646 matches
-
se face, astfel încât un singur cuvânt să fie rostit între o respirație și cealaltă; și în răstimpul dintre o respirație și cealaltă să se cugete îndeosebi la înțelesul acelui cuvânt, sau la persoana căreia îi este adresată rugăciunea, sau la nimicnicia proprie, sau la diferența între atâta înălțime și atâta nimicnicie proprie; și, după aceeași formă și regulă, se va continua cu celelalte cuvinte din Pater noster; iar celelalte rugăciuni, anume Ave Maria, Anima Christi, Credo și Salve Regina, vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o respirație și cealaltă; și în răstimpul dintre o respirație și cealaltă să se cugete îndeosebi la înțelesul acelui cuvânt, sau la persoana căreia îi este adresată rugăciunea, sau la nimicnicia proprie, sau la diferența între atâta înălțime și atâta nimicnicie proprie; și, după aceeași formă și regulă, se va continua cu celelalte cuvinte din Pater noster; iar celelalte rugăciuni, anume Ave Maria, Anima Christi, Credo și Salve Regina, vor fi făcute ca de obicei 4. 259. Prima regulă este că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
urma urmei, ticăloșia. Nu mă feresc să folosesc acest din urmă cuvânt, deoarece sunt sprijinit pe documente", aceștia angajând o "atitudine intelectuală străină de orice meschinărie", denunțând astfel răstălmăcirea faptelor "pe care unii le coboară, acum, după măsura propriei lor nimicnicii" (Necunoscute). E aceasta o "gazetărie de doi bani" ce "răstălmăcește cu bună știință" date și fapte din viața publicistului, mai ales, căutând a-l pune într-o altă lumină decât cea pe care conștiința publică și-a însușit-o deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Împre jurările pline de neliniști și de Îndoieli din sânul Marelui Cartier General Francez În clipele cele mai hotărâtoare pentru destinele Franței. Carte esențială și totdeauna actu ală, păstrată și azi În rafturile mele și În care cititorul asistă, cu nimicnicia noastră omenească, la compu ne rea și descom punerea acelor elemente disparate, subtile, impon derabile și neprevăzute care conduc pe oameni Înspre victorie sau Înfrângere, de-a lungul celei mai vaste, mai complexe și mai hotărâtoare Întreprinderi ome nești, războiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai vreau!! I-au tăiat capul, oftează cu durere Ștefan. Și... și mult s-a mai întristat "Slăvitul Comediant" în fața tăvii cu capul însângerat al ultimului "Împărat al celei de-a doua Rome". Ba, chiar a făcut puțină filozofie despre nimicnicia omului și a vieții. Și a vorbit rar, ca scribii să nu scape un cuvânt, s-o pună pe hârtie ca să rămână pentru posteritate. Se zice c-ar fi picurat chiar o lacrimă de crocodil... Adevărul e că avea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
distructive ale impostorului numit ambasador fără să aibă nici cele mai elementare calități pentru a conduce o misiune diplomatică, dar care pornise să distrugă sistematic pe toți cei care nu i se supuneau orbește și care se puteau dovedi superiori nimicniciei lui. Era diabolică insistența cu care îmi repeta aproape săptămânal că trebuie să descopăr afacerile necinstite ale fostului consul și nemulțumirea nemascată când îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
oameni". Aici era încântat de perspectiva rafturilor doldora de cărți, aici avea sa facă exerciții de paleoslavă, de gramatică latină, copieri de documente slavo-latino-bizantine. Într-o deplină liniște a spiritului, detașându-se total de lumea exterioară cu toate banalitățile și nimicniciile ei, aici poetul și-a înzecit puterea de muncă intelectuală. Ne întoarcem în timp, însă, pentru a urmări drumul fascinant al lecturilor lui Eminescu, al exercițiilor voluptuoase ale spiritului său. Încă elev fiind a citit "Odiseea" lui Homer, "Suferințele junelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este important și în același timp înțelept. Pentru că acolo unde există bunul obicei de a deschide din când în când o carte pentru a afla câte ceva din conținutul ei înseamnă că există ab initio o posibilă salvare, o ieșire din nimicnicia vieții. Deschizând cartea ne simțim parcă mai puțin răvășiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de eșecurile producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. Apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește spiritul gata-gata să sucombe. 33 Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mă simt slăbit; ieri eram încrezător, azi sînt dezabuzat. Parcă nu mai știu nimic, parcă am secat. Ceva mă ridică, apoi ceva mă apasă. Urc și cobor. Dar, deși sufăr că nu o dată mă îndoiesc, că sînt nesigur, atins de nimicnicie, nu-i invidiez pe cei prea siguri de ei înșiși. vizita lui Gorbaciov la București. „Reformatorul” s-a lăsat manipulat de „Oltenașul cel isteț”. Mulți au crezut (am fost printre ei) că vine să pună lucrurile la punct, că va
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pierd rostul în fața unei amenințări grave. Această amenințare spre anarhie și autoritarism există, nu e produsă de partidul România Mare. Acest partid nu a făcut decât să ia notă de mânia rataților tranziției și de incoerența noastră a celorlalți, de nimicnicia lipsei de solidaritate minimală pe un proiect comun. Nu mai putem trăi din aceleași „anti”. Au apărut altele. „Împreună” nu mai poate avea un sens sectar, decât dacă vrem să cădem într-o anarhie care ne-ar distruge viețile. Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
femeile nu mai au ce cere, și totuși cea mai însemnată dintre reforme rămâne o dorință vie: reorganizarea spirituală a nației ce nu se îndeplinește prin decrete-legi, ci prin imponderabili ce leagă sufletele între ele, le adună, le ridică deasupra nimicniciilor și le dă o conștiință activă, pătrunsă de răspunderea colectivă ce o are fiecare om, oricât de mic ar fi, de a contribui la buna rânduială și la preamărirea vieții naționale prin determinarea psihozei de bărbăție, și voie bună, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trece și rolurile peste mine. Mă voi pierde din nou. Și ce voi face? Ce se întâmplă în Teatrul ăsta? Numai porcării. Și n-o spun numai eu. Dar trist este că, nevrând să-mi consum energia gândindu-mă la nimicnicia celor din jur, nu mai am pe ce s-o ard. Ce să inventez? Cum să mă salvez? Am încercat recitalul de una singură. Poate că ar trebui să merg mai departe și să încerc un recital în doi sau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nici o speranță de a plăcea contemporanilor sau viitorului. Căci acest viitor aparține Societății Academice... Poate în nici o altă țară ca tocmai într-a noastră nu ți se vădește mai dureros că parvine cel ce strigă mai tare, că existența este nimicnicie și deșertăciune. Nimeni nu-și face nici un scrupul din a lovi chiar și-n onoarea unui adversar pur teoretic” (XVI, 328). Este limpede că pentru cunoașterea și explicarea lui Eminescu trebuie avut în vedere, ca moment crucial, concursul de împrejurări
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de pomană” peste mormintele lor câte o oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al veșniciei, care, nu știu pentru care motive, a fost obligat să trăiască în suferință, în mizerie și în nimicnicie, dar care, și în aceste condiții ingrate și-a făcut datoria, rămâmând cu mâna întinsă către veșnicie, către infinit . „Un vis ce-și moiae aropa-n amar- astfel ai trecut de al lumii hotar”. După ce a reușit să creeze fiului său
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
drumului de complicate simplități ("ce liniștite catastrofe se petrec în versurile lui Abăluță" spunea Nina Cassian în 1969) început cu volumul Piatra și continuat cu multele volume publicate, fiecare dintre ele investigând alte și alte fațete ale acestui sentiment al nimicniciei care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se petrec în versurile lui Abăluță" spunea Nina Cassian în 1969) început cu volumul Piatra și continuat cu multele volume publicate, fiecare dintre ele investigând alte și alte fațete ale acestui sentiment al nimicniciei care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de ființă și mântuirea prin poezie, (vezi Mireasma dintre cele două temple, eseuri, Tipo Moldova, 2013), explic mai pe larg raportul poetului cu poezia. Miza e pe timpii ce vor să vină. Sună naiv, știu, dar salvarea din precaritate, din nimicnicie nu o aflăm în realitatea de lângă noi, ci mereu în propriile noastre construcții metafizice. Iar Poezia este o astfel de cale. A.B.De ce mai totdeauna poetul e un singuratic? Pentru că știe să adulmece, să asculte tăcerea. Tăcerea, dragă poetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
plin de pulbere al morții. / Piei, scînteiere scurtă, piei, că viața/ E doar o-nchipuire, o paiață/ Ce se agită cît e sus, pe scenă,/ Iar dup-aceea n-o mai știe nimeni." Iată cum asasinul are o revelație a nimicniciei. A.B.Cărțile dumneavoastră se citesc ușor, nu lași o carte din mână atunci când o începi, dar, pentru că scriitura este plină de umor și vitalitate, nici nu îți dorești să ajungi prea repede la final. Întotdeauna umorul v-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cruntă a realelor. De la o anumită înălțime a înțelegerii lumii, venită fatalmente cu vârstă, îmi pare că începutul secolului XXI este la fel de parșiv că și sfârșitul precedentului! Lumea literară nu e mai curată și nici mai bună; aceleași farse ale nimicniciei, aceleași interese parohiale, mult zgomot pentru nimic! Carnaval, măști și aripi de îngeri arse! Nu sunt un om al proiectelor urmărite cu îndărătnicie și strictețe. Febra îmbarcării pentru o călătorie (de orice fel) mă poate îndepărta multă vreme de la masă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
va fi mort întocmai ca în proza amintită mai sus. La început simte că măduva devine pământ, că ochii abia mai reflectează lumea în care trăiește. După aceea, se va confunda cu elementele naturii, adică ar vrea să reintre în nimicnicia din care a ieșit 60 după cum poetul o va mărturisi mai târziu într-o scrisoare. Problema este de la ce punct înainte începe sublimarea poetică? Există un element, la sfârșitul citatului, care încununează toate realitățile pe care Eminescu nu le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
imigrați, astfel însă încît cei imigrați să fie 10 milioane, iar cei din izvorul emigrărei numai 800. 000. În fine, insolență ungurească sau innoranță pedantă nemțească; una din două e de trebuință pentru ficțiunile mari ale imperiului unguresc și a nimicniciei românilor. Și ce-au adus peste Transilvania cu scâlciatele lor idei? Moartea cea oarbă care-i secera cu miile și ura cea cumplită a celorlalte popoară contra a tot ce-i maghiar! Și toate astea le propagau deșerții în numele poporului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca un om Încrezător În victoria lui. Hideyoshi, Însă, era mult mai prudent decât majoritatea oamenilor. Conform obiceiului său, Închise liniștit ochii și intră Într-o stare În care lumea nu-i era nici dușmană, nici aliată. Desprinzându-se de nimicnicia celor lumești, deveni el Însuși inima universului și ascultă care era voința cerului. — Deja e aproape gata, murmură, cu un zâmbet apărându-i, În sfârșit, pe buze. Acel Sakuma Genba a ieșit la luptă, verde și crud ca un boboc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dar este prea târziu (Mărturisire). „Sub mincinoasa visului aripă/ Murim cu fiecare licărit de stea”, „Sub mincinoasa visului aripă/ Nu știm nici pentru ce murim” - psalmodiază, întors spre sine, poetul, accentuând efemeritatea vieții printr-o sentință de un nihilism evident (Nimicnicie). În contrast cu meditația gravă asupra destinului se află o parte din versurile închinate copilăriei, cu jocuri de culori și de sunete plăpânde: „Dintr-un fluture de ceară/ Rătăcit pe călimară/ A ieșit, el știe cum,/ O biserică de fum” (Joc pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]