2,473 matches
-
așa, nu-și dă seama că nimic din ceea ce se întâmplă acum nu se mai repetă? Vor trece zilele și anii și el n-o să rețină nimic important din ce se petrece în jur, e o crimă să treci cu nepăsare pe lângă oameni și copaci și să nu vezi nimic, să nu simți nimic, să nu te oprești asupra lor măcar o miime de secundă. De ce nu avea ea, Sidonia, atâta putere încât să oprească timpul în loc, chiar și acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să-l recunoască transformat în cine știe ce ființă sau lucru. Ovidiu nici n-a observat și nici n-a comentat dispariția plopului. Atât de diferit percepeau lucrurile din jur. Uneori o intriga nepăsarea lui evidentă în fața amănuntelor. Dacă îi atrăgea atenția, el afișa o uimire stereotipă și se grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora șapte. La ora șapte domnul Húsvágó ieșea În curte. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
remușcări târzii. Așa Îl zăriră pe Flavius-Tiberius sărutându-și mai Întâi mama, apoi tatăl. Scena urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu auzise vreun cuvânt din cele pe care cu nepăsare le atribuiau mai târziu familiei reunite. De fapt, ceea ce ei credeau a fi născocit mânați doar de dorința de a reda cât mai exact Întâmplarea, se auzise cu adevărat În acea seară dar mai târziu, când ei dormeau fără griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem mândri de dumneavoastră! Să nu ne lăsați, domnule profesor! Cui să vă las? Întrebă buimac Petru. Între timp Îi trecuse furia și pierduse ceva și din nepăsarea gravă a celui care mai are puțin de trăit. Dușmanilor, domnule profesor! Care dușmani, omule? În această privință, interveni din nou Zegrea, să nu aveți teamă. Domnul profesor e un adevărat patriot. Aveți banii pentru Isaak Babel. Vă dau valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tacâmuri” de pui ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să-l ia În seamă. Nepăsarea ei Îl Întărâta, dar Îl și ajuta să termine mai repede ce tocmai Începuse. Parcă aș viola roata, Doamne apără și păzește, Își zise el când trebui să admită că trupul Îi era năpădit de un val de căldură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
durerile și șocurile, toate se adunau și formau un mare și complicat labirint pe care eu nu mai aveam forța să-l descâlcesc. În schimb, m-am resemnat doar să înaintez împleticit. Somnoros și destul de detașat ca să contemplu întâmplările cu nepăsarea unui spectator, m-am gândit să ies pe partea cealaltă, să las spațiile subpământene, hârtiile și lăturalnicele idei încâlcite în urmă. Alunecând spre granița somnului, m-am trezit că mă gândesc la Scout și la felul în care fuseserăm împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că mă iubești? Măcar pe ea o iubești?" Mi-a luat umărul și... M-am lăsat în voia dulcelui meu păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru ori divorțat, dar însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din primele tale acuarele. Tu ai spus-o: "Gloria-i o femeie extrem de capricioasă. Dacă e să vină, vine de la sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată de noiembrie (II) "pe fundul poșetei mai găsești o monedă o aruncăm cu nepăsarea de prinț a săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de "puștoaică": "Spune-i, Brăduț, să nu caute muzici dispărute, să nu-și treacă viața uitîndu-se îndărăt după ce n-a avut, după ce nu se mai poate". La capitolul femeie, mai multe n-am învățat decît am învățat de la tata, dar nepăsarea era jucată. Era jocul lui de-a exista: să facă așa fel ca să pară că nu doare, că nu-l doare. Pentru mine să nu fii tristă, Dințișor. Vara e prea scurtă ca să fii tristă. Doamna Moarte va fi amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea devine din ce în ce mai acută și îmi înfundă urechile, simt totuși o vibrație puternică în tot capul, ce e, în fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar veni în mod natural, din considerente de cenzură a limbajului și a contextului impropriu în care ideea trebuie să răzbată vie și nealterată. Totuși copiii par să savureze din plin acest fenomen de dislocare a limbajului. Ei transgresează cu nepăsare barierele etnice prin acea magie a jocului ce construiește un limbaj universal, spontan, adesea inventat. El se impune cu ușurință prin noutate, este ușor asimilat din cauza rimelor, a cadențelor ritmate și a magiei incantației. Cu timpul, am cunoscut marea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era vestală promovând dragostea liberă așa cum Epictet promovase stoicismul. Toate justificate de forța cu care cucerise cetățile masculine, pentru care s-ar fi sinucis adolescentele și ar fi invidiat-o soțiile ignorate, meticulozitatea delicată cu care insista afișând o falsă nepăsare, un dezinteres pentru bărbați, o ignorare graduală a avansurilor ce îi sălta cota la rangul de mister feminin, tăcerea ei era interpretată de bărbați nu ca timiditate, ci ca o afirmație mascată, păstrată în găoacea bulbului floral atât cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mamă. Atunci, mori! Și cea mai grea moarte pentru o Mamă e uitarea. Și-i reamintea existența măritându-se cu un alt bărbat. Era uitată într-o cușcă, Mioara amintindu-i mereu că e uitată prin orgiile expuse în fața ei, nepăsarea fiind arma eliminării definitive a conceptului de Mamă, a Mamei Postulat. Devenită o Mamă oarecare, amintirea avea să-i ofere aceeași destinație. De ființă oarecare, care a avut scopul de a o aduce pe lume și atât. Din ou a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
limpede, cuvintele îi înfloreau pur și simplu pe buze, venite de niciunde, vorbea hotărât, frazând cu dicție logica propozițiilor retorice, punctate cu zicale și proverbe, deschizând drum imaginilor proiectate de însăși înțelepciunea lor, lipsite de sens pentru cei dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții s-au diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă una lângă alta. Cel mai șarlatan adulter, înșelarea propriei mele rațiuni. Și pentru că Any Palade era seacă și urâtă, i-am suprapus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Any mulatră cu mâini de ouvrier și pe deasupra foarte alintată. Uneori, ațipea și după minutele de toropeală, vioi, picta ceartă, deși îndrăgostiții se sărutau lung, desena ochi cu stări în privire, de pândă, de deochi, de curiozitate, de invidie, de nepăsare, de poftă, de dezgust și cei doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri mai dulci. Singurul lucru pe care Hugo n-a reușit să-l picteze vreodată a fost secretul! Nu putea și pace! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cireș. Care, până la urmă, tot o limbă de lemn este. Un personaj al cărții apare la un moment dat în prim-plan, cu un braț ridicat, și ne explică ce anume ne arată: „— Arăt pietricele pe sub tramvaiul..., pe sub potcoavele nepăsării, porumbel într-o dimineață de primăvară. Arăt aburii lacrimei, arăt bine, arăt urma femeii mele pe trup, strigată de o piatră spartă. Arăt ce încolțește în fața feței și înlăuntrul dintelui, arăt amândouă arătătoarele, secundarul și minutarul și nisiparul și pielea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era altceva, nu... Nu conduceai tu dricul, nu? Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul nu-l înțelege, nu-l simte, nu-l respectă. Sigur, este minor și legiuitorul l-a absolvit de orice răspundere. Lege idioată, care nu face diferențe de la caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta zi.) Viața i-a fost ca o strujire de fiare vechi pe nicovala făurarului. Caii sălbatici se lăsau potcoviți doar în vreme de furtună. Petru împletea, noaptea, în somn, zale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ani, fără tratate, fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic întuneca oglinda, roua dimineții de mai pe limbile ceasului. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după mărimea obsesiilor, și nu după nesațul inimilor. Salivă de îngeri flămânzi sub cer. I-a fost foame. Setea de jumătatea plină, setea de cealaltă jumătate, nicio diferență atâta timp cât după răstignirea Omului se moare ca după tipar. Putrezeau paparudele în nepăsarea lui Dumnezeu, cerul prindea coajă de apă, apa coajă de cer, pântecele norilor pline cu pietre de râu. Nici o diferență între o cochile goală de melc și o cumpănă de fântână: El a cerut apă și a primit furtună, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au fost chemate și plătite de tine; și chiar dacă ai pune în fruntea lor pe un al treilea, el nu va putea să cîștige atîta autoritate, încît să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sînt primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît să o cîștige cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]