oportunitatea ei, fie și numai în plan sintetic documentarist, pentru vremurile noastre și pentru regiunea în care ne aflăm, cu o umbră de regret că nu există (cel puțin după știința mea
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
multe generalizări asupra limbajului; e ceea ce deosebește astfel de texte de transcrierile profesioniste, în care accentul cade tocmai pe fidelitatea înregistrării formei, a expresiei. Acestea fiind zise - cu toate precauțiile de rigoare -, putem afirma că stenogramele parlamentare nu sînt deloc neinteresante pentru lingvist. Desigur, ele conțin o mare cantitate de texte previzibile și repetitive: limbaj juridic, administrativ, formule fixe, secvențe automatizate (" Cine este pentru? Împotrivă? Abțineri? Unanimitate"). Cuprind însă și lucruri mai puțin banale, pe care le găsim mai rar reunite
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
frumoase, îmbinate în așa fel ca oamenii să le înțeleagă. Firește, oamenii sunt mai mult sau mai puțin maturi. Când am prezentat la Centrul Pompidou expoziția Paris-Berlin, în care erau mulți expresioniști germani, mulți au spus că sunt brutali și neinteresanți. Peste cincisprezece ani, Muzeul de artă al orașului Paris reface expoziția expresioniștilor germani - cu un anumit curaj, dat fiind eșecul trecut - și a fost un mare succes, un succes extraordinar. Publicul s-a maturizat... Trebuie să existe întotdeauna niște primi
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
proporții similare. E o performanță inegalabilă: două lecturi integrale ale operei argheziene, soldate cu două cărți de sinteză, foarte diferite. Cea de-a doua nu e o simplă reeditare a celei dintâi. Ar fi fost prea la îndemână și complet neinteresant. Arghezi din 2004 al lui Dumitru Micu e o rescriere a cărții din 1965, cu o reorganizare a ideilor și o reformulare a interpretărilor, sensibil diferite. Nici o frază nu a fost translată identic, secvențele exegetice au fost reasamblate după alte
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
în ceață o acuză de asemenea proporții tocmai despre prozatorul pe care ăl consideri "starostele " (?!, p. 18) scriitorilor români. Era absolut necesară o elucidare a acestei situații inventate, pe care o văd consemnată pentru prima dată în legătură cu Marin Preda. Considerații neinteresante citim și despre prietenii și adversarii lui Marin Preda, cărora li se consacră capitole separate ce ar fi putut constitui puncte maxime de atracție. Totul se banalizează sub pana istoricului literar și în paragrafele speciale despre "figurile feminine în opera
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
la jocurile arhicunoscute (de la oracole și filatelie la șotron, mima, lapte acru, fazan etc.). Nu acestea refac până la urmă vraja unei vârste, cât oamenii. Iar îndărătul lor, istoria nu are puls. O excepție, totuși: într-o discuție a adulților - aparent neinteresantă, firește, pentru Traian -, se fac câteva trimiteri politice. Evident că nu copilul a reținut pentru textul lui un discurs subversiv. Ci maturul, o entitate indistinctă, cel care alege să vorbească despre copilărie ca și cum ar fi copil. Mergând cu dedublarea până la
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
literară, nici ca una politică. (Rt, 133). Mai frecvent, scriitorii se raportează la propria experiență când caracterizează exilul. Admițând etichetarea uzuală de "exilați" folosită pentru a-i numi pe cei alungați dintr-o țară totalitară, V. Tănase socotea drept total neinteresantă în cazul lui această noțiune legată de permeabilitatea frontierelor ce vizează situația administrativă, dar fără nicio legătură cu identitatea artistică și substanța creației (interviu cu C. Nistea). Nici A. Papilian nu s-a considerat un veritabil exilat câtă vreme, dat
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
exemplar, unul care pornește de la principii solide și nu de la stări umorale persistente ori de la idiosincrasii bruște. În al treilea rînd, cele două premise particulare ar putea fi regăsite într-una mai generală; anume în aceea că Barbu Brezianu este neinteresant ca subiect, fie el și cultural, din pricina că, așa cum s-a văzut, trăiește firesc, lucrează discret, se angajează în viața publică fără ostentație și reprezintă, asemenea tuturor celor din generația lui, un adevărat reper de consecventă cu sine și de
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
alți prozatori care nu te plictisesc, dar nici nu au prea multe de spus. Puținele lucruri care se întâmplă în prozele sale au respirație scurtă, sunt banale, dar nu în sensul unui banal recuperat și resemnificat, ci pur și simplu neinteresante literar. Dacă prozele din Tunul filozoafei sunt cu adevărat autobiografice așa cum o indică mărcile textuale, atunci lucrurile sunt și mai triste, căci subiectul literaturii lui Dumitru Ungureanu se reduce la aproape o singură temă: adulterul. Majoritatea povestirilor au în centru
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
la spate, dar de învîrtea copaciul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte" (Palatul de cleștar, 1884). Dacă mesajul social și uman al acestor texte sună neinteresant, lexicul și fraza lui Delavrancea frapau prin noutate. Ca și Odobescu, nuvelistul caută cu tot dinadinsul cuvintele ciudate, regionalismele uneori dizgrațioase, destinate să creeze impresia de „autentic", dar care au mai degrabă un efect bizar. Cultul cuvîntului în sine, aliat
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
stăpânește Universul atât timp cât este lăsat în pace. El locuiește de 5 ani pe o planetă uitată de Dumnezeu din sistemul Taurus. Își petrece timpul cu mercenarii, ajutându-i să evadeze și să-i devină, astfel, aliați. Pentru el, totul este neinteresant, orice s-ar întâmpla, apocalipsa sau pacea, tot ceea ce-l preocupă este să-și salveze pielea. Dacă procedezi la fel, ești prietenul lui. Curând însă, ceva se schimbă radical pentru Riddick. Următoarele confruntări îl vor propulsa într-o luptă pe
Agenda2005-05-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283346_a_284675]
-
de hârtie: Un bărbat tânăr (Petru Dumitriu - 28 de ani) dând în leagăn o femeie în vârstă (Henriette) - 60 de ani. Henriette roșie peste fard la apariția lui Petru Dumitriu (diferență mare de vârstă). Sunt sigur că era o femeie neinteresantă, ca femeie... Aflu că observația îmi aparține. Că e doar dictată parcă și mă întreb de ce. Astăzi, la începutul anului 2001, îmi aduc aminte de prima mea întlnire cu autorul Cronicii de familie. Cel mai important prozator român în viață
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
de mediocru al poeziilor sale, alt impediment s-a dovedit mult mai important: locul de «tânăr geniu» fusese la noi deja ocupat de Cârlova. Și pentru totdeauna” (p. 52). Ar mai trebui, poate, precizat că, în afară de compunerile originale, de tot neinteresante, Hrisoverghi a și tradus, nu mult, dar oricum divers dacă ne uităm pe lista de nume. Sappho, Chénier, Schiller, Lamartine, Hugo. Acestora li se adaugă localizarea dramei lui Al. Dumas, Antony, apărută postum, în 1937, cu o prefață aparținându-i
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
demiurgică, de mesianism infinit, care mă îmbată, mă avântă extatic și alcătuiesc o fecundă compensație frequentelor mele depresiuni. Uneori mă trăiesc ca un mit. Și atunci tot ceea ce a fost înaintea mea și tot ceea ce vine după mine îmi pare neinteresant și inutil. Îmi trăiesc drama propriei unicități în proporții metafizice". În 22 iunie 1935, îi scria Ecaterinei Săndulescu de la Dresda, în preajma întoarcerii în țară: În câteva zile voi fi în țară, cu un suflet întristat de singurătăți și muzică, sperând
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
rinocerul, fluturele etc.), altele feminine (maimuța, musca, broasca, girafa, cămila etc.) are efecte asupra imaginarului colectiv (dezvoltat încă din copilărie, prin fabule și prin poveștile cu animale). Indiferența față de gen, se știe, este valabilă mai ales pentru animalele exotice sau neinteresante pentru „utilizator"; cele domestice au în genere desemnări specializate (oaie-berbec, capră-țap, bivol-bivoliță), deși una dintre acestea funcționează și ca termen generic. Creativitatea lingvistică permite însă oricând apariția unui derivat, adesea cu efect comic prin ineditul său, ca în cazul lui
Caracatițoiul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6169_a_7494]
-
boală la bolnavi. La bolnavul în speță, mai exact. Eu, idei - nici despre bătrânețe, nici despre orice altceva - nu am. Nu mai am. Nu pot să abstractizez, nu pot să generalizez. Pot, dacă-mi lași timp, dar ce rezultă e neinteresant. Este unul din aspectele felului meu de a fi bătrân. Mi s-a amputat jumătate din minte. Până nu demult, și de când mă știu, am alternat. Am avut perioade de ideolog, de teoretician, de cap pătrat, și perioade de sceptic
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
în comunicare politică Antonie Momoc. ” Se pare că în fiecare colegiu se cunosc câștigătorii, așa că liderii din sondaje fac apel la calm și evită angajarea în dispute cu cei de pe locul doi sau trei. Ca urmare, avem o campanie apatică, neinteresantă, mai ales că outsiderii nu speră mare lucru, deci nu investesc în evenimente sau în afișe, degeaba. Singura dezbatere cu miză este cea din Gorj, așa că participarea va avea de suferit, fiind mai redusă decât în alți ani”, susține Momoc
Capcana sondajelor. Cum ar putea pierde USL 5 procente, cât de aproape e ARD de 15% () [Corola-journal/Journalistic/41049_a_42374]
-
bătrân care se pare că nu mai interesează pe nimeni, deși reprezintă unul din simbolurile orașului, ani și ani de zile timișorenii, fie ei tineri îndrăgostiți, maturi cu treabă sau nemuritorii microbiști, dându-și întâlnire „la ceas, la porumbei”. La fel de neinteresant pentru administrație pare să fie o altă emblemă a cetății, una de dată ceva mai recentă de-astă dată. Mândri de ceasul lor floral încă de la punerea sa în funcțiune acum două decenii, timișorenilor nu le rămâne acum decât să
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]