1,301 matches
-
poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian sau din lirica neoanacreontică greacă) și se contopesc, prin intermediul cântecului de lume, cu influențe populare. Petrarchiste, dar receptate prin poezia neoclasică grecească și prin Erotocrit, sunt „cumplitele” contraste ale iubirii ce înflăcărează și îngheață sau dorința îndrăgostitului de a se substitui unuia din obiectele de podoabă - turban, colan („Mă mulțumesc dar să fiu cerc și să am de centru nu pământul
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
frază bine stăpânită, cu perioade echilibrate, deși închide un zbucium sufletesc puternic; grija pentru construcție se menține chiar în împrejurări tragice. Deși lirica a rămas la stadiul de schiță a posibilităților, temperamentul lui V. vădește, sub formele învechite ale poeziei neoclasice și manieriste, un tumult romantic, necuprins însă deplin în stihuri. SCRIERI: Poeziile Văcăreștilor, îngr. Mihail Dragomirescu și Emil Gârleanu, pref. A. I. Odobescu, București, 1908; Văcăreștii, Poezii, îngr. P. V. Haneș, București, 1924; Corespondența literară dintre Nicolae și Iancu Văcărescu, îngr
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
-a-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde din strălucire cu toată frecventa ei întrebuințare. După o tăcere de aproape două decenii, Z. scoate placheta Amfora de lut (1965). Părându-le unora „ultraapologetică”, prefața lui Tudor
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
Emil Manu, „Ideograme pe nisipul coridei”, RL, 1983, 31; Emil Manu, „Andaluzia”, RL, 1987, 9; Alexandru Balaci, Poezia lui Michelangelo, RL, 1987, 13; Ecaterina Țarălungă, Desprinderea esenței, CNT, 1987, 22; Rotaru, O ist., III (1987), 237-240; M. N. Rusu, Ipostaze neoclasice, SPM, 1988, 51; Ștefan Aug. Doinaș, Pasiune și meșteșug, RL, 1991, 50; Ulici, Prima verba, III, 156-157; George Bălăiță, Medicină și poezie, ATN, 1995, 2; Vasile Ciobanu, „Gaură-n cer”, ATN, 1998, 2; Vlad Sorianu, Cugetarea ca trăire, ATN, 2000
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
genere, spiritualitatea (nevoia de absolut, „cerința de veșnicie”), apoi tensiunea dramatică (conștiința tragică, sentimentul unei crize profunde) din care s-ar putea naște „pesimismul eroic”. Mai sunt menționate în acest tablou de generație „activismul prin disperare”, „misticismul ortodox”, „agonia”, umanismul neoclasic, negativismul, naționalismul integral și chiar „comunismul marxist”. În fine, cum este un constructor spiritual, un pedagog, autorul Dimensiunii românești a existenței stabilește și rosturile generației tinere în istoria românească, în număr de patru: „să asigure unitatea sufletească a românilor”, „să
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
I, 173-224, III, 153-171, IV, 207-217; 32 de opere din literatura română, îngr. I. M. Rașcu, București, 1933, 182-218; Mario Ruffini, Duilio Zamfirescu romanziere, Milano, f.a.; Claudio Isopesco, Il poeta Duilio Zamfirescu a Napoli, Napoli, 1933; Șerban Cioculescu, Un poet neoclasic: Duiliu Zamfirescu, RFR, 1934, 8; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 327-338, II, 168-170; Perpessicius, Opere, VII, 59-66; Mariana Rarincescu, Duiliu Zamfirescu și Italia, București, 1934; Constantin N. Stănescu, Duiliu Zamfirescu, traducător din italienește, SI, 1935; Șerban Cioculescu, O față
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ea însăși contribuie). Plecările de pe piața forței de muncă ar trebui, teoretic, să exercite o presiune asupra creșterii salariilor, care, la rândul lor, ar trebui să stimuleze mai degrabă rămânerea în spațiul de referință decât migrația. Este, fundamental, perspectiva economiei neoclasice, care susține că nu se poate ajunge la situații de deficit de forță de muncă. Discuția noastră despre cazul concret al României trebuie să aibă în vedere tocmai particularitățile migrației românești. Dacă ne reîntoarcem la tipurile de migrație care contribuie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu sunt investiți în activități generatoare de profit? Există însă o serie de circumstanțe general asociate cu contextul în care apare și se dezvoltă migrația care nu favorizează un asemenea comportament. În primul rând, viziunea pe care o propunea economia neoclasică (migrația ca răspuns la dezechilibrele de pe piața forței de muncă) a început să fie abandonată pentru o perspectivă mai largă, care asociază fenomenul cu imperfecțiunile de funcționare asociate și altor piețe, cum ar fi cea a creditului. Pe de altă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
hexametrii noștri fără moarte.” Procesul devine mai evident în poemele din volumul Monolog în Babilon (1967), singurul pe care poetul l-a publicat după al doilea război mondial. În multe dintre piesele de aici, din nou neoromanticul se însoțește cu neoclasicul. Atât prozodia veche, apelul insistent la miturile Antichității, situarea accidentalului în universal, a excepției în generalitate, cât și pledoaria implicită pentru rațiune („Cunoașterea e tot o cucerire”) sunt parametri ai clasicității. Istoria, văzută prin gândirea unui erou privilegiat al ei
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Nicodem, Stymphal. În 1937 primește Premiul Național pentru poezie. Versurile de tinerețe, adunate fără spirit critic în volumul Nocturne (1900), sunt aservite modelelor epocii: meditația eminesciană, tradusă însă în maniera moralizatoare și didactică a lui Al. Vlahuță, perihelia macedonskiană, pastelul neoclasic al lui Duiliu Zamfirescu, unele clișee parnasian-simboliste. Culegerea Poezii (1934), cuprinzând ceea ce a publicat N. de la 1902 la 1934, e precedată de expunerea concepției sale despre poezie. Ideile prefeței, lipsite de originalitate, însă nici contestabile în sine, se dovedesc anacronice
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
a publicat O. în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Cronica”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Secolul 20”, „Argeș”, „Convorbiri literare”. Un patos secret cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări depresive bântuite de fiorul plumburiu al transcendentului. Iubirile, de vor fi fost cândva, s-au destrămat, și dacă poetul le
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
dezvoltării și creșterii economice, ai modului, stilului și nivelului calității vieții, mult mai importanți decât factorii clasici ai producției: banii, pământul, uneltele sau munca. Emergența a noi factori ai producției și a noi „capitaluri” În mod tradițional, economiștii clasici și neoclasici erau unanimi în a considera capitalul fizic împreună cu munca drept sursele fundamentale ale creșterii economice. Totuși, în calculele lor recunoșteau existența unui „factor rezidual”, încă nespecificat, care ar fi menit să justifice decalajul dintre creșterea economică efectivă și cea rezultată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
2005, pp. 18-19), în care apare acest termen rebarbativ, neointerbelic (interbelic ar trebui înlocuit cu o noțiune descriptivă sau analitică, fiindcă e absurd să adaugi prefixul neo unui cuvânt care denumește o etapă cronologică; neointerbelic nu e similar structural cu neoclasic sau neorenascentist). Ținta lui Ciprian șiulea este din nou nebuloasa „Generație ’27” (o etichetă controversată, folosită, promovată și legitimată polemic mai ales de Dan C. Mihăilescu), care ar cunoaște un fel de reîncarnare în și mai nebuloasa grupare „neointerbelică” - același
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
deschis de Mihai Eminescu. Mobilitatea comprehensivă nu-l împiedică să afișeze un program teoretic exclusivist. La 22 de ani, opțiunile lui merg spre arta rigorilor clasice. Pe urmele lui André Gide și Paul Valéry, el distinge în contemporaneitate o direcție neoclasică, regăsind experiența veacului al XVII-lea francez și, mai departe, pe cea a Antichității. Pledoaria pentru clasicism se relevă a fi o ofensivă împotriva romantismului, în siajul căruia se înscrie și o bună parte a artei moderne, „rătăcită” în divagație
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
din Loch Ness. Ceea ce nu exclude, dimpotrivă, notarea unor amănunte picante (despre viața cotidiană, despre obiceiuri, despre localuri de petrecere), cu implicații semnificative asupra întregii narațiuni. Al doilea volum, Poezii, e tipărit după un sfert de veac, în 1970. Viziunea neoclasică, înțesată de referințe la Antichitate, este dublată de incursiuni bogat imagistice în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
din ultima parte a veacului, descrierile apar „poetizate”, pastișele au oarece grație. La tema romantică, trimite și prima sa carte, Singurătate (1897), al cărei cuprins este eterogen. Nota sentimentală și cea retorică se însoțesc, șoapta e, mai adesea, „sonoră”. Sonetul (neoclasic), figurația clară, motivele comune de reflecție (lumea ca teatru al deșertăciunii ș.a.) alternează cu versul fluid, insinuând în subtext sugestia, vagul morbid, fiorii „răului”. Poezia socială capătă tonuri profetice; alte stihuri reamintesc de spiritul aspru, „verist” al literaturii de la „Contemporanul
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma aprofundează, între 1808 și 1812, studiul Antichității și al culturii neoclasice, cunoaște arheologia, arhitectura și istoria artelor, deprinde artele plastice în atelierele pictorului Michele Keck și ale sculptorului Antonio Canova, cercetează arhive și biblioteci (face excerpte la Vatican), se instruiește în arta poetică, cu abatele Tarengi. Pătrunde în saloanele vremii, venind
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Întunecau soarele și apoi, dintr-o dată, Îl acopereau complet. Totul se făcuse negru: intraseră În gară. Gara Grand Trunk, acum o ruină de dimensiuni monumentale, era pe atunci tentativa orașului de rivaliza cu New York-ul. Baza ei era un muzeu neoclasic gigantic, din marmură, care avea În dotare până și coloane corintice și antablamente gravate. Deasupra acestui templu se Înălța o clădire de birouri cu treisprezece etaje. Lefty, care urmărise toate modurile În care America primise moștenirea Greciei, ajunse acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unor figuri abia conturate, nedesprinse încă de realitate, dar care printr-o însumare caracteristică și printr-o progresivă esențializare devin personaje de valoare majoră în operă. S-a afirmat că I. L. Caragiale, ca teoretician și ca autor dramatic, aparține tradiției neoclasice a teatrului și s-a format în opoziție cu stilul dramei tradiționale și ca o reacție împotriva teatrului naturalist. Interesat de pitorescul uman și de comedia vieții, scriitorul se ridică de la observația imediată și alcătuiește o altă realitate în spiritul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
iar stilul moldovenesc al fațadelor se înlocuiește cu motivee arnamentale muntenești (brâul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare și rotunde etc.) De la jumătatea secolului al XVII-lea apar influențe eterogene venite din Occident (prin Polonia). Ele alternează stilul moldovenesc prin motive neoclasice care ornează fațadele așa cum vedem la Golia. Combinațiile cu stilul baroc și cu cele mai vechi, dau naștere în Moldova unui hibrid de decor exterior. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea apare un curent
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fațadele așa cum vedem la Golia. Combinațiile cu stilul baroc și cu cele mai vechi, dau naștere în Moldova unui hibrid de decor exterior. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea apare un curent de artă neoclasică venit prin Rusia, așa cum vedem la Iași la bisericile Sfântul Spiridon și Frumoasa. La Cetățuia planul bisericii a menținut binecunoscuta împărțire în: altar, naos, pronaos și pridvor. Apar și elemente noi cum ar fi arcadele sprijinite pe coloane puternice, cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
e aceeași, de fiecare dată, știi prea bine. L-ai instruit perfect, să-mi toarne pe gât împuțiciunea asta criminală. Metaxa o fi fost, da da, că domnii Henessy și Courvoisier sunt delicați, cu maniere perfecte, nu ca dezmățata asta neoclasică. Da, da, acum sunt sigur că Metaxa, curva de Metaxa a fost. Și mai faci pe uimitul, paternel nebunel, faci pe uimitul, ca de obicei, parcă n-am ști jocul. Așa că dom’ Dominic nu răspunse decât într-un târziu. Răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îngenunche În fața fetei cu trâmbița și rosti câteva cuvinte. „Într-adevăr”, șopti Garamond, „multe mai sunt În cer și pe pământ...” Trecurăm pe sub un portal Împodobit cu figuri, care Îmi evocă cimitirul Staglieno din Genova. Sus, deasupra unei complicate alegorii neoclasice, văzui sculptate cuvintele: CONDOLEO ET CONGRATULOR. Înăuntru, invitații erau numeroși și Însuflețiți, grăbindu-se cu toții spre un bufet dintr-un salon mare de la intrare, de la care porneau două scări interioare către etajele superioare. Am mai zărit și alte fețe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sute de metri de mers într-o vale lină ni se înfățișează înainte mult așteptată mănăstire, împrejmuita cu zid de piatră, la intrare înălțandu-se un turn clopotnița înalt și masiv. În fața bisericii se află o casă mare construită în stil neoclasic, amintind de conacele marilor familii boierețti de odinioară, în dreapta ruinele unor chilii care astăzi nu mai sunt, fiind înlocuite cu o construcție nouă. Vedere generală asupra mănăstirii Mănăstirea amintește de o istorie glorioasa a acestui popor, cu domnitori destoinici care
MĂNĂSTIREA FÂSTÂCI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by CLAUDIA GHELBERE, IONELA ADRIANA LEPARDA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2090]
-
și a ordinii). Shamir (1990, 1991) face o critică a teoriilor motivației din perspectivă psihosocială. Acestea sunt considerate hedoniste, de tip numeric (calculative) întemeiate pe calcule și alegeri raționale și limitate la cultura vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă teoriile centrate pe nevoi afirmă "individualismul expresiv", cele de proces se întemeiază pe un "individualism utilitar", însă ambele vizează satisfacția individuală (Shamir
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]