379 matches
-
reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fericirea, Fericirea unei acvile Fericirea unui poet și a unui nebun. Să fiu alungat Din toate adevărurile! Numai nebun, numai poet! Poetul este ardere pură, care răspunde nerăbdării flăcării, ca simbol al adevărului etern. Sufletul poetului însuși este această flacără. Nesățioasă, ea se înalță mereu mai sus spre noi depărtări, spre tot alte adevăruri poetice. În una din cele mai expresive și dramatice mărturisiri ale bucuriei de a fi poet, Cecil Day Lewis scrie în Nu mă ispitiți: Tempt me no
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
v-ați ascunselea devenind incitantă pentru vânător dar pasibilă de greșeli; și atunci când tulburarea ajungea la scala posibilei renunțări la luptă, începea din direcția ei pânda, expunându-și milimetru cu milimetru nurii cosmetizați, mimând uimirea și refuzul moale la agresivitatea nesățioasă a motanului în călduri, acceptul în trepte al complimentelor și avansurilor cu o tactică învățată de la Mama ei, până la cota de atenție, fără a fi depășită și cea de pericol, pentru ca apoi, nestingherită, să preia frâiele conducerii armăsarului, în cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
numărul 8, unde de treizeci de ani superbul imobil adăpostise familia. Din casă nu mai rămăsese decât un morman de moloz amestecat cu bucăți de cărămizi și grinzi de lemn, din care se ridica o șuviță de fum. Pofta lui nesățioasă pentru femeile ușoare Îi salvase de două ori viața: odată că nu apucase să urce În camera rezervată, blocul ,,Carlton,, prăbușindu-se În urma cumplitului seism și, a doua oară, pentru că nu fusese acasă, În momentul dezastrului. Și tatăl lui scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cantacuzino s-au străduit în permanență să scoată concluzii practice și chiar teoretice din experiența pe care o acumulau în cursul activității lor de fiecare zi. La fel procedau Babeș și colaboratorii apropiați ai acestuia. În ce-l privește pe nesățiosul explorator Victor Babeș, el a întocmit acum o serie de studii capabile să-i consolideze faima internațională. Așa s-au petrecut lucrurile, de pildă, cu cercetările sale privitoare la purtătorii de vibrioni, citate și astăzi în marile monografii despre holeră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
confirm realitatea unei povești, s-o depășesc chiar. Nu mă plîng! O vreme am fost atât de fericită, încît socot că nu m-am achitat față de fericire cu prețul tuturor suferințelor pe care le-am îndurat după aceea. Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulțumindu-te doar cu ceea ce-ți oferă. Eu am râvnit totul de la tine pentru că îți dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul să scape viu! — Fugiți după ei! Doborâți-i! Învingătorii, împinși de nesățioasa poftă de sânge, îi măcelăreau pe cei din clanul Ikeda oriunde îi găseau. Pentru niște oameni care-și dăduseră deja propriile vieți uitării, răpirea violentă a vieților altora nu părea nimic mai mult decât un joc de flori care cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intensă perioadă din viața unui bărbat. Câtă vreme era ocupat până peste cap cu problemele externe ca Bătălia de la Muntele Komaki, la fel de mult îl solicitau și afacerile interne, cum ar fi fost administrarea dormitorului. Și astfel, trăia într-un stil nesățios, zi de zi, cu vitalitatea omului sănătos - într-o atât de mare măsură, încât un observator s-ar fi putut întreba cum mai era în stare să discearnă lucrurile comune de cele ieșite din comun, gestul mărinimos de cel discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hârtie. Băieți mai mari decât mine, dar de obicei nu cu mult, erau cei ce modelau, aplecați peste colile albe de hârtie, concentrați, și nu făceau niciun secret din mișcările lor. Le făceau pe față. Degetele băieților, sub privirile mele nesățioase, meștereau ingenioase, în timp ce eu îmi dădeam silința să nu uit nimic din succesiunea de îndoituri și de plieri ale colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în cameră. Era foarte veselă. S-a așezat pe scaun, apoi mi-a cerut voie să stea pe pat. — Cu plăcere, doamnă. Și i-am făcut loc. „Vasăzică mi-a venit mie rândul acum, m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?” Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
auzi gândurile. Se așeză pe o bancă retrasă, sub o boltă de trandafiri albi. Parfumul lor o opri din orice activitate pentru câteva clipe. Își răsfăță nările și-și umplu plămânii cu mirosul amețitor. Repetă de mai multe ori acțiunea, nesățioasă, dornică să o inunde aroma relaxantă. Avea nevoie de aerul acela proaspăt, parfumat. Locul era ferit de ochii trecătorilor indiscreți. Nu erau mulți, dar erau. Avea tot ceea ce căutase, tot ce avea nevoie. Soarele își reluase locul pe cer, alungând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar în anul acela, barba lui aspră și roșcată căpătă o nuanță cenușie, care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care îi rămăsese Portugaliei de a nu pierde totul. Era inutil să se mai vorbească despre drepturile istorice ale Portugaliei, inutil să se evoce măreția operei celor dintâi descoperitori și colonizatori ai Africii - toți portughezi, - inutil să se critice planurile nesățioase ale imperialismului englez în Africa. Realitatea era mult mai simplă și mult mai tristă: la sfârșitul secolului XIX, Portugalia nu mai reprezenta nimic - nici ca forță militară, nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în fața lui Dumnezeu suntem egali, de ce pe pământ ni se fac sumedenie de dosare? Sintagma “frica lui Dumnezeu” nu se potrivește unei religii a tuturor toleranțelor. Ortodocșii se luptă din greu cu praznicele. Refuzul transcendentului înseamnă o cantonare în burdihanul nesățios al comodității. Stalin și Hitler nu au fost primiți în Iad. Ca să nu se coalizeze cu Diavolul. Nu cred că spre Dumnezeu trebuie să ne îndrume îngerul spaimei. Eradicarea sărăciei în lume nu mai e posibilă decât doar printr-un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar fi adus moartea tuturor, inclusiv a femeilor și copiilor. Plutind prin iarba înaltă, acoperită cu petalele de flori multicolore, privirile vânătorilor se îndreptau cu îngrijorare spre ființa fioroasă ce se apropia cu gândul să-i mestece între fălcile ei nesățioase. Încă un pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură finală, însoțită de un cutremur de pământ și matahala, din carne și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se consuma cu lăcomie pe sine însăși, precum o țigară din care tragi cu atâta putere, încât nu-i mai simți aroma. Își aminti prima noapte când au făcut dragoste pe bancheta din spate a vechii lui mașini „Ford 51“. Nesățioasă, disperată, și-a desfăcut picioarele și și-a coborât mâinile căutând ca totul să vină cât mai degrabă, fără să se gândească nici o clipă că în acest fel se va și termina totul mai degrabă. — Viața e lungă... Cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e fascinantă complet și neașteptat, lui îi mai trece tristețea pentru că ea continuă să vorbească și să cînte, e ceva atît de cald la această ființă, ceva de care el are atît de multă nevoie, o nevoie totală copleșitoare și nesățioasă, afectivitatea care ajunge la el în valuri... se întreabă dacă poate să ajungă lîngă ea, coboară și se duce în față, dar sînt prea multe persoane, nu ajunge la ea și ea se mai și ascunde de el acum, el
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
alt demon decât cel al hormonilor. Rareori mai avea nevoie să schimbe bateriile lanternei lui rusești, rareori se mai Îngrijea să-și aducă În așternut un ștergar. Nu mai scria pentru sine, pana lui aparținea deja celor mulți. Mulți și nesățioși, aproape venerându-l pe Leac. Care de-abia mai reușea să-și onoreze publicul. Pornografia e un drog, a Înțeles el Încă de la 13 ani. Și, Înțelegând asta, s-a gândit că ar putea profita. A Început să-și vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut degetele tremurând pe gât, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Voiam să-i spun, într- adevăr, că am ajuns
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu Înțeleserăm decât că toți cei plecați la drum scăpaseră vii, dar că se tânguiau de mama focului. Iar N’jamo: - Ia zi, am mințit cu ceva? - Întrebă el, privind către mine. - Enkim și Runa nu sunt chiar atât de nesățioși, am râs eu. Și nici n-am trecut peste atâtea ape. Iar eu n-am omorât chiar atât de mulți oameni. - Da’ce? Parcă eu sunt sigur că la sfârșit n-o să scăpați decât cu plânsetul? Făcu un semn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și rostiră acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios băutor de sânge. Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton stau mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și se uită, nimic din opacitatea aceasta nu era în comuniunea noastră dinafară de oraș, când ochii își spuneau singuri tot, și o simplă îmbrățișare înlocuia o noapte de dragoste. Numai acolo mai puteam regăsi fiorul acelor priviri fixe, hipnotice, nesățioase, descoperite în cea dintâi zi a noastră, în bibliotecă. Când ne opream la bariere, în plină lumină, ochii noștri se căutau, se găseau și se înlănțuiau exasperați, dăruindu-și atât de nebunește privirile, încît mă întreb și acum cum de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcă ar fi fost purtate de foc, într-atît de sufocante și de chinuitoare le simțeam. Am luat-o în brațe, și Maitreyi a simțit după strânsoarea mea și vorbele fără șir pe care le spuneam că dragostea mă arde tot atât de nesățios și a ghicit cât sufăr din orbirea mea, din neînțelegerea mea. Ne-am ferit amândoi să mai vorbim despre căsătorie, pentru că începeam să înțeleg că lucrurile nu sunt chiar atât de simpla pe cât credeam eu la început, și atunci preferam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]