649 matches
-
nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia era în apogeul ascensiunii sale și punea ultimele pietre la cel mai grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al unui erudit tom, Rasele istorice din Peninsula Iberică. Julio de Vilhena rămâne întotdeauna pe al doilea plan, pur și simplu pentru că șeful era Hintze Ribeiro iar nu el. De aici un nestins resentiment - împotriva vieții, împotriva monarhiei, împotriva partidului. Nenorocul făcuse ca doi bărbați de o mare valoare să aparțină același promoții și să se înscrie în același partid. Și cu toate că Hintze Ribeiro își ruga prietenul să accepte cele mai înalte posturi în guvern, Vilhena refuza necontenit, încăpățînîndu-se să trăiască
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ce faci prin părțile astea? Audbert scutură energic din cap. Nu, nu! Eu am rude aici, în sfârșit... nu eu, nevasta mea. Nevasta mea era... verișoara lui Waldomar, da, Waldomar Invincibilul! Venisem să fac o vizită rudelor ei, dar, spre nenorocul meu, am fost atacat și tâlhărit de bagauzi. Abia de mi-am scăpat viața, dar am pierdut tot ce aveam cu mine. — Și pumnalul ăsta? E o armă de fabricație cu totul deosebită, cu măciulie de argint. — O armă burgundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o s-o plătească, de data asta îl spânzur.“ Divicone se întrerupse un moment, apoi ținu să adauge: — „Cine îi ajută“, înțelegeți? Chiar așa a spus. Ca și cum n-am ști cum merg treburile astea: țăranii săraci, striviți de taxe și de nenoroc, se îndatorează de la clarissimi, pe urmă nu reușesc să plătească și iată-i ajunși coloni semiliberi, sclavi de fapt, constrânși toată viața lor - și constrânși după aceea și fiii lor - să împartă cu dominus roadele pământului care odată era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai dreptate. Oricum, nu-i un plauzibil motiv de-a dormi În stradă. Ai toată Încrederea: dacă clădirea noastră nu a căzut până acum, ei bine...nici de acum Înainte nu se va Întâmpla nimic. Crede-mă, ar fi culmea nenorocului...!” Atena șovăi câteva momente. Având În vederea Încrederea În omul ei drag, contribuind din plin și gerul mai pătrunzător după miezul nopții fiind Însoțit de rafale de vânt, Îl Încurajă. „Dute, fă unele investigații. Fi-i atent, iar dacă vi-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
drăguță, dacă vii în Urlați timp de patru ani, îți dăm bursă și îți plătim gazdă. La fața locului te așteaptă o căsuță și o grădină. Zonele acestea mor: material, cultural, mor ca șansă de viață pentru cei care au nenorocul să se nască acolo. Iar empatia noastră este la pământ. Ne uităm la Vest cu reproș: de ce nu faceți investiții și la noi? De ce nu ne ajutați să intrăm în competiție? Stăm cu fundul la „estul” nostru. El nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și barbă și să se îmbrace la ordinele talibanilor. Intenția, îmi spune Jowida, a fost să îi închidă față de orice fel de civilizație. Dacă mă gândesc bine, singura analogie pe care o găsesc este cu activiștii noștri de partid. Spre nenorocul lor însă, era totuși un comunism în Europa, nu în Asia. Altminteri ce ne-ar mai fi intalibanit pe toți! Scenă de seară: vine un bărbat din Macedonia în Senior’s common room, și ele pleacă discret, fără să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai departe decât ieri, bubuia mândru pe puntea caravelei sale, împărțind râsete și lovituri cu piciorul, și marea întreagă părea că nu-i ajunge, iar hula părea că nu e destul de dezlănțuită pentru el. Am oftat zgomotos. Tovarășul meu de nenoroc, pe care-l credeam adormit, mi-o întoarse, fără măcar să-și deschidă ochii: — Alhamdulillah! Alhamdulillah! Să-I mulțumim Domnului pentru binefacerile Lui! Nu mi se părea că e momentul potrivit pentru o blasfemie. Așa că m-am mulțumit să spun: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate, care țineau de datoria ei de soacră. Se bucura în secret că venirea lui Kulfi nu schimbase rolurile jucate de ea și de domnul Chawla în gospodărie. Unele femei, bietele de ele, avuseseră nenorocul să-și vadă fiii întorcându-le spatele și ignorându-le cu totul după ce se căsătoreau. Aici, în livadă, opreliștile puse de alții în calea lui Kulfi și nivelul la care ținea cont de ei scăzuseră și mai mult, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sau prietenului ei. Nu mi-a plăcut tonul lui Am avut o altercație scurtă în urma căreia m-am trezit zăcând cu fața în jos pe un pat jilav din cutii de carton la piciorul unei scări mascate. Ăsta a fost nenorocul doamnei care manifesta un interes deosebit. După ce mi-am revenit, am salutat câteva staruri, așezându-mă pentru câteva clipe la masa lor cu o colecție de vorbe deștepte. Invitat într-unui din birouri, am stat la palavre cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fii condus de alții și într-un final vei accepta lucrul acesta. Dar, mai presus de toate, ești periculos. Vei aduce necaz, suferință și durere celor pe care-i cunoști. Nu intenționat - nu ești rău. Dar ești aducător de nenoroc. Acolo unde mergi tu, Moartea merge odată cu tine. Vultur-în-Zbor a trebuit să-și încordeze mușchii pentru a-și împiedica mâna să-i tremure. Fără s-o știe, Livia Cramm repetase blestemul aruncat asupra nașterii și numelui său. Ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de brațul meu, șoferul acela trăgea câte un șut răzbunător în roțile mașinii răsturnate. 5tc "5" Așa cum eu acum, proptit în ușa cârciumii, privesc nedumerit spre masa mea cu cei doi orbi și aș vrea să-i trag un șut nenorocului care m-a făcut să-mi pierd servieta, să nu mă pot duce acasă și să dorm, să uit de mine și de toate ale mele. Aș vrea să-i mai trag un șut nenorocului și pentru că mi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i trag un șut nenorocului care m-a făcut să-mi pierd servieta, să nu mă pot duce acasă și să dorm, să uit de mine și de toate ale mele. Aș vrea să-i mai trag un șut nenorocului și pentru că mi i-a adus în față iarăși pe cei doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am privit trist. Am scos cealaltă ceapă din buzunar și i-am arătat-o. Nu-i reproșam ceva anume, nu aveam tupeul ăsta. În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care nu mai aveau nici o noimă. Nici o coerență. Preferam să mă cufund în astfel de înserări mocirloase, așteptând troleibuze de care puțin îmi păsa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde fusese de câteva ori în tinerețea lui. Fusese marinar, avusese chiar două mahoane cu care transporta mărfuri din portul Balcicului până dincolo de stâncile de la Caliacra, Poarta celor 40 de fecioare, de unde le luau caicele de Smirna, Stambul sau Sulina. Nenorocul l-a urmărit, a vândut mahoanele și își înjghebase cafeneaua aceea de lângă primărie. Vad bun, veneau mai ales pictorii la el, Tonitza („Nița efendi“, îi spunea Kerim) chiar îl pictase de câteva ori. Într-o albă zi de vară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Un moft, poate, dar atunci nu aveam timp să mă gândesc la tabieturile scrisului meu de pe vremuri. Pur și simplu aveam dorul de a mă arunca în pagina neîncepută, ca în bețiile de demult. Găsisem, ca într-o mistică a nenorocului, pierduta povestire a prietenului V.V. Era în mine. Mai precis, simțeam că eu sunt în ea. O văzusem aproape, rând cu rând, în dusul molcom al tramvaiului. Și am scris-o. Citind-o acum, în nepăsarea clipelor de acum, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care s-a bucurat a constituit o parte a problemei. Monsieur Benarens a hotărît s-o Întîmpine cu brațele, dar și cu gonadele deschise și cu toate pînzele sus. Madame Bonarens, nu fără a se Înduioșa de ea și de nenorocul ei, i-a dat o sută de pesete și a scos-o În stradă. — Tu ai viața Înainte, Însă eu nu-l am decît pe soțul ăsta mizerabil și destrăbălat. O școală de muzică de pe strada Diputación s-a Învoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ci este conținut în chiar miezul intrigilor. În O noapte furtunoasă sunt parodiate două „tragedii” principale: cea a lui Jupân Dumitrache, atins la „onoarea lui de familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița are o tragedie, nenorocul: „fir-ar al drcului de viață și afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo a venit la lupta cu veselia lui firească și îmbrăcat în toată splendoarea rangului său. El s-a întâlnit cu Argalia și a fost imediat răsturnat de pe cal. A făcut haz de nenorocul său pe care punea întreaga vină a acestei întâmplări. Dar mâhnirea lui a fost întrucatva ușuratî de bunatatea Angelicăi care, mișcată de tinerețea și frumusețea lui, i-a acordat libertatea pavilionului ei, poruncind să fie tratat cu toata blândețea și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile-i puteri, o rupse la fugă neîndrăznind să se măsoare cu el, dorindu-și scăpare numai puterii și iuțelii lui Bayard.. În acest timp, Florismart, pe care-l păștea nenorocul, a fost nevoit să se supună zânei. El a băut din cupa uitării rămânând prizonier alături de ceilalți cavaleri. Flordelis se depărtă plângând și se consacră în întregime străduielilor de a-și salva iubitul. Astolfo și-a urmat singur drumul spre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de ce m-aș mai teme de furia lui? Măcar de mi-ar lua viața, căci altceva mai bun decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de ce m-aș mai teme de furia lui? Măcar de mi-ar lua viața, căci altceva mai bun decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
deveni pustie ca malurile unei bălți unde păstorul a smuls tufișurile pentru a-și întinde lațurile. Păstorii auzind mare vuiet, duduieli și trăsnete în pădure și-au lăsat turmele și au dat fuga în pădure să vadă ce se întâmpla. Nenorocul sau păcatele lor le-a călăuzit pașii într-acolo. Văzând starea de furie în care contele se afla și uimitoarea lui forță, ei ar fi trebuit să fugă din prejma lui, dar în spaima ce cuprinsese și-au pierdut capul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca aceste gloanțe să ajungă până la bisericile noastre, unde au ajuns cu un deceniu mai târziu datorită și cecității istorice a politicienilor. Se poate că este binevenită o împrospătare a memoriei noastre istorice, să știe și generațiile care au avut nenorocul de a învăța doar istoria lui Roller, că în timp ce Moța și Marin mergeau în Spania să-L apere pe Hristos, ca să nu fie impus Antihrist și la noi, partidul domnului Coposu, condus atunci de Ion Mihalache, fiindcă Iuliu Maniu se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ne cerea să-i descriem toate experiențele pe care el nici nu se gândise să ni le facă măcar! Bineînțeles că în aceste condiții sentimentul de căpetenie pe care-l aveam pentru acest om era, printre altele, o profundă antipatie. Nenorocul lui era că anul trecut îl avuseserăm profesor la Fizico-Chimice pe Gh. Niculescu-Brăilițeanu, unul dintre cei mai buni pedagogi în materie, de la orele căruia plecai cu lecția învățată. Cu cât dezgust și dispreț îl urmăream pe Plopeanu, gîndindu-ne la farmecul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]