2,353 matches
-
le-a atacat cu multă înțelegere, fără să uite nici o clipă să-și mențină poziția demnă, de neatacat, altfel ar fi scăzut în ochii bărbatului și crezând-o la același nivel cu el ar fi dorit să contraatace. Carmina asista nepăsătoare la conversația vioaie, animată, susținută cu mult zel de Sidonia. Impresionat, tatăl își tot dregea glasul dar nu reușea să articuleze prea multe propoziții. Cât despre mamă ea a pomenit de câteva ori pe Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare, nu pălește de spaimă la apropierea nopților friguroase. Și-n zori de ziuă, când balonul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un parfum de vrajă fac trecerea spre pădurile dese, iar în spatele meu, doi pui de ursuleți se joacă în iarba moale și pufoasă a țărmului râului. Un glas puternic tulbură atmosfera plăcută. Cele două mici vietăți își continuă însă joaca, nepăsătoare. Deodată, unul din ei alunecă de pe una din înălțimile malului, iar apa îl duce la vale, până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pătura întunecată și cu licăriri albe. Culmile cu arcuiri blânde abia își distingeau contururile. Aerul devenea din ce in ce mai rece pe Ceahlău, iar un vânt ușor de toamnă șuiera printre culmi și printre crengile copacilor. Ceahlăul poate face și pe cel mai nepăsător dintre oameni să privească atent, fermecat, lupta dintre lumină și întuneric, încleștarea naturii. Vlad Odobescu, clasa a VIII-a C Pe malul lacului Lacul! Măreț, cu limpezimile lui adânci și cu sălciile bătrâne, pletoase ce-l înconjoară, el te cheamă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
des. Nu mai ești concentrată la torsul tău, ci te gândești necontenit la mine. Spui șoapte neînțelese decât de singuratica ta ființă și ochii tăi stau țintă, ca și cum ar privi o nălucă cu chipul meu. Scapi fusul jos și stai nepăsătoare fără să-l ridici, ca și cum nici măcar nu ai fi prezentă. Fetele se miră de acest lucru, căci universul atât de mic al unui copil nu poate înțelege durerea și dorul tău nemărginit. Deodată, ca o rază de lumină în întuneric
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Înduioșat domnul În vârstă. Își exprimă dorința de a coborî, socotind că e de datoria sa să participe la discuțiile ce se purtau În jurul focului. Era În joc, fără umbră de Îndoială, soarta lor și nu se cădea să fie nepăsător sau să privească totul de la distanță, chiar dacă unele gesturi suplineau prin expresivitate absența cuvintelor. Și dacă Între timp vine locomotiva? Până ajungi tu din nou În tren cu scleroza ta, noi vom fi departe, interveni doamna În vârstă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă ar fi rac, da. Ce să caute un animal fără aspirații În mijlocul orașului? Liniște! Ssst! În tot acest timp, profesorul Toader Baștină ținea un discurs pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Făgăduinței. Pe rând sau În același timp ea se numea Israel, Palestina, Ierusalim. Salcâmii din fața Muzeului de Artă Înfloriseră a doua oară. Câțiva copii cățărați pe gardul cu grilaj acoperit de iederă, mestecau Îndelung florile dulci-amărui și le scuipau apoi nepăsători pe trotuar În calea celor ce se Încumetau să Înfrunte căldura neobișnuită a amiezii, ieșind de sub umbra protectoare a părculețului din Piața Carolina. Fostă “Regele Ferdinand”, fostă “23 August”, actuala Piață a “Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei zile. Calmă, nepăsătoare, urma să intre, după toate probabilitățile, În Guiness-ul autohton precum inundațiile, cutremurele și incendiul de la moara Bender. Senzația de frig dispăruse, nu și buimăceala. Se uită la ceasul de perete. Era doar șapte. Avea de ales: să se Întoarcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de gesturi galante, eroice chiar, la nevoie, dar mizând parcă excesiv pe efectul gesturilor sale. Calcul, exercițiu, premeditare. Sau bună creștere de care face atâta caz. Alida Übelhart: Va dispare odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă. Ea Îi replica nepăsătoare: Și fără se poate trăi! Tocmai lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi fost mai obscure, poate că exact așa aș fi făcut. Dar n-am putut. Caiete și o casetă video? Era prea ușor. Nici măcar persoana ca un mecanism de ceasornic în care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al lui Scout părea mult mai plauzibil acum, că eram înăuntru. Spațiul acela, bine închis, pe jumătate luminat și cufundat în tăcerea apropierii zorilor, nu era pentru oricine. Nu puteai pur și simplu să împingi o ușă și să intri nepăsător în așa ceva; ceva fundamental ar dispărea înainte să termini de răsucit mânerul. — E ceva religios, parcă, am zis în cele din urmă. Scout încuviință. — Locurile capătă o aură de sfințenie atunci când sunt lăsate de capul lor o vreme. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
devină noul său corp, deschizând într-un final calea negocierilor cu un doctor tânăr pe nume Thomas Quinn. Quinn fusese distrus de pierderea soției sale cu un an în urmă, lăsându-și cabinetul de provincie pradă ruinei în timp ce el trăia nepăsător la toate lucrurile care-l înconjurau din economiile tot mai puține. Quinn a fost foarte fascinat de tehnica lui Ward (în parte, am putea presupune, datorită naturii propriei sale pierderi tragice). Credea că bătrânul se află în pragul unei descoperiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să mă asculte în vreme ce tot restul corpului său se prefăcea adormit. — De ce a-i vrea să cobori aici, totuși? Era frig și... nepotrivit pentru Ian. Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și l-am scuturat de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dolari în chiloți? Dar ce spuneam? A, că "bărbații preferă blondele", iar cele două Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat, uitîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei pe prispă, sub cerul liber, mână în mână sau mâna mea se odihnea pe genunchiul ei delicat și ascuțit, de copil. Ne priveam adesea în ochi, clipe nesfârșite, și poveștile își urmau cursul lor, nepăsătoare la privirile noastre. Aș fi vrut să-mi pot ucide memoria, ca s-o pot cunoaște în fiecare zi, să retrăiesc zilnic clipa primei mele zile în rezervație, când se îndrepta spre poartă cu privirea mea înfiptă în cocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de îndrăgostiți, alături de prietenele ei de școală, excesiv de exuberante și zgomotoase. Eu rămân o clipă să contemplu careul bizar, desfășurat pe o porțiune apreciabilă de plajă. Ieri nu era sau, cel puțin, nu i-am remarcat prezența. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
copil împreună. Și imediat mi-o imaginez pe mama cum ar conviețui cu cineva? În situația noastră, mi-ar corecta temele la matematică, căci mama nu era în stare. Acum, când o am alături, ea este tatăl meu printre atâtea nepăsătoare și exasperante mame. Mama mea adevărată este cea mai nepăsătoare dintre ele. Cel puțin acum, mă lasă total în grija lor, ca și cum și-ar lua o vacanță în vacanța ce-o petrecem întotdeauna împreună. Visam în fiecare an să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar conviețui cu cineva? În situația noastră, mi-ar corecta temele la matematică, căci mama nu era în stare. Acum, când o am alături, ea este tatăl meu printre atâtea nepăsătoare și exasperante mame. Mama mea adevărată este cea mai nepăsătoare dintre ele. Cel puțin acum, mă lasă total în grija lor, ca și cum și-ar lua o vacanță în vacanța ce-o petrecem întotdeauna împreună. Visam în fiecare an să merg și eu în tabere, precum colegele mele mai emancipate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încolo, pe stâncile vulcanice de la buza mării, nu au acces la plajă și la femelele lor. Ei așteptă triști și răbdători momentul prielnic să atace. Doar leoaicele de mare își văd de puii și de jocul lor senzual în soare, nepăsătoare la treburile bărbătești, la războiul pentru teritorii. Plaja va rămâne pentru totdeauna a lor. "Vine regele! Pleacă regele!" Soarele va desena în umbre aceleași jocuri pe nisipul fierbinte, marea va clipoci la fel din ochiurile de apă construite cu migală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nou rămas-bun, apoi se apleacă încet și trage umbrela de sub scaun. O poartă oblic, cu vârful în jos și se sprijină în ea cu fiecare pas, în timp ce se îndreaptă spre ușa autobuzului. În alte variante, tocmai când ea se scula nepăsătoare să plece, amicul ei o atenționa în privința umbrelei, câteodată se apleca chiar el și o scotea de sub scaun, o întreba dacă îi aparține. Aproape în fiecare vis ea se vedea mereu înaintând spre ușă, cu umbrela udă în mână, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat și mai bine. Nici visele cu țesătura lor parșivă nu au mai fost capabile să transfigureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui Philip în cei trei soți unicorni. Din când în când, ridică floarea-soarelui de pe masă și respiră din ea adânc. Floarea este achiziționată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]