KorAP: Find »[drukola/base=neorealist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...19 >

474 matches

Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589

mai importante decât oricând, după evenimentele de pe 11 Septembrie. Traducere de Sabina VARGA Capitolul 8 Constructivismul Christian Reus-Smit În anii '80, două tipuri de dezbateri au structurat disciplina Relațiilor Internaționale, mai ales în cadrul curentului dominant american. Prima a fost între neorealiști și neoliberali; amândouă curentele au căutat să aplice logica teoriei economice raționaliste în relațiile internaționale, însă au ajuns la concluzii radical diferite legate de posibilitățile de cooperare internațională. A doua dezbatere a fost între raționaliști și teoreticienii critici, aceștia punând

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
să creeze o teorie cu asumpții mini-maliste, un set parcimonios de propoziții euristice puternice care puteau genera ipoteze verificabile empiric despre relațiile internaționale; cea de-a doua l-a încurajat să pună în evidență determinările structurale ale comportamentului statelor. Teoria neorealistă ce a rezultat s-a sprijinit pe două asumpții: aceea că sistemul internațional este anarhic, în sensul că îi lipsește o autoritate centrală care să impună ordinea; și aceea că într-un astfel de sistem statele ar fi interesate în

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
endemic. Într-o astfel de lume, argumenta el, cooperarea între state este în cel mai bun caz precară, iar în cel mai rău caz inexistentă. Theory of International Politics a revigorat realismul, oferindu-le realiștilor o nouă identitate cea de neorealiști sau realiști structurali și o nouă încredere ce friza aroganța. Însă nu toți erau convinși, și criticile au cuprins mai multe fronturi. Cea mai moderată dintre ele a venit din partea noii școli de instituționaliști neoliberali, conduși de Robert Keohane. Îndepărtându

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
internațională susținută. Așa cum am notat anterior, neoliberalii acceptă ideea că statele trebuie să își urmeze interesele în condiții de anarhie. Potrivit lui Axelrod și Keohane, anarhia "rămâne o constantă" (1993:86). Totuși, anarhia singură nu determină gradul sau natura cooperării internaționale. Neorealiștii sunt cel mai aproape de a avea dreptate, spun neoliberalii, când există o interdependență slabă între state. Când interacțiunile economice și politice între state sunt minime, există puține interese comune care să determine cooperarea internațională. Însă când interdependența este intensă, precum

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
în jurul cărora converg așteptările actorilor, într-o anumită arie a relațiilor internaționale", se spune că regimurile internaționale măresc costurile defectării, micșorează costurile de tranzacție și cresc transparența, facilitând astfel cooperarea în condiții de anarhie (Keohane 1984 : 57, 85-109). Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali este adesea caracterizată ca o dezbatere între cei care cred că statele sunt preocupate de avantajele relative versus cei care cred că statele sunt preocupate de mai mult de avantajele absolute. Pentru că anarhia face ca statele să se

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
că statele sunt preocupate de avantajele relative versus cei care cred că statele sunt preocupate de mai mult de avantajele absolute. Pentru că anarhia face ca statele să se teamă pentru propria supraviețuire, și pentru că puterea este garanția supremă a supraviețuirii, neorealiștii cred că statele măsoară în permanență propria putere cu cea a altor state. Ele urmăresc permanent dacă poziția lor în ierarhia puterii internaționale este stabilă, dacă este în declin sau în creștere, temându-se de declin mai presus de orice

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
statele măsoară în permanență propria putere cu cea a altor state. Ele urmăresc permanent dacă poziția lor în ierarhia puterii internaționale este stabilă, dacă este în declin sau în creștere, temându-se de declin mai presus de orice. De aceea, neorealiștii sunt sceptici față de cooperarea internațională: dacă statele sunt preocupate de avantajele relative, nu vor favoriza cooperarea atunci când se tem că propriile avantaje vor fi mai mici decât cele ale altora. Chiar dacă un acord comercial promite să asigure Statului A 100

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
absolute ar putea să nu fie suficientă pentru a încuraja statele să coopereze, întrucât ele sunt interesate de avantaje relative. Neoliberalii neagă ideea de obstacol în calea cooperării internaționale creat de calculele avantajelor relative. Ei susțin că lumea imaginată de neorealiști este prea simplistă. Statele care au încredere în propria supraviețuire, și care sunt numeroase, nu sunt atât de preocupate de avantajele relative pe cât cred neorealiștii; statele tind să evalueze intențiile altor state, precum și capacitățile lor relative; iar atunci când statele au

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
în calea cooperării internaționale creat de calculele avantajelor relative. Ei susțin că lumea imaginată de neorealiști este prea simplistă. Statele care au încredere în propria supraviețuire, și care sunt numeroase, nu sunt atât de preocupate de avantajele relative pe cât cred neorealiștii; statele tind să evalueze intențiile altor state, precum și capacitățile lor relative; iar atunci când statele au multiple relații cu state multiple, calculul constant al avantajelor relative pur și simplu nu este practic. Neoliberalii caracterizează astfel statele nu ca poziționaliști defensivi, precum

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
să evalueze intențiile altor state, precum și capacitățile lor relative; iar atunci când statele au multiple relații cu state multiple, calculul constant al avantajelor relative pur și simplu nu este practic. Neoliberalii caracterizează astfel statele nu ca poziționaliști defensivi, precum le consideră neorealiștii, ci ca maximizatori de utilitate, ca actori ce vor menține cooperarea atâta timp cât ea promite avantaje absolute în favoarea intereselor proprii. În ciuda acestor diferențe, neorealismul și neoliberalismul sunt, ambele, teorii raționaliste; ambele sunt construite pe asumpțiile alegerii raționale din teoria microeconomică. Se

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
sociale pentru a-și maximiza interesele. Aceste asumpții sunt pe deplin exprimate de neorealism. După cum am văzut, statele sunt definite ca "poziționaliști defensivi", păzitori geloși ai pozițiilor lor în ierarhia puterii internaționale. Formarea intereselor statelor nu prezintă niciun interes pentru neorealiști. Dincolo de a susține că anarhia internațională oferă statelor o motivație de supraviețuire, și că în timp stimulentele și constrângerile sistemului internațional socializează statele într-o anumită formă de comportament, realiștii nu au nicio teorie legată de formarea intereselor, și nici

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
o anumită formă de comportament, realiștii nu au nicio teorie legată de formarea intereselor, și nici nu consideră că ar trebui să aibă vreuna (Waltz 1979 : 91-2, 127-8). Mai mult, relațiile internaționale sunt considerate ca fiind atât de strategice, încât neorealiștii neagă de-a dreptul existența unei societăți a statelor, vorbind de un "sistem internațional", și nu de o societate internațională. Cum este neoliberalismul, prin comparație? Asumpția egoismului este exprimată prin ideea neoliberală a statelor ca egoiști raționali: actori care sunt

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
este neoliberalismul, prin comparație? Asumpția egoismului este exprimată prin ideea neoliberală a statelor ca egoiști raționali: actori care sunt preocupați în primul rând de propriile interese înguste, și care urmăresc acele interese în maniera cea mai eficace posibil. Ca și neorealiștii, neoliberalii tratează interesele statului ca fiind exogene interacțiunii interstatale, și nu văd nicio nevoie să creeze o teorie legată de formarea intereselor. De fapt, explicarea originilor intereselor statelor este exclusă în mod explicit din domeniul teoriei neoliberale. În final, neoliberalii

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
interna-ționale, dar concepția lor despre acea societate rămâne strategică. Desigur că statele se asociază în construcția cooperativă și menținerea unor instituții funcționale, dar identitățile și interesele lor nu sunt deloc formate sau constituite prin interacțiune socială. Provocarea teoriei critice În vreme ce neorealiștii și neoliberalii s-au angajat într-o ceartă de familie raționalistă, teoreticienii critici au pus sub semnul întrebării înseși bazele proiectului raționalist. Ontologic vorbind, ei au criticat imaginea actorilor sociali ca fiind cea a unor atomiști egoiști, ale căror interese

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
În vreme ce teoreticieni critici importanți au condamnat motivele din spatele acestei provocări, constructiviștii au văzut-o ca pe o oportunitate de a demonstra puterea euristică a perspectivelor non-raționaliste (Walker 1989). În al doilea rând, sfârșitul Războiului Rece a subminat pretențiile explicative ale neorealiștilor și neoliberalilor, deoarece niciunul dintre ei nu a prezis și nici nu a putut înțelege în mod adecvat transformările sistemice ce dădeau o nouă formă ordinii globale. De asemenea, a subminat asumpția teoreticienilor critici potrivit căreia teoria determină practica în

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
dinamica schimbării internaționale, natura unor practici instituționale fundamentale, rolul acțiunii non-statale și problema drepturilor omului), dar eșecul raționalist în a explica transformările sistemice recente a încurajat noua generație de gânditori să revizuiască întrebări vechi și situații văzute îndelung prin lentile neorealiste și neoliberale (incluzând controlul armelor de distrugere în masă, rolul și natura culturii strategice și implicațiile anarhiei). În final, avântul luat de noua perspectivă constructivistă a fost sprijinit și de faptul că unii cercetători din aria convențională a disciplinei, frustrați

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
decât asumpțiile raționaliste rivale. Mai întâi, în măsura în care se poate spune că structurile pot modela comportamentul actorilor politici și sociali, fie ei indivizi sau state, constructiviștii susțin că structurile normative sau ideaționale sunt la fel de importante ca și structurile materiale. Acolo unde neorealiștii scot în evidență structura materială a echilibrului puterii militare, iar marxiștii susțin structura materială a economiei mondiale capitaliste, constructiviștii argumentează că sistemele de idei, credințe și valori împărtășite au și ele caracteristici structurale, și că exercită o influență puternică asupra

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
non-materiale condiționează identitățile actorilor este impor-tantă pentru că identitățile influențează interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează având un set de preferințe pre-existente. Neorealiștii și neoliberalii nu sunt interesați de unde provin aceste preferințe, ci doar de modul în care actorii le urmăresc strategic. Societatea internă și internațională este astfel considerată un domeniu strategic, un loc în care actori formați anterior își urmăresc scopurile, un

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
fi practicile conștiente ale acelor actori. Accentul pus de Wendt pe puterea "de a surveni" a structurilor și predilecția multor constructiviști către studiul modului în care normele formează comportamentul sugerează că de fapt constructiviștii sunt structuraliști, ca și omologii lor neorealiști și marxiști. Totuși, la o privire mai atentă, constructiviștii pot fi mai degrabă considerați drept structuraționiști, deoarece subliniază impactul structurilor non-materiale asupra identităților și intereselor, dar, la fel de important, și rolul practicilor în menținerea și transformarea acestor structuri. Normele și ideile

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
constructiviști", întrucât ei subliniază determinanții sociali ai agentului și ai acțiunii sociale și politice. În anii '90 au evoluat trei forme diferite de constructivism: constructivismul sistemic, cel la nivel de unitate și cel holist. Prima dintre acestea îi urmează pe neorealiști în adoptarea unei perspective de tip "a treia imagine", ce se concentrează numai pe interacțiunea dintre actori statali unitari. Tot ceea ce există sau se petrece în domeniul politicii interne este ignorat, și viziunea asupra politicii mondiale este constituită doar prin

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
transformă, dar acestea par să se miște independent de voința, alegerea sau acțiunea umană. Constructivismul și dezacordurile sale Constituirea unui cadru teoretic constructivist pentru studiul relațiilor internaționale a modificat în mod semnificativ axele de dezbatere din acest domeniu. Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
ce caracterizează constructivismul contemporan. Patru dintre acestea merită o atenție specială: neînțelegerile dintre constructiviști asupra naturii teoriei, relația cu raționalismul, metodologia cea mai indicată și contribuția constructivismului la o teorie critică a relațiilor internaționale. De multă vreme, raționaliștii, mai ales neorealiștii, au ambiția să formuleze o teorie generală a relațiilor internaționale ale cărei asumpții de bază să fie atât de robuste încât să poată explica trăsăturile lor fundamentale, fără a ține seama de epoca istorică sau diferențele în înfățișarea internă a

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
raționaliști a terenului interacțiunii strategice au fost astfel criticate pentru propagarea unei deloc necesare "forme subțiri de constructivism" (Laffey și Weldes 1997). O altă nemulțumire a constructivismului implică problema metodologiei. Teoreticienii critici au susținut îndelung că metodologia neopozitivistă apărată de neorealiști și de neoliberali este foarte puțin potrivită pentru studiul acțiunii umane, întrucât indivizii și grupurile analizate conferă sens acțiunilor lor, iar acest sens este modelat de un "câmp" preexistent de semnificații împărtășite, înrădăcinate în limbaj și alte simboluri, iar efectul

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
au reîntors în centrul dezbaterii, mai ales în cadrul nucleului american al disciplinei. Până spre sfârșitul anilor '80, doi factori au contribuit la marginalizarea analizei societale în cercetarea din Relațiile Internaționale. Primul a fost materialismul copleșitor al perspectivelor teoretice majore. Pentru neorealiști, determinantul principal al comportamentului statului este distribuția capacităților materiale între state în sistemul internațional, un determinant ce dă statelor motivația de supraviețuire, care, la rândul ei, aduce după sine competiția echilibrului de putere. În măsura în care au discutat despre asta, neoliberalii au

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
despre asta, neoliberalii au văzut și ei interesele statului ca fiind esențialmente materiale, chiar dacă au afirmat importanța instituțiilor internaționale ca variabile intermediare în acest proces. Al doilea factor a fost conceperea prevalent raționalistă a acțiunii umane. Așa cum am văzut, atât neorealiștii, cât și neoliberalii și-au imaginat ființele umane și, prin extensie, statele ca actori atomiști, egoiști, strategici, afirmând astfel o formă standard de raționalitate instrumentală la toți actorii politici. Când au fost combinate, materialismul și raționalismul teoriilor prevalente au lăsat

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]