330 matches
-
social. Criticul "Sburătorului", Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. "Cetatea vie", cum numește Bucureștii Mini, personajul romanului "„Fecioarele despletite”", nu mai reprezintă, ca pentru literatura
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
care e admonestat și persecutat de organele securității de atunci. I se înscenează diferite mascarade, cu scopul de a-l convinge să colaboreze cu KGB-ul de atunci și să renunțe la lupta de eliberare națională. Refuză cu stoicism și neostoita încăpăținare. Fondează la începutul anilor 90 Cenaclurile literar-muzicale și social-politice SOL (Leonard Tuchilatu) și Clopotarii. Se implică, împreuna cu membrii Cenaclului CLOPOTARII, în campania electorală pentru susținerea candidatului Nicolae Costin din partea Frontului Popular din Moldova. Membru al Uniunii Scriitorilor din
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
de plecare al relației lor se pare că a fost recunoașterea superiorității în gândire a lui Sartre de către de Beauvoir, înțelegând legătura cu el ca pe un soi de provocare, o experiență care suscita, incita și o obliga la o neostoită evoluție. De Beauvoir își extrăgea forța necesară maturizării și devenirii din dependența pe care o simțea față de scriitorul și filosoful de lângă ea, ajungând la concluzia că “Femeie nu te naști, ci devii”. Deși niciunul nu credea în căsătorie, iar Sartre
Jean-Paul Sartre către Simone de Beauvoir: “Tu ești pentru mine relația necesară. Toți ceilalți sunt întâmplători” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102162_a_103454]
-
generat de consistența lor nealterată de amestecuri. Plină de dinamism, Alma Redlinger rămâne constant credincioasă propriului stil: ancorată o viață-ntreagă în spontaneitatea sa inițială, ea dezvoltă o cromatică cu o voce puternică, sublimă. Trăirea individuală, hrănită de un dor neostoit, constituie piatra de temelie a fiecăreia din creațiile sale. Evantaiul se deschide, se închide, rămâne locului. Și tot astfel rămân toate lucrurile, chiar și atunci când nu mai e nimeni în jur care să le știe povestea tăcută, fără de cuvinte.“ (Ana-Maria
In Memoriam Alma Redlinger la Galeria ICR Viena by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105738_a_107030]
-
mea. Însă și mai departe, precedând memoria, se află o țară fără întoarcere, poate și fără existență: dulce și foarte înaltă iarbă, somn de după-amiază în densitate: acea miere pe pleoapele mele. Era transpirația mea și trecea și prin timp. Neostoite insectele continuau să se fecundeze iar seninătatea ne poseda pe noi. Însă acel timp nu a existat: el s-a desfășurat din imobilitate ca muzica înainte să se dividă. Memoria mea e blestemată și galbenă ca un rest indestructibil de
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]