2,766 matches
-
ei încerca să-i explice că, la urma urmei, vorba lui, ce-i inuman în asta? Din ziua a patra însă, văzînd că el nu vine, iar porțile facultății continuau să-i stea închise, începură amîndouă să fie tot mai neliniștite. Seara tîrziu, în fața ceștii de ceai și a feliei de pîine neagră, veche, începură să murmure în urma vreunui oftat, parcă și-ar fi continuat gîndurile: "Nu-i rău..." Cam necioplit, ca orice țăran, dar poate că are un suflet bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
merge zic, prin extensie, în alt registru, și la soarta eroului, de fapt la momentul de final al piesei, hai să-i zicem al spectacolului. "Ăștia discută despre piesa mea?!" îl taie pe Mihai un gînd plin de neliniște. Păreți neliniștit, tovarășe Vlădeanu, rîde vicepreședintele, așezat mai într-o margine lăsați, încă nu-i gata operația; trebuia să fi coborît înainte prin bar, să luați un anestezic... Un val de rîs încălzește sala, iar Mihai are impresia că obrajii îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din contră: uneori, cînd eram copil, țin minte că tata, după ce adormeam eu, se ducea în camera mamei; mă trezeam auzind șușoteala ei, o respingere nervoasă, și vocea înfuriată a tatii. Apoi tata mergea în bucătărie. Mă duceam și eu, neliniștită, să aflu ce s-a întîmplat. Îl găseam la masă, cu capul în mîini, ori lîngă fereastră, privind aiurea. Îmi făcea o limonadă, mi-o dădea s-o beau și mă trimitea la culcare, apoi venea și el. Numai o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e ca un tărîm nou, frumos, considerat sterp; trebuie căutătorul, care să dea la iveală comorile. Nu-ți fie teamă, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca un puști. Soțul meu și-a spălat greșeala... Cu alde Coca Muraru... pufnește Mihai ironic, dar imediat își dă seama că prea a întins coarda, așa că murmură un "scuză-mă, te rog!", dar cînd observă că Maria a devenit neliniștită, gîndește că cel mai bine este să atace, înainte de a da femeii posibilitatea să găsescă forță în ea și să-l dea afară, sau să pună mîna pe telefon. Face imediat un pas hotărît, întinde mîinile și, sub privirea stupefiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și iar. Prin fața ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi puțin ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
instituții spitalicești patronate și finanțate de stat, trebuie să admiți și dreptul statului de-a face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
film, căruia Îi rupse numaidecît Învelitoarea de hîrtie. — Da, e negativul, spuse el dezvelind un colț al filmului. Și-acum, dă-mi revolverul. — Nu ți-am promis nimic, spuse Rowe Încet. — Dar ai să-mi dai revolverul, nu? făcu Hilfe neliniștit. Nu. Hilfe păru deodată speriat și În același timp uluit. — E o glumă de prost gust! exclamă el. — Se poate, dar m-ai păcălit de prea multe ori! — Fii rezonabil! Îți Închipui că vreau să fug? Trenul a plecat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton, mașina mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mansfield, Elizabeth Taylor, Bardot și Raquel Welch - Seagrave construise un abator de mutilări sexuale. În fața noastră se auzi un sunet de claxoane. Ajunseserăm la primul mare flux de trafic al zonei de acces în periferia vestică a Londrei. Vaughan bătea neliniștit darabana pe volan. Cicatricele de la gura și fruntea sa formau în lumina după-amiezii o țesătură clară, zonele demarcate ale viitoarei generații de răni. Am întors paginile chestionarelor lui. Fotografiile lui Jayne Mansfield și John Kennedy, Camus și James Dean, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe scaune cu sperma uscată, marcându-mi mâinile cu puncte negre de fiecare dată când învârteam volanul. Fața lui era mai albă decât o văzusem vreodată și se mișca prin interiorul mașinii în răbufniri de nervozitate epuizată, ca un animal neliniștit. Această hiperiritare îmi aducea aminte de propria-mi convalescență îndelungată care fusese rezultatul unei urâte supradoze de acid lisergic în urmă cu câțiva ani, când luni în șir avusesem impresia că mi se deschisese momentan în minte o supapă infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă recunoască, de parcă aș fi fost doar un element nedeslușit și nefamiliar de decor. Mâinile i se agitau pe tejgheaua barului, căutând o suprafață de control, picăturile de sânge proaspăt de pe încheieturile degetelor reflectând lumina. În ultimele șase zile așteptasem neliniștit fie la birou, fie în apartament, supraveghind autostrăzile de la fereastră, coborând în fugă scările de lângă ascensor ori de câte ori aveam impresia că-i vedeam mașina trecând în goană pe stradă. Trecusem de asemenea în revistă rubricile mondene ale ziarelor și revistelor cinematografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Albilor, și că cele două plutoane de execuție, de o parte și de alta, așteptau cu arma la picior. Încercam să scap, pătrunzând în mișcări alunecoase către centrul spiralei unde liniile izbucneau ca șerpii, urmând contorsionarea membrelor Irinei, deznodate și neliniștite, într-un dans lent, în care nu ritmul contează, ci împreunarea și desprinderea liniilor în serpentină. Irina apucă în ambele mâini două capete de șarpe, care reacționează la strângerea ei, exacerbându-și propria capacitate de penetrare rectilinie; ea, însă, pretindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Persic, unde trebuia să trateze construirea unui zgârie-nori. O întâmplare neașteptată, legată de munca lui de traducător, îi deschisese uși în mod normal închise europenilor... „Ultima soție a sultanului e o conațională a noastră, o femeie cu temperament sensibil și neliniștit; ea resimte izolarea la care o constrâng dislocarea geografică, obiceiurile locale și eticheta de la curte și rezistă grație pasiunii ei nestăpânite pentru lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cel al Lotariei, deci numele ce-i corespunde este Lotaria și n-ai putea-o numi altfel. Negi că ai o soră? — Am o soră, dar nu văd ce legătură are. — O soră căreia îi plac romanele cu personaje psihologic neliniștite și complicate? — Sora mea spune întotdeauna că-i plac romanele în care se simte o forță elementară, primordială, telurică. Spune chiar așa: telurică. — Dumneavoastră ați făcut o reclamație la biblioteca închisorii privind o carte incompletă, spune înaltul ofițer așezat îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ziare, păreau de-a dreptul un covor. În mijlocul pardoselii era un motor cu cilindrii la vedere, iar în jur erau împrăștiate diverse piese care fuseseră scoase din motor. — Ăsta-i un motor deosebit, îi explică domnul J.L.B. Matekoni privind-o neliniștit. Nu mai e altul ca el în toată Botswana. Într-o bună zi o să-l repar. Porniră mai departe. Următoarea încăpere era o baie, destul de curată, remarcă Mma Ramotswe, chiar dacă puțin cam cenușie și neglijată. Pe marginea căzii, așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cele din urmă, a ajuns să lucreze la Banca Mondială. Acolo a ajuns să aibă o poziție destul de importantă și ar fi putut să lucreze în Washington până la pensie, să urce în ierarhie chiar acolo. Cu toate astea, a devenit neliniștit și, într-o bună zi, m-a anunțat că avea posibilitatea să petreacă doi ani aici în Botswana, ca director regional al Băncii Mondiale în această parte a Africii. La urma urmei, era o promovare și, dacă i-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ai putea avea nevoie de protecție. Îi înlătură obiecțiunile. — Periculos, unchiule? De când e așa un mare pericol să stai de vorbă cu două servitoare, în centrul Gaborone-ului, ziua în amiaza mare? El nu știu ce să-i răspundă, dar, totuși, o privi neliniștit când îl lăsă în mașină și înaintă pe aleea lăturalnică spre poarta din spate. O văzu cum ezită în fața clădirii micuțe cu pereții văruiți, unde stăteau servitorii, până să-și facă curaj și să intre pe ușă, după care dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
refuză s-o creadă. În cele din urmă, ca urmare a insistențelor ei și a luxului de amănunte, se dădu bătut, copleșit, În fața realității și Încercă, stupefiat, să Înțeleagă motivele. - Mi-a făcut plăcere, veni răspunsul. - Dar de ce? insistă el neliniștit. Nu mă mai iubești? N-am știut să te fac fericită? - Ba da... admise Carmen de Ibarra cu naturalețe. Te iubesc mai mult ca pe oricine de pe lumea asta, sînt În continuare Îndrăgostită de tine și mă faci foarte fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Niña Carmen pentru unii - se Întoarse În casa părinților ei, refuză să dea vreo explicație despre eșecul căsătoriei sale, chiar și surorii ei văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]