458 matches
-
iată, ce trist!, în această lume meschină, nu pot decât să se refugieze în droguri. Dar ceea ce e cu adevărat suspect la aceste producții culturale este, în fond, supremul lor conformism: Renton, în finalul Trainspotting-ului, după ce produce speech-ul său nihilist, nu uită să lase o parte din banii furați prietenului Spud. Firește, cine l-ar fi iubit altfel? Ceea ce deja ne face să ne gândim că toată retorica lui "I choose not to choose life: I choose something else" sau
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
amintesc că Euridice a fost femeie și că Nietzsche nu obișnuia să înjure. Iată o strofă: "ca un Euridice palid în oglinzi/ m-am spânzurat de seninul unei grinzi/ și am o aură galbenă, hepatică aș zice/ ca o înjurătură nihilistă de Nietzsche". îmi pare sincer rău că lucrurile nu merg bine pe nici un plan, că totul a alunecat spre o ratare pe care nu v-o reproșați. Cinci pahare - ilustrează senzația generală că trăiți de multă vreme aceeași zi, după
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
e, într-un chip mai specific, o revoltă antiburgheză, un nonconformism epocal. Ruptura a lăsat un vid pe care s-a străduit a-l umple în grabă ideologia marxistă. Nu a fost, firește, decît un parazitism pe neaderența de factură nihilistă a avangardei, o deturnare a discontinuității împinse pînă la ultimele consecințe a acesteia. O mistificare, căci finalitatea negației nu putea fi substituită printr-o finalitate politic-socială, indiferent de factura ei. însă destui avangardiști s-au văzut prinși în mrejele compromisului
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
putea reproșa lui Nicolae Balotă, așa cum ar fi fost poate de așteptat, o anume monotonie, o reluare amenințată de stereotipii a temei "amurgului zeilor culturii" (și al zeilor în genere), a omului ajuns la un nihil total, la o "apocalipsă nihilistă". E la mijloc un laitmotiv al stării d-sale de spirit pe care izbutește a-l face de cele mai multe ori îndeajuns de interesant datorită meandrelor culturale prin care-l poartă, ca și reverberației lui în peisaje morale de-o remarcabilă
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
care s-au construit parcări/ și note fixe/ în punctul cel mai incorect al unei aprecieri/ avea douăzeci și unu de respirații pe minut/ ca un tren cu vagoane proaspăt ridicate”. În felul acesta poetul încheie cu discreție haina unei poetici aparent nihiliste.
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
între oameni-lege iscă tensiunea, stranietatea. Iar ulterior tragedia. „Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte” - furtuna Aglaia Epencina se va dezlănțui, dând la iveală o furie reprimată îndelung, cu toate suferințele ei date în pârg. Da, puștoaica aceasta nihilistă - despre care maică-sa, da, catastrofa de maică-sa, tot o ține una și bună, ca în bolgiile infernului, extins în cotidianitate, că e rea, rea, rea, deșteaptă și sălbatică, pornită să miște lumea din loc, și va suferi, va
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
critică, are o densitate proprie, iar întrebarea unuia dintre protagoniști aruncă derizoriul într-o filozofie cu iz existențialist: „Dacă nu faci nimic, când știi să te oprești?” Dacă întrebarea nu ar fi lansată derizivretoric am avea aici un mic nucleu nihilist, însă nu de demoni dostoievskieni este vorba în film, ci de mărunte existențe surprinse fulgurant. Filmul este dublat de reflecția despre film cu intenția clară a regizorulilor de a-și plasa teoretic demersul. Așa cum regizorii îl concep este vorba despre
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
adică un soi de „avangardist” (Matei Călinescu afirma că postmodernismul „poate părea uneori fratele geamăn al avangardei”), care n-a evitat a-și exprima în chip de profesie de credință opiniile sistematic negatoare. Și ce a scăpat oare dispoziției sale nihiliste? Despre Creator și creația sa, se rostește fulminant: „Ascuns și iresponsabil, un individ deloc școlit dar înzestrat cu toate puterile materiei în căutare de statut (...) s-a pus pe mîncare și băutură, pe risipă și, leneș și îmbuibat, și-a
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) - e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrșitul complicatelor procedee maieutice
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
pe pământ, ca un șarpe. Privirea poetului străbate repede valurile care acoperă povestea iubirii, dar nu dintr-o banală dorința de demistificare, ci pentru a ajunge la sensul tragic și etern al relației dintre bărbat și femeie. Un cunoscut filosof nihilist i-a anunțat cândva cu o satisfacție de diavol meschin pe semeni că sărutul nu reprezintă altceva decât un transfer de salivă între parteneri. Cristian Bădilită n-ar face niciodată asemenea dezvăluiri ieftine. Temele sale predilecte - ca ale oricărui poet
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
virtuțiiți și viciului își pierd rigoarea, amestecîndu-se, dînd sentimentul unei dezordini în care e implicată o ordine nouă, iar relativitatea imediată este sufletul filosofic al umorului”. O atare „ordine nouă” îl specifică pe poetul nostru care, spre deosebire de bufonul pur, negativist, nihilist prin renghiurile cu iz de ticăloșie pe care le joacă, trebuie să se joace pe sine însuși, adică să impună o variantă a existenței sensibile. În pofida pitorescului „rabelaisian”, deschis cu toți porii spre concretețe, pofticios de viață, Cristian Simionescu nu
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
prestabilite. Aproape toți membrii adevăratei bande inițiale muriseră între 1972 și 1977 în închisoare (sinucideri individuale sau colective, unele dintre ele presupus înscenate), după ce izbutiseră să transforme o motivație acceptabilă (protestul împotriva caracterului formal al denazificării) într-un război total, nihilist, împotriva statului democratic, împotriva politicii interne și externe a Republicii Federale, împotriva aliaților ei. In acest război erau permise orice mijloace de natură să provoace teroare și oroare, de la jaful armat la sechestrări de persoane urmând a fi ucise, la
Un terorist este un terorist este un terorist? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6474_a_7799]
-
perceptibile atât în Mărturisiri, cât și în Rugăciuni, și un ton intim al destăinuirii, al dezvăluirii adevărului despre sine; o formă închisă se umple cu o deschidere, materializată într-o meditație (când cu timide ecouri dintr-o gândire de tip nihilist, când cu umilința și bucuria simple ale unui credincios oarecare) asupra distanței de neacoperit dintre dorință și împlinire: "în mine, Doamne, adevărul e-o foarte mare-ntunecime/ Și nu mă văd să-ți ies în cale chiar când o fi
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
energiei care-i întunecă orizontul. Se simte penetrat "pînă în măduva oaselor" de simțămîntul "vacuității literaturii", într-o epocă ce ar fi batjocorit valorile, "cele mai sfinte năzuințe ale generației" sale. întreg peisajul creației contemporane e cuprins într-o privire nihilistă: "Urmăresc îndeaproape experiențele literare și artistice ale timpului de azi. Toate sînt gesturi de revoltă împotriva condiției umane - a condiției umane din secolul XX. în literatură nu va rămîne nimic din ele. De fapt, literatura e un mod de expresie
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
a vorbi despre tot: patrie, istorie, societate, iubire, prietenie, moral, artă, politic, monden etc. În fond, nu are nevoie decât de câteva cuvinte. Cum exact notează Mircea Cărtărescu pe coperta a IV-a, arta lui Andrei Codrescu ("dadaistul surrealist neoavangardist nihilist umanist organist ametist din New Orleans") are un impact adesea năucitor: "gestuală, chirurgicală, radicală, virtuală, textuală și sexuală. O artă vie ca o scolopendră, ca o femeie sau ca un riff de chitară." Întâlnirea cu beatnicii a poetului sibian atras
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
un sfert de oră, n-ar putea să asiste fără nerăbdare, la disperarea celorlați. înaintea amplorii nefaste a civilizațiilor, el observă doar că muzica are, poate, câteva calități: începând cu cea care ne ajută să suportăm acest spectacol al neantului. Nihilist definitiv, Cioran nu avea idei sau atitudini decât pentru ca, imediat, să le respingă și să le întoarcă în deriziune. Acest maestru al disperării era concomitent și un maestru al lucidității. E oare momentul să precizăm că acest scepticism sălbatic n-
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
prietenul lor Sebastian Saviel, într-un fel placa turnantă dintre sacru și profan (cel care "navigând în tinerețe între peliculele lui Tarkovski și Pasolini, gustase în egală măsură fructele lui Ťdať și ale lui Ťnuť, extazul mistic, dar și scârba nihilistă, fascinația unor personaje iluminate, dar și disprețul necredincioșilor, Întruparea și Cacealmaua"), gay-ul ajuns ambasador la Vatican nu sunt decât niște receptacole ale vieții politice și spirituale și niște purtători ai marilor dileme cognitive și existențiale ale vremii noastre. Nu au
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
manifeste avangardiste spaniole și faimosul cerc literar de la Cafeneaua Pombo. Adept al "artei pentru artă", Ramón, cum îl numesc pînă și cele mai sobre dicționare literare spaniole, este adeptul unei formule extrem de personale, amestec de autobiografic, chiar egotism și viziune nihilistă, de extravaganțe narative, fragmentarism și viziune absurd-haotică asupra lumii. Este inițiatorul unei specii literare numite "greguería", definite ca "metaforă plus umor" și ca "esența a tot ce rămîne, tot ce trăiește, tot ce rezistă între decădere, aciditate și coroziune", un
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Invers, relativistul e etichetat drept un spirit multiculturalist care corupe standardele morale, bagatelizînd valorile antice spre a pune în loc luciul superficialității și al bunului-plac; un factor dizolvant care folosește marota progresului ca pîrghie de răspîndire a cinismului ateu; o natură nihilistă obsedată de cîmpuri de putere, pentru care orice opinie se reduce la ideologie și orice adevăr stă pe o uneltire politică; un intelectual convins că, vorba lui Richard Rorty, „adevărul e acel ceva cu care contemporanii te lasă să scapi
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
potențialul, și reușitele, și îndoielile, Zoltan Lovas face aici, în Hipolit, cel mai greu, mai dens și consistent rol al său. L-am urmărit cu mare atenție în acest personaj dificil, de înțeles și de jucat, sado-masochist, superficial, redundant, sardonic, nihilist, insensibil, introvertit. Trupul său și gesturile, coordonate impecabil de Vava Ștefănescu, relația narcisistă cu sinele chinuit al lui Hipolit, cu Fedra cea ciudată, cu lumea, cu ceilalți, absenteismul în care-și suspendă existența și încă multe altele îl conduc pe
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa nu e decît aparent nihilistă, orbește desființatoare, posedînd, după cum am văzut, un substrat edificator, acea tendință de dezvăluire a "vieții absente" (Rimbaud), ascunse în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a ființei umane. Drept care n-avem impresia că ar avea dreptate nici cei
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
producția literară în sine, cât secvențele programatice sau extratextuale, cum este, de pildă, tabelul cronologic care familiarizează cititorul cu biografia literaturizată a autorului, sau bucata finală, intitulată El, profesiune de anticalofilie reiterând motivul obsesiv al cărții, moartea. Un volum aparent nihilist și cinic, din care răzbate mai degrabă spiritul de frondă decât deziluzia tăcută, lipsită de spectaculos, a autenticului sinucigaș, fie el și unul literar. n Radu Lupan, Proust / Joyce: anticipări, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 177 pag. Jean-Lorin Sterian
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
lumină. El nu este victima cum înșelător putem crede, ci așa cum se intitulează un „Profesor al întunericului”. Nu este vorba aici de o penibilă ipostaziere a îngerului întunericului, ci de o dorință de neant similară unei complicate forme de autoconsum nihilist, de disperare rece, fără obiect, care-și devine propriul obiect. Aparent, nu există nicio dimensiune militantă a acestei dorințe de autodistrugere până spre final, când Profesorul se transformă în Predicator, în sumbru profet. „Umbra toporului atârnă asupra fiecărei bucurii.”, iată
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
vedea în descompunere, revoltat împotriva a tot și a toate, exprimându-se adesea într-o manieră șocantă, încercând să folosească simbolurile logice ale paradoxului pentru a exprima mai bine absurdul, cum este menționat în „Encyclopaedia Universalis” „Cel mai mare gânditor nihilist al veacului”, cum îl numește Gabriel Liiceanu, s-a stins din viață la data de 20 Iunie 1995 în vârstă de 84 de ani, lăsând în urmă câteva zeci de volume plus 34 de caiete pline cu însemnări nepublicate și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
un individ cu merite evidente ar afișa o stare de mare modestie, știind că nu-l va crede nimeni. Dar se petrece un fenomen neașteptat. În virtutea atracției dintre contrarii, discursul în cauză își depășește într-un fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers primordial. Distanțele în timp și spațiu se relativizează („cîteva secole trec repede
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]