465 matches
-
este un deschizător de drumuri și, deci, un nume, iar scrierile sale sunt la loc de cinste în facultăți și școli de diplomație, deopotrivă. Este greu să cuprinzi în câteva pagini munca neîntreruptă a acestui om care a desțelenit ogoarele nepătrunse ale științei Dreptului, cu aceeași dăruire cu care înaintașii săi și chiar el însuși, în tinerețe, au ținut cormana plugului. Ne mărginim să le amintim, în contextul unei vieți care nu s-a irosit în van, o viață în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și iarna se deșteaptă sub crivăț În fior. Acolo floarea naște și moare-n primăvară, Acolo pere umbra În zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umple careta englezească de gavonoșe, șipuri, butelcuțe, capele, bonete, crinoline și festoane. Are pretenția să doarmă În odaie osebită și să primească, În libertate, pe cine vrea. „Sătănița din iad” vrea să aranjeze grădina după stilul nou: „Aici alee umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde amorul șade cu degetul la guriță semn
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și observat că umoriștii cei mai veseli în scrieri, actorii cei mai comici pe scenă sunt între cei patru păreți ai lor triști și ipocondrici. Gogol însuși, cel mai glumeț scriitor al rușilor, a avut în suflet un fond de nepătrunsă melancolie, care au fost în stare să-i nimicească spiritul sub greutatea ei. Pentru a descrie caracterele oamenilor, autorul caută un pretext, adesa îndestul de ingenios. În romanul "Sufletele moarte" un cavaler de industrie își face următorul calcul: "Guvernul rus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
efect de comic la pătrat, pentru că aerul de tragedie antică este subminat printr-un umor de calitate: Într-una din nopți, Stamate, venind spre a-și face obișnuita-i datorie sentimentală, constată cu uimire și dezamăgire că, din cauze încă nepătrunse, orificiul de ieșire al pâlniei se strâmtase într-atîta, încât orice comunicație prin el era imposibilă. Nedumerit și totuși bănuitor, se puse la pândă, și a doua noapte, necrezându-și ochilor, văzu cu groază cum Bufty, urcat sus, gâfîind, fusese lăsat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imaginarul poetic este structurat pe opoziția cunoaștere rațională - cunoaștere poetică, evidențiată prin conjuncția adversativă „dar“. Metafora simbol a luminii este valorizată dublu, negativ și pozitiv, prin antiteza lumina mea/lumina altora și prin opoziția semantică a verbelor: alții sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate (nepătruns
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate (nepătruns, nențeles, nențe lesuri) sau prin metafore sugestive: adâncimi de întuneric, întunecata zare, sfânt mister, taina nopții. În același timp, aceste figuri semantice sugerează forța creatoare a cunoaș terii poetice. Eul liric apare acum în ipostaza de creator care îmbogățește tainele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rezultă că El nu este o creatură, asemenea celor făcute prin El, ci substanța (ființa Sa) este mai presus decât toată făptura. Cuvintele dumnezeiești ne învață că această ființă S-a născut din Tatăl, felul nașterii fiind inexprimabil și neînțeles (nepătruns) de toată firea cea născută. Tot așa și în ce privește expresia că Fiul este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei (substanței
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiul prin harul dumnezeiesc. Și lucrul și mai mare e că, precum El este întru Tatăl și Tatăl este întru El, așa Fiul lui Dumnezeu este întru noi și noi, dacă voim, vom fi întru Fiul, prin har. Ce har nepătruns! Iubirea cu care Dumnezeu și Tatăl a iubit pe Unul Născut Fiul Lui, aceeași, spune, va fi întru noi și Însuși Fiul lui Dumnezeu va fi întru noi. Și pe drept cuvânt! Căci odată ce s-a făcut rudenie cu noi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o noțiune"; un Megalopolis și Cetatea Putreziciunii, Pythagora și sclavul său divin Zamolxis invită la reflecție, iar pribegia pe o "mare verde" cu luntrea "Metamorphé" e călătorie inițiatică. Întocmai ca la Blaga, la care "toate lucrurile" respiră mister, preocupă tainicul, nepătrunsul, tărâmul interzis: "În fiecare picătură este o inimă. Și picătura ce o va străpunge prin ere fără număr îi este săgeată hărăzită. Iar tu, omule, ai o inimă și o lacrimă" (Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea). Iarăși ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ivirii lui Unu în noi. Atunci vom putea contempla ceea-ce-este etern. A contempla (theoria) e tot un mod de a cunoaște, extatic, în lumina neînserată a virtuții supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în liniște nepătrunsul", iar pentru Schopenhauer, scopul adevărat al lumii și al omului îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter, nimic, sau pur și simplu nepătruns, acesta nu e anarhic sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în liniște nepătrunsul", iar pentru Schopenhauer, scopul adevărat al lumii și al omului îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter, nimic, sau pur și simplu nepătruns, acesta nu e anarhic sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin cum spun orientalii, din care totul devine, o matrice de potențialități guvernată, adică ordonată de Conștiință. Vorba poetului : "Din haos toate s-au născut și s-or
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Trufașul) află de existența mamei sale, continuînd să ignore Însă ceea ce există dincolo de ea. Sophia izbucnește În plîns la vederea nelegiuitei lucrări a fiului ei. Divinul ei consort (Syzygos) o aude, și la intervenția celorlalți eoni și cu Îngăduința Spiritului Nepătruns (aoraton) se coboară pentru a Îndrepta lucrurile. În timpul acestei operații Sophia nu este reprimită În Pleromă, ci rămîne În așteptare În cerul al nouălea. Aici ajunge pînă la ea un glas care Îi vestește pogorîrea eonului numit Primul Om și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
duritate; Egiptul antic; execuție; fier; fortificație; garaj; gelozie; de gheață; ghinion; greutate; harnic; hop; hotar; impas; impediment; infinit; interzicere; împietrit; încăpere; încredere; înfundătura; întunecos; întuneric; lemn; limite; liniște; locuință; lume; lung; Marele Zid Chinezesc; mărime; mătușa; melancolie; meșter; monument; necunoscut; nepătruns; neplăcere; de netrecut; între oameni; ocrotit; ogradă; opoziție; opri; oprit; paravan; părete; părinți; perete alb; perimetru; peste; piatra; pink floyd; placaj; plasă; de poliție; nu pot trece; prag; pripas; probă; proteja; pumn; pușcărie; rece și înalt; restrîns; rezistent; rezistență; rigid
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
imaginarul poetic este structurat pe opoziția cunoaștere rațională - cunoaștere poetică, evidențiată prin conjuncția adversativă „dar“. Metafora simbol a luminii este valorizată dublu, negativ și pozitiv, prin antiteza lumina mea/lumina altora și prin opoziția semantică a verbelor: alții sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate (nepătruns
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate (nepătruns, nențeles, nențe lesuri) sau prin metafore sugestive: adâncimi de întuneric, întunecata zare, sfânt mister, taina nopții. În același timp, aceste figuri semantice sugerează forța creatoare a cunoaș terii poetice. Eul liric apare acum în ipostaza de creator care îmbogățește tainele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme o respectăm și o conservăm ca mister, sau în limbajul său poetic, revenind la ideea misterului "insondabil" câtă vreme "nu sugrumăm vraja nepătrunsului/ ascuns în adâncimi de întuneric" (s.n.)61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers"62. (Or, prin "fenomenologia pură", Husserl
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aproape, pe-aici/ Trebuie să treacă". Atrag atenția formele verbale inventate (aroamele, dupăprânzele), "genele lui Dumnezeu cad în călimarul poetului". Arghezi e un poet nereligios care se opune zădărniciei și morții. Transcendența argheziană este o transcendență goală, iar imaginile tăcerii, nepătrunsului sunt imagini ale absenței. Impresionează în creația sa combinația expresie crudă și rafinament, "surprinderea suavității sub expresia de mahala" ( G. Călinescu). Realismul și grotescul se întâlnesc în spațiul fantastic. Arghezi este un hiper-rafinat și adamismul său trebuie înțeles din această
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unei lumi stranii, ieșită din trup (Muntele vrăjit). Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Prin poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga elogiază lumina și potențează misterul, nu strivește "taina" universului, nu sugrumă "vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric". Poetul își pune problema contopirii prin iubire, până la identificare cu misterele universale. Exprimând lumea prin metafora "corola de minuni", eul liric va constata, în curând, obscurizarea acestor minuni care devin "adâncimi de întuneric", "neînțelesuri și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mei". Poezia curge liber, fără constrângeri prozodice, în versuri libere, influențate de poezia expresionistă germană. Aceasta nu descifrează tainele, "minunile" lumii, ci le potențează. "Lumina altora", rațiunea, luciditatea rece distrug "vraja", "corola de minuni a lumii": Lumina altora/ sugrumă vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric". "Lumina" poetului sporește taina (frumusețile) lumii, așa cum luna, cu razele ei albe nu micșorează, ci mărește misterele nopții: "dar eu, /eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - /și-ntocmai cum cu razele ei albe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asociază cu viziunea indiană a începutului de lume, pentru a explica apariția sentimentului iubirii. Cel care cunoaște iubirea se trezește dintr-o stare de nepăsare, are senzația de iluminare și impresia de deschidere către o nouă lume. Divinitatea este numită Nepătruns. Fiind un poet al căutărilor, din dorința de a cunoaște (poetic), L. Blaga "sporește luminozitatea misterioasă" (Anton Nicolae). Iubirea este prezentată mai întâi în stare incipientă, iar mai apoi se conturează sentimentul eului liric, în adresarea către iubită. În poezie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic ("Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,/ Facem pe pământul nostru mușuroaie de furnici", sintagme
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
textele biblice soluția exemplificată și explicitată, problema metafizică, misterul, continuă în schimb să fie simbolizată de Dumnezeu, să fie personificată și visată supraconștient. Exprimînd realmente și nu doar simbolic sensul moral prin profetul Iisus, mitul rezervă expresia simbolică misterului de nepătruns al vieții și morții. Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman. Iată mitul relatat de Iisus, absurd la prima vedere, ca în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la limita competenței spiritului uman.) Misterul nu este nici nesfîrșit, nici limitat, acesta fiind motivul pentru care nu poate fi el definit. El nici nu există, dar nu este nici inexistent: există, dar numai pentru spiritul uman, ca mister de nepătruns al existenței; nu este nici veșnic, nici temporal, căci nu reprezintă faptul evident al unei scurgeri fără sfîrșit a trecutului spre viitor; veșnicia nu poate fi imaginată decît prin imaginea inimaginabilă a unei prezențe eterne. Misterul nu este nici imanent
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ele sînt asumate pe căi extra-conștiente, ceea ce face ca justiția imanentă să se sustragă privirii interioare atît timp cît este vanitos orbită. Ar fi cu siguranță mai bine să nu ne facem nici o imagine asupra vieții de după moarte mister de nepătruns și să studiem mai curînd faptul real: injustiția egocentrismului vanitos, care poartă în el însuși propria sa sancțiune, angoasa culpabilă, care, nefondat justificată, proiectată în lumea altora și reproiectată de fiecare asupra tuturor celorlalți duce la crearea cercului vicios al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]