8,065 matches
-
A compus muzica pentru Orfeu, folosită de Opera din Stokholm. Era un maestru la pian și violă... Pierzînd două degete de la mîna stîngă în primul război mondial, inventă o tehnică specială care îi permise să continue să cînte schimbînd mîinile. Neliniștile lui artistice l-au făcut să abordeze din frageda tinerețe domeniul literaturii, instalîndu-se în dadaismul și suprarealismul primei epoci. Toată producția care urmă a fost puternic impregnată de un umor negru care, totuși, nu i-a alterat profundele calități umane
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Scenografia, fără să exceleze în eleganță și prospețime, este onorabilă cu excepția ultimului act care este nu numai urât ci și total în contradicție cu muzica. Unghiulos, agresiv în simetriile lui dure, el nu creează vraja acelei nopți în care aspirațiile, neliniștile personajelor, jocul ingenios de ambiguități rezonează cu cea mai subtil îmbătătoare muzică ce s-a scris vreodată.
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
impresia unei înregistrări autentice a vieții interioare învăluie paginile cărții într-o aparență de ermetism. Noul tînăr suferă de un rău al veacului ce nu mai provine din blazare ci, dimpotrivă, dintr-o prea mare vitalitate care dă naștere la neliniști, la întrebări asupra modalității de a se afirma". Socotesc că mai bine a apreciat romanul lui Fîntîneru, criticul Ov.S. Crohmălniceanu în exegeza sa despre literatura interbelică. Aici se spune că "mai degrabă avem de a face, în cazul de față
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
de bucurie. Pot spune că sînt bolnav? Boala presupune lipsă; noțiunea are conținut de negație. Filosoficește, boala aparține răului: eu nu sînt bolnav, căci îmi simt plăcere". Dar plăcerile sale sînt morbide, demonstrînd alienarea. Cei din jur presimt ceva din neliniștea sa mentală, ocolindu-l sau acceptîndu-i, copleșiți, excentricitățile, precum aceea de a nu putea comunica decît cu copiii (Lili, de exemplu) sau cu deraiați mental precum Precup, îngrijitorul unei biserici. Romanul lui Fîntîneru a fost bine apreciat în epocă (de
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
a fost și repetent în clasa a IV-a), absolvind liceul tocmai la 22 de a Senzitiv, cum s-a considerat cu dreptate, era, inevitabil, un inadaptabil (psihologic și moral). Dar, observă autorul acestei biografii bine scrise, senzitiv este prin neliniștea operei sale, un antecesor al secolului XX (cam pînă la primul război mondial), pentru că această trăsătură este o caracteristică a începutului de secol. În cercul macedonskian a stat - el cel mai tînăr dintre comilitoni și, probabil, cam neluat în seamă
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
celorlați, dar revelația lui este aceeași cu a eroului lui Mishima. Mizoguchi nu e diform (ca alt personaj din carte, prietenul său), ci bîlbîit: de îndată ce încearcă să spună ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia, neliniștea neînțelegerii, se zugrăvesc, ca într-o oglindă malițioasă, toate rictusurile și contorsionările grotești ale eforturilor zadarnice de apropiere ale celui ce nu se poate exprima. Mizoguchi e condamnat să trăiască în urîțenie, de ca și cum ar fi hidos, pentru că nu poate
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
la socrul său Polonius, ciocnind un pahar cu cumnatul Laertes? Acest Hamlet om, prinț din vocație și nu de meserie, chestionînd permanent condiția umană, asemănător celorlalți și, totuși, atît de deosebit, este centrul spectacolului lui Ciulei: Marcel Iureș interiorizează alternanța neliniștilor și certitudinilor într-o prezență discretă, dar tulburătoare. Prințul lui nu va deveni niciodată rege, el nu vrea să impună altora nimic, dar nici nu vrea să accepte ceea ce-i impun alții. Ceea ce se întîmplă în Danemarca este mai întîi
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
fac misterele/ De babe blestemate/ Ce scot la morți arterele/ Și hârcele uscate.// Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca morților -/ Umblau să stingă focul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
facilitate de vise în diverse vîrste, trecutul și prezentul. Pentru ea timpul nu curge inexorabil înainte, ci se contorsionează în reflecție, introspecție și auto-descoperire. Dar o descoperire care nu aduce nimic bun, nu oferă confort spiritual, ci dimpotrivă, o uriașă neliniște și chiar o înstrăinare de sine. Alunecînd, prin vis și amintire, în vîrsta copilăriei sau a primei tinereți, femeia se rătăcește de sine, de cea care locuiește prezentul. Fără să vrea, eroina caută această alienare de sine aflată dincolo de utopia
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
năvală să intre, iar Țoiu vrea morțiș să iasă!" Sînt gesturi care impun. Și nu aveam nimic în comun. Decît, poate, omenia... P.S.: În fața tribunalului amenințător, depusesem mărturie că în întîlnirile noastre nu se discutase politică niciodată, lucru adevărat. De neliniște, probabil, vorbeam răstit. După eliberare, Alexandru Paleologu avea să-mi spună că se temuse să nu fiu reținut, pentru că, vorbind, sfidam tribunalul. Observație ce pare mai curînd complimentul unui om de lume... Domnia-sa fiind martorul de bază.
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
arta contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este reversul și poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă publicului său și pe aceea a singurătății complete. Transcendența și exemplaritatea (având la bază "îndepărtarea clasică") sunt cele două principii generale care se nasc și coexistă în imaginarul secolului XVII
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
grafic, oferind cititorului și plăcerea de a avea în mână o astfel de carte, poeziile lui Adrian Bodnaru se cristalizează în cicluri tematice ce stau sub semnul unei matematici a experimentului și a demonstrației poetice proprii. Poezii ce oscilează între neliniște metafizică și intuire a devenirii, maschează o tensiune interioară ce debușează adesea în explozive jocuri de aliterații și ritmuri surprinzătoare, în enjambamente șocante, atingând limitele limbajului: "Să-ți faci procură/ de zile scurte/ Și bătătură/ și ceva curte -/ Să mergi
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie de bărbat, aici nu există decât preceptorul lui Matei și Codru, vechilul... Mița Sturdza o fi știind ceva că se uită cu neliniște spre fiica ei, decum ea nu se știe observată... Absurde sunt aceste impresii, aceste supoziții în legătură cu Catrina. Pură fantasmagorie a imaginației mele care pândește vreo dramă intimă! Uite-o că vine la noi, mai ștearsă, mai stinsă decât de obicei
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
conștiința unui raport la altceva decît ea. Iar dacă smerenia "dă socoteală de cele ce vor să fie", e tocmai fiindcă vestește conștiinței un echilibru în altceva, ori ieșirea din singurătate, capătul de drum al unei inimi neliniștite". Eliberată de neliniște, inima se arată capabilă de dragoste. Iar dragostea arătată Creatorului și creaturii aduce "ispita filosofică", așadar un soi de gnoseologie erotică: "Căci o conștiință încinsă de dragoste e și conștiința augustiniană sau pascaliană. Și nu pregătește dragostea pentru cunoaștere și
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se bucură sângele meu/ noaptea-mi coboară prin carne..." (Nopți lungi). Poezia lui Radu Florescu este, de fapt, o continuă ipostaziere a acelorași stări de frică și neliniște a "sângelui" ("larma sângelui" este o expresie reluată de câteva ori), de neputință a trupului "de pământ" ("larma trupului") în apropierea obsedantă a triadei întuneric-noapte-moarte și de scurte momente de calm și "lumină" sub "steaua aducătoare de viață", "mincinoasă" sau
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
din când în când la ea", "valurile mării sunt mai îndrăznețe decât mâna, atunci când iubita intră în spuma lor". Manualul... este, în fond, obsesia "bucuriei (plăcerii) care este și durere, durerea care e și bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
are în sine nimic descalificant, iar în cazul de față, vorba lui Maiorescu (un alt debutant, evident!), el nu este în chestie din pricina simplă că în toate cele patru ediții nu a participat nici măcar un singur... debutant! Dar cum această neliniște se poate rezolva simplu, prin întoarcerea la clasele primare și prin recursul la dicționar și la biografia artiștilor, rămâne să vedem în numărul viitor cum a reacționat partea adversă, adică Victor Florean, în calitatea lui de patron și nu de
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
uneori să te apuce teama că Dumnezeu ar putea să nu mai fie actual și atunci ți se pare toată raportarea la el fără nici un folos. Provizoratul principiului ultim - absurd ca idee, dar prezent în conștiință - te umple de o neliniște ciudată. Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei?". Mai încolo aflăm: "Cum să nu-i urăști pe îngeri, pe sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
calm, cu bucurie și cu încredere. Am început să simt că am, din nou, un viitor. Am început să sper că voi putea scrie mai bine. Și că voi putea deveni un om mai bun. În 2002 aștept cu multă neliniște publicarea Corpului, a doua parte din Orbitor. Primul volum a creat un orizont de așteptare care m-a obligat la eforturi despre care nici nu vreau să-mi aduc aminte. Sînt acum sigur doar de un lucru: că am făcut
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
celulare Cu unul ziua-mi vorbește Cu altul noaptea mă iubește!" Angoasa porcului M-a șocat, sincer, un magazin care se numește Angst, etalând salamuri, tobe, cârnați, care mai de care mai însângerați. Kierkegaard și Heidegger ar fi meditat asupra neliniștilor stomacului, plin sau gol. Angst. Carnea tăiată și angoasele. Altminteri, democrația costiței, în floare. Se vinde Kaiser țărănesc. Mâncă și țăranul ce mâncă drăguțul de-mpărat. Pentru niște drepturi de autor mai grase, le-aș vinde alt nume, holbergian, pentru
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
angoisse?" Cu această strofă începe ,,Reversibilitate", una din cele mai cunoscute poezii din ,,Les fleurs du mal". În aceste cîteva versuri Baudelaire reușește să zugrăvească mai bine decît toate dicționarele medicale acea stare uneori difuză, alteori acută, caracterizată printr-o neliniște nelămurită (putînd uneori să ajungă pînă la panică) ce pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
că (mai ales pentru tipul de individ reflexiv, bîntuit de îndoieli, nu tocmai sigur pe sine, sensibilizat de experiențele trecutului și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam la început, departe de a fi un simptom al indiferenței, aversiunii sau dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, este, dimpotrivă, o reverberație a setei de a trăi, a nemulțumirii că nu putem fi
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
atîtea, numai că între dorinți și posibilități pare a se căsca un abis. Prizonier și complice al unui trecut dilatat, hipertrofiat, te lași devorat de primejdiile, imaginare sau reale, ale prezentului și viitorului, transformate și ele, neîncetat, în timp trecut... Neliniștea îți dă la început tîrcoale sfioase, cuminți, incerte, o ignori, încerci să o dai afară ca pe o insectă sîcîitoare, nici nu știi cînd izbutește să ți se cuibărească de-a binelea în suflet. Pînă cînd, insinuantă, tenace, perseverentă, se
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
El este permanent frustrat, infantil și, contrar pozei, se dovedește supusul temător al circumstanțelor. Restul constă într-o combinație întâmplătoare de termene, noroc și masochism. Asocierile sale au un aer rânced și suspect de beci, drept care produc mai ales dezbinare. Neliniștea agresivă, strângerea transpirată de mână a acestui Uriah Heep al tranziției, trucurile și tergiversările care ajung să exaspereze pe toată lumea, inclusiv pe el, îi trădează contratimpul interior. Cu sau fără succes material, dar mereu sub o avalanșă de situații proaste
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
muzica și în prietenii lui. Nu l-am văzut de un an. De la înmormîntarea lui Bernea. M-a luat de braț și a turuit o oră. Continuu. În poarta cimitirului vorbele erau lacrimile lui, durerea, strigătul neputinței și "adio bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de a se preschimba în sunete, într-o revărsare de fluvii de cuvinte. Prin capul meu umblă atîtea povești năstrușnice spuse de Johnny în seri și dimineți, în
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]