8,131 matches
-
spuneai la telefon cum simțeai adierea lui și plânsul meu pe foile acelea îndărătnice de scrisori amare? Nimic nu era de bine!, chiar dacă mă străduiam să înfloresc închipuirile mele, de altfel. Tu știai măicuță mereu că, pe obrazul meu zace neputința; că, în mâna mea s-a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465111930.html [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una din mătușile mele. -Ce-ai Veto? sunt aici, ați chiorât cu toatele. Nici draga mea nu mă mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată de o grindă, zăcea o cană zâmbind strâmb la fărâma de viață ce-i sorbea din neantul invizibil, veșnicia. Departe, în arșița zorilor, un câine urla a moarte. Culcă-mi mamă roua dulce
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465111930.html [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ An de an zboară cocorii peste vârf în Himalaya Și când cade câte unul, biruit de neputință Cad și eu cu el în gol, îmi zdrobește trupul ploaia Mă întorc la tine-n brațe Primăvara, din voință... Timp sordid, imaterial, rătăcit-am fără sens Ca un urs polar prin ghețuri, căutând să se oprească Pe un bloc
PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1487407755.html [Corola-blog/BlogPost/377406_a_378735]
-
ori, nici nu te aștepți să fie. Dar, ca formulă de politețe, te aștepți să fie folosit în conversație și te simți ofensat când lipsește. ”Te rog” este mai personal, exprimând o nevoie, un apel de ajutor și admiterea unei neputințe. Recunoștința veritabilă va găsi cu ușurință o cale de a se exprima. A mulțumi înseamnă mai întâi a recunoaște un serviciu care ți s-a făcut, a considera lucrurile primite ca daruri, care nu te-au costat nimic, a recunoaște
UN SEZON AL MULTUMIRII de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 38 din 07 februarie 2011 by http://confluente.ro/Un_sezon_al_multumirii.html [Corola-blog/BlogPost/344907_a_346236]
-
Bine. Preia tu comanda plutonului și mă ocup eu de el ! Sodatul Bert are însă o zi de excepție fiind de neobosit, avănd puterea să zâmbească, radiind cu fața către soarele ce pare să îi înzecească puterile, amuzându-se de neputința gradaților. Între comenzile caporalului Robert, ca într-un delir, au început să apară reproșuri : - Drepți ! - Culcat ! - Drepți ! - Ai făcut liceul soldat ?! Nu aștepta nici un răspuns astfel că a continuat : - Culcat ! - Drepți ! - Culcat ! - Drepți ! - Eu nu l-am făcut soldat ! - Culcat
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474432316.html [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
Autorului Cum poți să zbori, când aripile-s frânte. Cum poți să plângi, când lacrimi nu mai sunt. Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute, Doar tu știi asta. Frumosule cuvânt. Tu știi să mângâi și suflet și durere, În fața neputinței nu te pleci. Păduri de vise legeni în tăcere, Dând amintiri curate, gândurilor reci. Tu poți să faci iubirea să ne cânte, Tu poți să dai durerii un alint. Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute, Doar tu știi asta
MĂRIRE ŢIE... FRUMOSULE CUVÂNT. de MARIN BUNGET în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Marire_tie_frumosule_cuvant_.html [Corola-blog/BlogPost/360842_a_362171]
-
înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului deschis sub zare, Cucerindu-și neputința Alte lumi ies din uitare, Iar pe margini de abisuri Unde haosul domnește Se trezesc la viață visuri Înălțându-se spre creste! Referință Bibliografică: Apocaliptic II / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1461000251.html [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
de a birui puterea vrăjmașilor. Gavril, care înseamnă "omul lui Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri. El nu poartă sabie de foc, ci crin, fiind aducătorul veștilor bune. Rafail, care se tâlcuiește „Dumnezeu a vindecat”, al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputințelor omenești. Uriil (Dumnezeu este lumina mea) este luminător al celor întunecați. Salatiil (rugătorul) este îngerul care se roagă fierbinte pentru neamul omenesc. Gudiil (omul slavei) este îngerul care aduce veșnic slavă lui Dumnezeu și celor ce se nevoiesc la fapte
O ALTFEL DE PREZENŢĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1415385640.html [Corola-blog/BlogPost/369118_a_370447]
-
s-o descuie... Tu ai plecat prin alte părți Și te întorci în vers acasă, Eu stau și cuget între cărți Și inima din piept mi-e arsă; La Liturghie nu mai pot Să merg, mă rog lângă icoană Și neputința mi-e despot, Iar gândul meu e numai rană; De mă trezesc din somn mereu Și noaptea mi-e atât de lungă! Dar nu mă plâng că-mi este greu, Nici clopotul nu-l bat în dungă... Mi-a scris
MI-A SCRIS PĂRINTELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1465108465.html [Corola-blog/BlogPost/382147_a_383476]
-
sunt plăcere, zbor înalt, sau doar cădere. Sunt apus, sunt dimineață, trup de vânt sau trup de ceață. Sunt viscol, zefir ușor, crivaț adunat fuior. Flacără-s, sau sunt de gheață, doar culoare, sau nuanța.. Bucurie-s, suferința, credința sau neputință.. Lacrimi pe obraz pictate, zâmbet cu seninătate. Complicată-n simplitate, sunt din tot și sunt din toate. Referință Bibliografică: Sunt / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina
SUNT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Corina_Negrea.html [Corola-blog/BlogPost/353370_a_354699]
-
joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: „Dacă nu mi-aș uita versurile/ nu aș mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt note/ permutându-le în combinații/ dai naștere la un fel de loterie/ a simțurilor/ excitate de neputința primirii ofrandei”. (Îmi dau seama că nu e simplu). Cele opt note sunt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, așa cum tonica nu lipsește dintr-un acord. Dar revenirea nu e totdeauna ușoară și maestrul care
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/grete_tartler_1463022721.html [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
a te desfăta de limbaj și a înțelege simbolistica scrierilor sale, ce sunt doar aparent simple. Comicul de limbaj ori de situație este creat cu multă migală, finalurile schițelor sunt tulburătoare, neașteptate, de cele mai multe ori tragice, storcând de la cititor lacrima neputinței de a schimba ceva în viața unui personaj grotesc de multe ori, dar pe care l-a îndrăgit și a devenit solitar cu el pe parcursul povestirii. Pe mine această carte m-a pus serios pe gânduri, am citit-o și
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1443985089.html [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
descris în carte este prins în păienjenișul păcatelor (beția, fumatul, violul...) din care nici măcar nu încearcă să iasă. El își acceptă destinul (“ce ți-e scris în frunte ți-e pus”), trăind într-un univers întunecat, încătușat în propria-i neputință, condamnat la iad încă de la naștere. Este o lume din care lipsește credința în puterea lui Dumnezeu de a schimba viața, după cum lipsește și nădejdea că sufletul omului este nemuritor și nu se pierde odată cu dispariția lui ca ființă materială
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1443985089.html [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
Gogu Constaninescu, George Manu. Aceștia și mulți alții au făcut istorie și nu evenimente. Au demonstrat că societatea este condusă de oameni care dau, nu care iau. Este clasică astfel diferența între celebritate și popularitate. România este astăzi condamnată la neputință pentru a fi exploatată printr-o manipulare în masă și absență totală a ideilor mari, minți captive și cădere morală uriașă. Totul este acoperit de un mit politic. Oameni politci caută soluții pentru ei, nu pentru țară. Lipsesc cu desăvârșire
LIBERTATEA CA DESTIN de CĂLIN GEORGESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/calin_georgescu_1473553257.html [Corola-blog/BlogPost/344781_a_346110]
-
de la spate și ținuți în chingile fricii de libertate și de moarte. Dar în special de frica de responsablitate. Părinții actuali le dau copiilor exact cât cred ei că merită ei înșiși... Adică neîncrederea lor în ei înșiși și sentimentul neputinței și al sclaviei moderne în care se află întreaga țară. Și cu toate acestea susțin ferm că nu există nicio fatalitate atunci când suntem animați de un ideal comun, atunci când știm unde mergem și atunci când, uitându-ne la geografia țării, cu
LIBERTATEA CA DESTIN de CĂLIN GEORGESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/calin_georgescu_1473553257.html [Corola-blog/BlogPost/344781_a_346110]
-
copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
viața-mi călăuzește, De mii de ani lumină, iubirea Ta, ne încălzește. CE TE-A FĂCUT IUBITE? Ce te-a făcut iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii țării noastre. Eram oare pregătit să înțeleg
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
Sirena deșertului) și a diluviului terifiant( Făptura ta). O necuprindere împresurată de ape . Apa morții imaginată ca matrice leșioasă în care eșuează înțelesul din cuvinte. Bătrâneții îi lipsește măreția tragediei, chiar dacă, furat de valul zicerii înalte, expresive, poetul clamează tragedia neputinței. Din fericire, poetul are și versiunea mai mai puțin eroică și estetizantă. : Bătrânețea, ca baba cu mustăți și gușe/,mă izbește-n pârâul de pe centura nopții/. Îmi șlefuiește piatra de uitare-a vânturilor,/în cartierul ... rezidențial, este furtuna morții( Adolescența
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Stihurile_destramarii_croni_al_florin_tene_1385100246.html [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu,nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință.... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea ”un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase”... În
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1462368966.html [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
în Hristos - conform crezului spiritual al Părintelui Dumitru. În fiecare epocă, oamenii lui Hristos, ca fii risipitori sau tâlhari recunoscători, chiar dacă au cunoscut căderea și slăbiciunea păcatului, a corupției, a compromiterii conștiinței și a morții naturii noastre umane plină de neputințe, n-au încercat (și chiar dacă au făcut-o, au regretat ulterior) să prezinte în fața lui Dumnezeu „autojustificarea” ori „auto-îndreptățirea lor” lor sau „dreptul” ori „libertatea” lor. Însă mulți alți oameni, mai cu seamă din ziua de azi, trăiesc în mod
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_dumitru_meghesan_.html [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
pentru unii este spațiul fericirii supreme ,pentru alții este efortul intelectual și fizic care ,în final,creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_poetic_european.html [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
recuperat foarte mult, în această privință, dar răul a fost făcut. Refacerea lanțului energetic protector al națiunii e greu de refăcut. Lipsa Catedralei Neamului, piatra spirituală de căpătâi a oricărei națiuni, face ca poporul român să se zbată într-o neputință continuă. De zeci și zeci de ani. De care profită loazele neamului cățărate la vârf. Cu sprijinul celor imorali, cu care se aseamănă! Interni sau externi. Nu, nu am luat-o razna! Știința descoperă, pe zi ce trece, că întreg
TABLETA DE WEEKEND (36): DECODĂRI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1371502933.html [Corola-blog/BlogPost/363711_a_365040]
-
pe treapta de piatră de la intrarea în odaie, și luându-și capul între mâini porni să-și legene trupul spre stânga și spre dreapta, tânguindu-se cu cuvinte de neînțeles pentru gazda lui, care privindu-l îl compătimi oftând a neputință. Apoi Simon își aduse aminte din nou de noaptea aceea când îl arestaseră pe Iisus. Se dusese și el după alai, mai pe ocolite și auzea de la depărtare cum îl certau și îl loveau. În curtea casei marelui arhiereu îi
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1402954859.html [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Vitralii reflectă norul alb al inimii mele standuri pline de inutile haine suflete roase pe strada inimilor calde vitralii reci adorm pictate de îngerii cu mâini de Manole aripi negre de Icar își fâlfâie neputințele ca un liliac setea de întuneric ochii tăi sculptează în mine tăceri albastre flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute irișii mei absorb aburul culorilor ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1422184120.html [Corola-blog/BlogPost/376872_a_378201]