2,172 matches
-
ca să facem față absurdului nostru. Mediul nou, ca de seară, ne-a permis chiar să dezvoltăm o medicină mentală. La capătul fiecărui efort, ajungeam la filozofia lui lasă-mă ca să te las. [...] Prinse în această ramă, frica și lașitatea trec neobservate și acum. Revoluția a fost până la urmă opera celor cărora li s-a acrit de lehamite, ca țăranului răsculat, de ștevie. [...] Ca la toate revoluțiile noastre, și efectele celei din 1989 s-au stins repede. O schimbare dureroasă ne înspăimântă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-i drept; din acesta ieșea însă un tub de metal, despre care se poate spune că era o pulă, deoarece intra în pizda lui Suki. Aceasta se mișca pe pulă, gemand. Adică se futea cu veceul. Shuoke intră în baie, neobservat de Suki, care avea ca de obicei ochii închiși. Urmări o vreme gânditor ce se întâmplă. Apoi se enervă cumplit. - Ce faci? întrebă, nearătându-și însă supărarea. Suki deschise ochii, mai mult surprinsă decât speriată. - Shuoke! Credeam că dormi! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un cuvânt care rămâne și poate apărea mai târziu, cu ghilimele sau fără ghilimele. Poate de aceea autorul acumulează supoziții peste supoziții în lungi paragrafe fără dialog, o masă de plumb dens și opac, în care eu să pot trece neobservat, să dispar. Sunt o persoană care nu sare în ochi, o prezență anonimă pe un fundal și mai anonim; dacă tu, cititorule, n-ai putut să nu mă observi printre ceilalți călători care coborau din tren și să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de jur-împrejur; privirea nu i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță că un bărbat vorbește cu ea. Merge până în fundul localului, cu spatele la bar; pune o monedă în biliardul electric. Și iată că eu, care trebuia să trec neobservat, am fost analizat, fotografiat de ochi cărora nu-mi pot face iluzia că le-am scăpat, ochi ce nu uită nimic și pe nimeni care se referă la obiectul geloziei și al durerii. Sunt suficienți acești ochi puțin greoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit la întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut inutilă, mai bine te-ar fi călcat metroul, cred că-ți ziceai, decât să fii acolo, voiai să treci neobservat, dar când ai întins mâna să iei apă, ai răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care scrie Dl. Baxter, și zice: — Vă putem da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care să mi-o dea. Cu pixul pentru clienți legat cu lănțișor, scriu: în ce apartament stau surorile rhea? nu mă face să bat la fiecare ușă de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ali Mehmet deschise ușa cu piciorul, purta plin de grijă o tablă de aramă cu o sticlă de apă și un pahar în care era o linguriță încărcată cu o pastă rozalie. Am adus șerbet, rahat-locumul s-a terminat pe neobservate. Dar e bun și șerbetul, poate chiar mai bun. Nu-i ca ăla din Ada-Kaleh, domnul Ali Kadri e stăpînul șerbetului din partea asta de lume, dar și ăsta e bunicel. Dacă vă e somn, vă spun noapte bună. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat în humă după dorința expresă a lui Mihai Mihail, ca să-i aducă aminte, se spunea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reușise să-l scoată din Vladia pe prinț, se vedea că domnișoara K.F. era ceva mult mai mult decît atît. Cine știe, poate că nu doar dorise ca prințul să plece din Vladia, poate chiar contribuise în felul ei, de neobservat, încîlcit, dar pînă la urmă eficient, cam cum e mintea muierească, la sfîrșirea cu bine a acțiunii lui. Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care izbucnise ca la comandă pe cînd Balbo înțepenise în poza marțială, " Un destin tragic nimerit în plină comedie, va pieri neobservat bietul Balbo". Deși nu avea nici un motiv să-l creadă, în general Leonard Bîlbîie nu credea nimic, el doar se convingea pe măsura desfășurării faptelor, "în general", dar nu întotdeauna, de data aceasta cuvintele prințului i se părură nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este să fii înlăuntru. Iar oamenii săi, Serviciul, reușiseră să pătrundă în toate cămările și odăile de taină ale societății, rămînînd în continuare tăcuți și modești, ceea ce făcea să nu deranjeze, să nu irite, să nu trezească adversități, să rămînă neobservați, dar să râmînă. Și uite, acum trebuia să încalce și această regulă, această lege de aur, riscînd așa soarta Serviciului și poate, de ce poate?, sigur chiar!, însăși soarta sa. Zîmbi acru, norocul și-l face omul! Iată cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate, Pangratty s-a strecurat printre degetele dumitale, nu ale mele, doar dumneata te ocupi cu cele ce se petrec acolo jos, pe pămînt. Au venit cu trăsura, pe drumul de pămînt, nu?" Da, așa era, veniseră cu trăsura, pe neobservate, cînd a aflat de ei erau bine mulțumesc aranjați în Vilă. Dar nu ca să i se spună că n-a fost pe poziții cînd trebuia venise acolo. Așa că făcu un gest, de parcă ar fi alungat o muscă de pe obraz, voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părea chiar că îi deslușește silueta prin perdeaua de dantelă, se auzea duduitul motorului de la generatorul electric și candelabrul de zile mari era aprins în totalitate. Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de o parte și de alta a intrării. Îi cunoștea, erau doi băieți de prăvălie care lucraseră o vreme la magazinul de stofe a lui Schneier, dar acum își pierdeau zilele jucîndu-se de-a soldații. Stăteau țepeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lîngă trupul încremenit al prințului Basarab Cantacuzino, unul dintre acei prinți care nu doar nădăjduiesc, ci chiar vor să ajungă voievozi, după cum le este înscris în cartea destinului, dar care par a fi apărut pe lume strecurîndu-se printr-o fentă neobservată a timpului, greșind cu zeci, cu sute de ani intrarea în scenă. Și ce ar putea să mai facă, o dată intrați sub reflectoare decît să-și joace singurul rol pe care îl știu, tragic în plini comedie ori comic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr‑o parolă prestabilită), iar până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi, pentru a-și menține poziția în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici prietenii săi nu închiseseră ochii de mai bine de treizeci de ore, dar, cu toate acestea, ramaseră atenți și tăcuți, hotărâți să se arunce asupra bestiei, dacă aceasta s-ar fi ivit. Dar nu o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
veneau să-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l constituie acel trup masiv, crucificat. Totuși, în ciuda eforturilor lui de a trece neobservat, ori de câte ori captivul îl zarea pe Tapú Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Între ei. Cei mai mulți erau Îmbrăcați elegant, cu pantaloni bine călcați și cu cămăși kaki, se vedeau Însă și destui alți localnici despre care cu greu se putea bănui cu ce se ocupă, poate că erau bodigarzi care Încercau să treacă neobservați ori ziariști veniți să capete informații de la șoferi contra un bacșiș. Margaret Încerca să deslușească cu ce se ocupa fiecare după deosebirile dintre ei. Era obișnuită cu așa ceva, se pricepea să descopere ce se ascunde În spatele măștii asiatice. Învățase asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atroce, trăia viața cu toate celulele, o înțelegea în cele mai fine și mai ascunse nuanțe, pătrundea ca un acid dincolo de orice carapace, dincolo de învelișul exterior. O văzu ca pe un păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru ciudata și profunda ei patimă. Să fii mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nebunul, voia atmosferă, trebuia să-și formeze un mit. El nu putea să respire la un loc cu noi, lui îi trebuia oxigen pur, măi, toată lumea de la general la soldat îl cunoștea ca pe un cal breaz. De ce să treacă neobservat când, de pe urma popularității, avea avantaje? Desigur, mai erau și dezavantaje dar acelea erau calculate așa încât să nu-l coste dar să fie difuzate la toți. Mult zgomot pentru nimic, manevră și nimic altceva. Ți se face lehamite, îi simți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare specialistă în descifrarea viselor de noapte, să nu te îmbolnăvești, că așa visai eu într-o noapte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ani și dacă, față de lumea din jur, manifesta indiferență, cu siguranță că se iubea nespus de mult pe sine. De altfel și chipul îi rămăsese insultător de tânăr, la tâmple nu avea nici un fir de păr alb, se conserva, trecea neobservat, se scutea de griji, de implicații de orice gen. Acum să fi ieșit braț la braț pe stradă cu el... Ea, Sidonia, s-ar fi simțit de-a dreptul jenant, cu fața toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un fost coleg de școală, agricultor, cică, venise cu ARO-ul lui în piață, cu pepeni. Îi vindea socrul său. Mi-a ales și mie un pepene, m-a tras în margine, sub o tarabă ponosită, cu mișcări iuți aproape de neobservat a despicat pepenele în felii. Mănâncă, mi-a zis, calitatea întâia, garantat, băiatul nu se înșală. Am șovăit o clipă, nu se cadra de loc, eu acolo, sub tarabă. Până la urmă am cedat pitorescului, m-am cocoțat pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]