979 matches
-
Gazette îi acceptase un poem. Și Tom constatase, cu oroare, că succesul acesta îi procurase mult mai puțină plăcere decât s-ar fi așteptat. I se răpise plăcerea. Știa că se purtase urât, bănuia chiar că se purtase ca un nemernic, rol în care nu visase să se vadă vreodată. În același timp, însă, totul era atât de obscur și nu reușea să înțeleagă cum de făcuse ceea ce n-ar fi trebuit să facă, și nici măcar ce anume făcuse. Când discutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atinse. Era fierbinte și sensibil. Da. Mai e Coca-Cola? Mulțumesc. Dar ce-i cu Hattie și John Robert. — Ai ceva împotrivă să o chem pe Pearl aici? În fond asta-i locuința ei, în care ne-am purtat ca niște nemernici. Ea îți poate da explicații, oricum, îți poate spune tot ce știe. Lucrurile sunt cam enigmatice. Când Emma se duse să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea că picotește, a auzit-o. S-a dat el singur de gol, mai încolo, când a repetat ceea ce printase în memorie, întocmai ca un papagal! Poftim, de te mai miră! Ce-o fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pas înainte! Pa! E beat! S-a caciolit! constată și Buletin. Pe el să nu contați. A picat testarea! Pentru că e un bou, un animal josnic, un caltaboș fără vână-n el și fără antrenament suficient. Un pastramagiu pișăcios, un nemernic care se dă grande și un specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Care au apărut În unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și că e unul din veteranii ăia de care ar fi bine să te ferești, pentru că e un nemernic. Părea că nu glumește. Mă rog, cam asta le-am relatat, dar versiunea necinematografică - fără detalii de atmosferă sau care trădează starea psihologică, fără culoare, doar faptele; cum aș putea să le spun că coloana sonoră a fost asigurată de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fugit! Și dacă a fost capturat, probabil că va avea loc un proces În fața poporului. Se iscă iar comentarii. Da’ să-l spînzure, dom’neee. Să-l jupoaie de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ziare, e suficient să-l vedem pe Iliescu la televizor și ni se taie Într-un mare fel. Mai ales scena aia cînd le-a mulțumit minerilor... Pentru ce? Că au măcelărit protestul? Băăî, futu-ți morții mă-tii de nemernic, spre ce republică bananieră vrei să ne duci? a zbierat atunci un vlăjgan către televizor. Așa că, dacă ai să surprinzi soldați făcînd gesturi obscene prin spatele ofițerului (există chiar tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al lor, neștiut de nimeni altcineva - cel puțin pînă În dimineața aceea mediocră, cînd banda Înregistrată de „rădașcă“ Îi oferi maiorului două mari surprize. Prima dintre ele se referea chiar la Daisy, căreia Jegg Îi făcuse o scenă de gelozie, nemernicul. Intrase În cabinet și Începuse să strige: — Ai fost cu maiorul Smith la Calea Luminoasă, acum două săptămîni! Mi-a spus mie cineva! Ați Închiriat și o cameră la motel - am verificat! - dar pînă la urmă l-ai dus la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neliniștea că n-ați Înțeles. Pe când dacă vii frumușel În vacanță la școliță, Înveți fără să vrei niște lucruri. Atunci când dai cu sapa pe lotul școlar, când vopsești prin clase pereții pe care tot tu i-ai murdărit ca un nemernic, când ștergi de pe bănci desenele cu femei crăcite lângă care scrie Gigi plus Didina egal fut, atunci poate Încolți În mintea ta ideea că ai putea fi și tu bun la ceva, că nu ești un simplu parazit social, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În momentele de solitudine trăite În camera obscură. Totul mi se trage de la boală - pe care aproape cu mândrie vă pot spune c-am Învins-o. Am făcut și sacrificii, dar voința mea a triumfat. Nu Îngădui nimănui - mai ales nemernicilor cu minte puțină - să ia peste picior suferințele mele. Poate că Într-adevăr am ieșit de acolo cu mațe de porumbel pe cap și coaste de om În mână și poate că Într-adevăr am spus că i-am modificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oraș, dar suma cerută era imensă, chiar și pentru un director de liceu care făcea afaceri groase și ilegale cu examenele de la cele două trepte și cu bacalaureatul. Dincolo de aspectul financiar, opăritul tătic dorea satisfacții și de ordin moral. Adică nemernicul care, dedându-se la plăceri destrăbălate, Îi Îmborțoșase fetița - și aici, când ajungea cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și Îi călărise odrasla -, acel limbric, deci, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
furios care n-ar fi În stare să omoare o muscă măcar. Băieții abia așteaptă să te vadă și când au auzit că nici măcar Însurat nu ești, ca să ai scuza unor obligații, am hotărât În unanimitate că ai fi un nemernic de cea mai joasă speță dacă, imediat după primirea scrisorii, nu ți-ai pune curu’ Într-un tren care să te aducă Încoace. După cum vezi, nu ai de ales. Acuma să-ți spun și câte două-trei vorbe despre noi. Scorțosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acești șarlatani să dispună de vreo putere - Montaigne l-a citit pe La Boătie -, e necesar ca bolnavii înșiși să le-o acorde; așadar nu dați crezare acestor Diafoirus și n-o să mai auziți niciodată vorbindu-se de această șleahtă de nemernici! înțelegem cât se poate de bine că cei cincisprezece ani de litiază renală netratată, un tată care a murit și el de această boală, consecințele unei căderi de pe cal deosebit de grave, contra căreia adepții clismelor chiar nu pot face nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-au adunat în Piața Centrală și au început să vandalizeze tot ce le ieșea în cale, așa încât cetățenii pașnici, treziți din somn, s-au așteptat la tot ce poate fi mai rău. Văzând că nu dau de nici o rezistență, nemernicii au început să provoace populația, care se pregătea de o nouă zi de muncă. Cum lumea a rămas pașnică, huliganii au pus, în locul drapelului național, un steag cu cap de mort pe Marele Turn cu Ceas, au ocupat, cică, Palatul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
este prin analogie inversă și nu poate fi decît fiul firmamentului și al lui Dumnezeu. Copil, simbolizează invers pe Bătrînul Timpurilor, pribeag, pe Imuabil reflectat pe dos În oglinda lumii. Orfan, se identifică cu cel ce este propriul lui Tată. Nemernic de colo pînă colo pe la ușile oamenilor este principiul tuturor bogățiilor Universului. Dar, se va spune, există un singur bătrîn al Timpurilor și mii de copii zgribuliți. Exact: Unitatea se reflectă În miriardele de fațete ale oglinzii lumii. Stan are
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
vederea, sunt tolerați, sunt deputați și senatori; ei sunt astăzi „persoane onorabile” deși atentau la viața mea și a copiilor mei, iar eu, care am fost atât de crunt terorizat atâția ani, sunt denunțat ca un om nevrednic, ca un nemernic. Deja, ei sunt bogați, iar eu trăiesc dintr-o biată pensie pe care n-aș fi avut-o nici pe asta, dacă n-aș fi fost „turnător”. Este destul de ciudat și de greu de tolerat această atitudine. Dacă aș fi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
sfârșitul volumului al IIIlea sunt menționate aproape toate cărțile scrise de evreii din România, pe care le-am consultată prin care, folosind minciuni foarte sofisticate, ne batjocoresc și ne umilesc de parcă n-am fi un popor, ci o haită de nemernici. Am folosit aproape tot ce au scris evreii împotriva noastră după evenimentele din 1989 în limba română, precum și cărți scrise de evrei în alte limbi, dar traduse în românește tocmia pentru a ne umili ca popor. Am scris iritat de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
realitatea românească. Prezint un exemplu ipotetic: Un mare profesor de sociologie, să zicem, Dimitrie Gusti, sau Traian Herseni, depun la secția de votare două voturi în deplină cunoștință de cauză și cu cel mai mare simț al resposabilității, în timp ce doi nemernici, la aceiași secție de votare, pentru 100 grame de țuică votau împotriva alegerii făcute de marii și conștiincioșii profesori. Tocmai pentru îndepărtarea unor astfel de racile morale care înlesneau candidaților „cumpărarea” voturilor de la cei incompetenți, și pentru trezirea celor ignoranți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nepăsare tristă;/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/Mie redă-mă.” (M. Eminescu, I, p. 199) În structura sintactică a textului, substantivul în vocativ se caracterizează prin independență. Realizează singur un enunț finit, în stilul conversației, mai ales în imprecații: „Nemernicilor!” sau intră într-o relație de incidență: „Nu mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să mă omori...” (I. Creangă, p. 76) În enunțuri cu verbul-predicat la imperativ sau la persoana a II-a a celorlalte moduri, vocativul concretizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule etc. • substantive etnonime: albanezule, danezule, italianule, turcule etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmi e nesuferită, trebui, totuși, să mă întâlnesc cu ea în drum, și încă la Dumesnicu.” (C. Hogaș, 41), „Doi amici, Niță și Ghiță, șed la o masă și vorbesc încet despre cine știe ce.” (I.L. Caragiale, II, 84), „... Cum a așteptat, nemernicul, să mă vadă azi la pământ și să se repeadă asupra mea!” (L. Fulga, 10) • forme verbal-nominale: „Și eu mult m-am săturat A trăi tot depărtat Și de lume-nstrăinat.” (Poezii populare, I, 311), „Tu, măi, ești bun de trăit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]