3,831 matches
-
mașină, dezvăluind pe rând conținutul fiecăreia: — O jumătate de ladă de șampanie. O rață rece. Fructe. Două sticle de sherry. Cârnați. Biscuiți șprițați. Salată. Măsline. — Ehei, făcu prietenul lui Ninici, așa-i că-i un prânz pe cinste? Ninici rămase nemișcat și privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută: — E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la moarte, citi colonelul Hartep. Sentința va fi dusă la Îndeplinire de ofițerul comandatnt al garnizoanei din Subotica În interval de trei ore. Va fi deja Întuneric, se gândi doctorul. Nimeni nu va afla nimic. Pentru o clipă, toți rămaseră nemișcați, de parcă ar fi fost la un concert unde tocmai s-ar fi Încheiat un acord și nu erau siguri dacă trebuie sau nu să aplaude. Coral Musker se trezi. Nu-și putu da seama ce se Întâmple. Ofițerii vorbeau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Între saci, În Întuneric, În magazia fără ferestre. Doctorul Czinner se răsuci Într-o parte ca să se elibereze de durerea din piept și apoi se Întoarse iar, dar aceasta Îl urmărea. Doar În momentul Întoarcerii aceasta cedase puțin. Când rămase nemișcat, durerea reveni. Așa că se Întoarse și se răsuci toată noaptea. Existau momente când devenea conștient de vântul de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
toată Încrederea pe Întuneric și fără aplauze. Când reuși să pătrundă În grota făcută din saci, aproape toată zăpada se topise sau o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre dinți. Era Într-atât de liniștit, că fata mai aprinse o făclie, ca să-i vadă fața, și fu surprinsă de privirea lui inteligentă și conștientă. Îi vorbi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind peste prima linie și apoi rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și șoferul traduse În germană: — Dorește să vă vadă actele. Josef Grünlich se lăsă tăcut pe spate, rezemat de spătarul banchetei, picior peste picior. O mână i se juca leneșă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plăcuțele indicatoare. Maiorul Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îmbrăcată Într-o rochie neagră din satin, cu o croială Îndrăzneață, iar În urechi purta două diamante rotunde, tăiate În formă de briliant. Arăta de parcă urma să pozeze la o ședință foto pentru Helmut Newton 1. Mâna ei stângă rămase nemișcată pe brațul drept al lui Gerski pe toată durata cinei, chiar și atunci când amândoi mâncau. —Aoleuuu! se plânse Lauren, În timp ce studia cu atenție meniul. Gerski, Încerci să ne otrăvești? Meniul era mortal. Oferta includea și un meriton din creastă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poșeta cu alb și galben scoate un cleștișor lucios, argintiu, și o șurubelniță, atât de curate și de ascuțite, că ar putea fi folosite pe masa de operație. Deschide ușa unui șifonier imens, sculptat și lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dragoste a lui Helen s-a întors împotriva ei. Se poticnește în pantofii maro cu tocuri cui și, sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu ferestrele acoperite deja de zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la timp? Mai e un sfert de oră, ce dracu'! răspunde nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
realitate, cu ochii îmbătrîniți iarăși, mîngîie prelung capul mic al cățelușei. Numai șoferul, veșnic agitat, se plimbă pe lîngă bar, uitîndu-se la telefon, așteptîndu-l să sune. Cînd, în sfîrșit, îl aude, nu-i vine să creadă și rămîne pe loc, nemișcat, privindu-l cu ochii măriți, parcă ar fi văzut înviind un mort. Un pasager, aflat prin apropiere, se repede și ia receptorul. *** Așezat pe un scaun, lîngă calorifer, cu mîinile încrucișate la piept, Mihai se gîndește la piesa care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se căsătorească, ar fi fost..., cu ăsta s-ar fi înțeles, l-ar fi iubit. Pe Theo nu l-a iubit de la început, deși, bietul de el, a făcut tot ce i-a stat în putință." Rămîne un timp nemișcată, privind fix viscolul de afară. "De ce n-a vrut Theo niciodată să-și ceară scuze că a dat declarația aceea? L-am iubit mult... L-aș fi înțeles... Vremurile... Totuși, atîta încăpățînare... Dacă n-ar fi obsesia că el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i copilul? a întrebat Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă le-a hotărît bărbatul, vrînd să încheie discuția grăbit, uitîndu-se mereu la ceas. Peste două-trei zile sînt în Iași; trec să vă văd. Nemișcată în visarea ei, bătrîna își amintește că era o zi friguroasă de toamnă cînd, auzind soneria, a tresărit, rămînînd un timp locului, să-și potolească inima, căci de trei ani știe cam ce fel de oameni o caută, apoi, impunîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putea să-și amintească de cîte ori a dormit cu Doina. Copilu-i copil. Se ducea uneori la ea în cameră. O lua de mînă și o dădea afară, ori îi spunea să stea la colț... Ce ai? întreabă Săteanu. Total nemișcat, cu palmele așternute pe masă cu fața în jos, cu ochii măriți, Mihai privește în gol, undeva lîngă biroul la care stă Săteanu. Te-am întrebat ce-i cu tine, Mihai insistă Săteanu. Poftim?! tresare Mihai. A, da; incredibil! Da-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Marcu, au la dispoziție aceste două femei... prezentabile rîde Maria ironică, fluturînd pozele. M-au costat douăzeci de mii, dar merită. Dacă vrei un adevărat spectacol, vino deseară... conchide ea plină de ură. Mihai rămîne sprijinit de calorifer, aproape nemișcat, cu privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să se manifeste. Aude pașii rari ai Mariei prin încăpere, o vede cum strînge hîrtiile de pe birou băgîndu-le în sertare, îi simte parfumul același de ieri, cînd l-a îmbrățișat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îndeasă tot mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras mai spre perete, bucurîndu-se nespus că-i rămîne pieptul tînărului aproape, să-și culce tîmpla pe el. Voia cu orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său, act pe care îl blestema adesea pentru că se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
meschină aproape, făcută din cîrpe scărmănate, deși ar fi putut oricînd să aducă una mare și pufoasă de acasă, din dormitorul ei. S-a bucurat imens că bărbatul de alături știe să-i respecte momentul de acalmie și a stat nemișcată, privind cu îndîrjire pendula veche de pe perete, lăsînd să treacă mult mai mult timp decît scrie în toate tratatele că durează invazia micilor Vlădeni "Doamne, Mihai, cred că m-ai bate dacă ai ști ce nebunie mare pun la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
I se părea că apartamentul tăcut e, de fapt, presurizat, ca și cum, în după-amiaza aceea tăcută de toamnă, urma să fie scufundat în Groapa Marianelor - un submarin pentru locuit. Își trecu palma întinsă peste poala rochiei. Se uita cum stă acolo nemișcată - din cine știe ce pricină, îi dădea impresia unui lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta e lucrul cel mai important. Să stai liniștit. Altfel te poate cresta de nervi sau pentru că ar interpreta greșit cea mai mică mișcare, așa că nu uita să stai liniștit! Fața profesorului, apropiată de a mea, era în plină metamorfoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sfântă a propriului meu cămin. Probabil ți-ai dat seama că orice om care a trecut printr-o metamorfoză ca a mea, splendidă, originală și deplină, ar dovedi ulterior o oarecare înclinație spre dramatizare. Se retrase de lângă mine și rămase nemișcat. Închise briceagul, încă zâmbind: — Cred, spuse el, că nu va mai fi nevoie de forță. Poate că era de vină kava sau poate doar șocul - dar era adevărat. Mi se părea că sunt ca laptele în plin proces de fermentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
permițând plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou. Bull rămase nemișcat, clătinându-și doar capul pe învelitoarea aspră. — Ei, doctore? — Ei bine, John, nu e chiar atât de grav cum ai putea să-ți imaginezi. (Suprafața internă a rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bandaj fusese desfăcută și chestia era acolo, chiar mai drăguță decât și-o amintea Alan. De-a dreptul perfectă. Avea simetria unei mandale, numai că era vie, însuflețită, reacționa în mai multe feluri deodată. Alan îi ținu lui Bull piciorul nemișcat și se ridică. — Acum uită-te peste umăr, John. O vezi? — Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e dinamită, al doilea e rutină și apoi îi scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]