606 matches
-
ai gândit tu oare dragostea mea, În care colț al planetei noastre să ne Îndreptăm...? Ce părere ai...? Șansele sunt egale, rămâne numai să decidem...!” Atena care În adâncul sufletului ei ar fi dorit reântoarcerea În țara ei natală, dorință nemărturisită, Îl sărută pe obraz, căutându-i privirea. „Ce importanță are...? Dacă vei reuși să mă păstrezi În sufletul și mai ales În inima ta, te voi urma pretutindeni...! Ai toată Încrederea, te iubesc mult...!” Înduioșat, Tony Pavone o strânse În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frunte, semăna cu cetățeanul turmentat al lui Caragiale. Dar poate fiecare din noi arătăm așa în timpul somnului, măcar câteodată. Se gândea uneori la Statuia Libertății, ar fi vrut ca viața să-i fi fost un simbol, asemeni acesteia - ciudățenie aberantă, nemărturisită, grandoare la temelia modestă a ființei. Necunoscându-l, ai fi spus că nu e vorba de o simplă ciudățenie ci de o sminteală, pentru că așa judecă cei mai mulți - bine că omenirea nu se plăsmuiește după mințile lor! -, dar când un dictator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
masa aceea de seară prima zi a Crăciunului acelui an, căldura molatecă a camerei cuprinzându-ne ca-n povestirile lui Dickens. Ușoara tristețe a domnului Pavel: gândea, pensionar fiind, viitorii ani ca pe niște pustiuri fără nici o perspectivă... Încerca convingerea, nemărturisită, că a trăit degeaba. „Iată ce înseamnă o viață de om!” Uneori însă, gândea și altfel, anume că anii care urmau să vină poate nu vor fi un pustiu cum credea, poate se va ivi, totuși, un reviriment, o explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
opt ani de când locuiesc aici, îl văd aproape zi de zi, vorbim, râdem, ne întristăm, îl am în față mereu, din cauza asta nu mi-am dat seama că au trecut anii. Doamna Pavel la fel... Numai că ea, mânată de nemărturisite îngrijorări, întârzie cel puțin de două ori pe zi în fața oglinzii ovale, apoi în fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea îi apare mărită până la deslușirea porilor; își îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce în ce mai stăruitoarele striațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
palmele ei, dacă atunci... dar n-ai rostit nici un cuvânt... N-a fost să fie. Ai tăcut. Tot timpul ai tăcut. Tăceam și acum. Simțeam că orice cuvânt - într-o direcție sau alta - putea fie să nimicească timpul acela rămas nemărturisit (pe care eu însumi nu mi-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci în realitate el reprezenta pentru mine, oricât de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducând fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la Sousa... — Nici la Brussa, nici la Constantinopol... — Nici la Alger... — Nici în Circazia... — Nici în Andaluzia... Am izbucnit amândoi într-un lung și afectat hohot de râs, pândindu-ne cu coada ochiului pentru a vedea care va ceda primul nemărturisitelor nostalgii de pribeag. A trebuit să aștept încă zece zile înainte de a vedea acele lacrimi, murdare din pricina prafului din port, care trădau spaimele lui Nur. Făcuserăm escală la Alexandria pentru a ne reînnoi proviziile și, când ne pregăteam de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
află domnul Jones. Exista o coincidență extraordinară în relația dintre Virgil Jones și Dolores O’Toole: se iubeau unul pe celălalt și le era imposibil să-și mărturisească dragostea. Nu era o dragoste frumoasă, pentru că amândoi erau extrem de urâți. Era nemărturisită, pentru că fiecare din ei fusese atât de grav afectat de experiențele anterioare, încât mai degrabă preferau să-și hrănească sentimentele în intimitatea propriilor suflete decât să le expună ridicolului și unei posibile respingeri. Așa că obișnuiau să stea aproape unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
blondă însă și pentru că ne asemănăm! Știam demult, mai bine zis pronosticasem că ne vom întâlni. Aveam presentimentul că îmi va fi destinat să fii poetesă. Ești realistă și-ți trăiești suprarealismul din fiecare clipă știută și împlinită în exagerări nemărturisite... cum parfumul mierii de coriandru se adâncește molcom în respirație, cum o amintire, transformată în visare permanentă, separă cele două planuri. De fapt totul se petrece în mintea noastră, iar ție îți place să te joci cu mințile oamenilor. Acum
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
știa dacă era trează sau visa. Uluită, sfioasă ea a plecat ochii și s-a roșit ca macul la față. O, ce sunt eu pentru ca un profet atât de mare să-mi facă cinstea de a-mi vorbi! Totuși, cu nemărturisită bucurie ea a urmat-o pe preoteasă care a dus-o la mormântul lui Merlin. Acest mormânt era construit dintr-un soi de piatră care strălucea ca focul. Razele ce țâșneau din această piatră erau de ajuns pentru alumina acel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lături, fiindcă nu erau destinate pentru clipa de față și nici pentru viitorul apropiat. Cum să înțeleg eu chiar imediat că el, tatăl meu, își lua în acea oră mâna de pe mine și că mă trimetea în lume cu gândul nemărturisit că îndărăt n-aveam ce mai căuta? Sigur că mai devreme sau mai târziu un lucru ca acela trebuia să se petreacă, dar, chiar așa, venise într-adevăr acea clipă? Mă uitam la marea de porumburi printre care trecea șoseaua
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nici ea nu știuse că era În stare să le ofere. Bărbatul trăise ore și clipe care nu aveau să se repete În viața lui. Fata aceea Îl săltase către fericire cu dezmierdările ei pornite dintr-o iubire dureroasă și nemărturisită. Deși ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă oarecum neînsemnată. Tatăl lui Vieru notase ceva anume În dosarul cu scoarțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucuria‐nfloririi lui un pom. În ea ni‐i începutul și patria ființii. Prinsese rădăcină în ea ca într‐o glie; Neștiutori pe urmă de chinul suferinții, Ca să rămânem singuri, le‐ am rupt din carnea vie. Dar nostalgii ascunse și nemărturisite Cresc din făptura noastră și neîntrerupt ne che amă, Ca‐n dragostele noastre‐nesemnate de ursite Să vrem aceeași jertfă din dragostea de mamă. DURERE Bătrâna vorbea Cu feciorul ei, plecat la război Vorbea singură Că nu știa: Vorbește unui
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și a îmbrățișat-o, dar în sineși a fost întristat și decepționat. Avea pretenția, nemărturisită, să-i aparție exclusiv lui măcar goliciunea ei trupească. Îl indigna închipuirea că soția lui, dragostea lui cea mare, s-a putut arăta astfel unui bărbat străin, fie el chiar fotograful. Sosise în București plin de încredere că toate vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deloc ceea ce au fost obișnuiți să fie. În termeni de gender, a rezultat un (relativ) empowerment al femeii și, complementar, un soi de dis-empowerment al bărbatului. Cum să nu fie bărbații îngrijorați în asemenea condiții ? Soluția găsită, pe lîngă angoasele nemărturisite ale zilei de mîine, este adesea aceea a unei supracompensări simbolice, la nivelul imaginii sociale : la un statut și un prestigiu mai mici, se afișează o casă și o mașină mai mari. Și, nu în ultimul rînd, un machism mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și se afunda în cea mai frumoasă parte a pădurii, până ajungea la o poieniță plină de clopoței și măcriș. Acolo se așezau în cerc. Ce făceau, ce-și spuneau, iată ce aș fi vrut să aflu, îmi doream asta (nemărturisit) cu toată ființa mea, dar mă exclusesem singur de la aceste mistere. Devenisem chiar organizatorul unui alt grup, ostil și disprețuitor, și consideram, cu o ură inexplicabilă, drept o crimă prietenia dintre băieții și fetele din grupul lui Traian. Ne organizaserăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
două ori pe zi), și a încercat tot felul de gesturi erotic-sentimentale ca să mă împace. Am lucrat mohorât tot timpul, închis la mine în cameră. Eram, însă, fericit, căci speram să se strice prietenia noastră prea familiară și pasiunea noastră nemărturisită. Mi-era teamă că ajunsesem prea departe și mă legam de orice pretext ca să dau înapoi. Dar nu; ca și-a cerut scuze, și jocul a reînceput. Simt că n-am să pot să mă stăpânesc mult." " Aproape am sărutat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din zilele noastre? E drept, străină, dar e o ființă în carne și oase... Generăleasa îl privise tot timpul zâmbind blând și totuși distant, așa cum numai ea putea să zâmbească. - Și, evident, i-ai rezumat și ei nuvela, cu speranța, nemărturisită, că, poate, cine știe? printre miile de cărți pe care le-a citit, poate a dat și peste povestea vieții tale... Nu mai încercase să râdă și, încurcat, își scoase ochelarii și-și căuta acum batista ca să-i șteargă. - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e căcat. Există un Întreg aparat dedicat acestei operațiuni și acești slujbași știu să-și facă meseria, să ne țină uniți prin condiția noastră comună, controlabili prin nevoi și plăceri, dar totodată dezbinați de suspiciune și de frică, de vină nemărturisită și nici măcar mărturisibilă. Sistemul știe să ne macine pe dinăuntru, ne bagă În paradoxul mizeriei absolute. Iar noi sîntem foarte tineri, abia dacă am avut ocazia să Întrezărim aceste lucruri despre care am auzit vorbindu-se și despre care aflăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sunt manifestările idealului democratic modern, deci ale unui ideal rațional, în toate acestea vom găsi figuri charismatice agregative, țapi ispășitori repulsivi și, între cele două extreme, o serie nesfârșită de alte "avataruri", expresii ale fricilor noastre și ale fantasmelor noastre nemărturisite. Relatând un scandal judiciar răsunător, și incriminând oameni publici, avocații Collard și Martial amintesc că toate lucrurile sunt construite punând în scenă personaje "tipice din punct de vedere narativ: omul de treabă, bruta și ticălosul"84. Analiza este instructivă prin
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că vor găsi vreo urmă... Cel puțin lanțul cu care a fost legat calul sau potcoavele! Nimic însă nu le spunea că bietul animal a ars în acel loc! Toaibă, care pe front a văzut multe, vedea în închipuire pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
respectul pentru poporul rus, am încredere în fiecare cetățean rus luat ca om de rând că e bun, prietenos și chiar darnic în anumite momente, dar conducătorii lor, chiar atunci când ne-au întins mâna prietenește, au avut un scop secret, nemărturisit, dar evident pentru noi, dacă ne referim la anumite momente din istoria noastră mai veche ori mai nouă. Una era situația când ar fi mers oficial, ca persoană politică responsabilă, cu știința organelor abilitate în acest sens. Domnul Geoană a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
această pricină, nici o vietate nu se poate apropia de ea. Marea e interzisă până și păsărilor fiindcă în ea se aruncă, de milenii, cenușa zeilor morți. Discuțiile acestea se poartă pe un ton prudent, cu pauze lungi, încărcate de bănuieli nemărturisite, ce arată că asybariții se tem, cumva, de taina acelei mări. Singurul care-și îngăduie să discute deschis e doctorul Luca. ― Vor să spună că acolo e un cimitir divin? Explicația lui pentru lipsa de dorință a celor din Asybaris
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aș putea să călătoresc o viață întreagă în această caleașca fără roți. Tu n-ai putea. Simt asta". "Simți prost", i-am zis, supărat că mă credea lipsit de imaginație. Dar a avut dreptate, adăugă doctorul Luca, urmărind un gând nemărturisit. 13. Într-o dimineață ploioasă, (mă aflam în vacanță), "omul cu goarna" ne-a adus la cunoștință intrarea României în război. În zilele următoare, au început să plece pe front flăcăii și bărbații tineri din sat. Întors, toamna, în București
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
piardă niciodată umbletul ăsta săltăreț, legănările astea creole și ritmice; rotofeiul parcă ar fi deprins acest ritm atît de potrivit cu corpolența lui virilă de om cam slobod la gură, parcă l-ar fi deprins, cum spuneam, În urma unor Îndelungi și nemărturisite eforturi matinale. Și pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]