554 matches
-
au văzut ariciul. Stoica Ana-Maria - Cls. I C Bunica În timpul vacanțelor merg la bunici. Uneori Îi vizitez și la sfârșitul săptămânii. În casa bunicilor petrec clipe minunate. Ei Îmi fac multe suprize plăcute. Bunica mea este micuță, uscățivă, cu parul nins și ochii mici, duioși. De câte ori Îmi vorbește, glasul ei dulce este plăcut ca soarele de vară.Când mă vede,chipul ei se Înveselește. În odaia bunicii este cald și liniște. Pe pereți sunt laicere, iar divanul bătrân este plin de
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
și iscusit. Obreja Andreea - cls. a IV-a C IX. COMPUNERI PRIN DEZVOLTAREA UNUI SUBIECT Bătrânul și pomul sădit Într-un sat Îndepărtat din nordul Ardealului, la poalele munților, trăia un biet bătrân pe nume Vasile. Moș Vasile avea parul nins și barba albă și spatele Înconvoiat de greutatea anilor care au trecut. Într-o zi el luă un vlăstărel ce tremura În adierea vântului, alese un loc În gradină și Începu să sape o groapă să planteze pomișorul. Un drumeț
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
-l scoată în evidență. Astfel de texte propuse în manualele alternative sunt: Bunica de Ștefan Octavian Iosif; Baba iarna intră-n sat de Otilia Cazimir. Poetul Șt. O. Iosif prezintă admirația și respectul față de persoana dragă din copilărie: „Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie.” (Șt. O. Iosif, Bunica) Iarna este prezentată ca o bătrână săracă, ursuză, ca fiind „doamna gerului” ce lasă în urmă numai
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
dinafară atât de tinereștile Liturghii, cât și o "Suită lirică, o laudatio al cărei destinatar era Enescu (1958), acesta văzut ca triumfător prin creație împotriva neantului. Se învecinează, în respectiva antologie de autor, texte din Parabola focului (1967), din Clopotul nins (1970) și din Secțiunea de aur (1973), din Lumea diafană (1977), precum și din Întâlnire în oglindă (1978) ori din Salonul olandez (1979); douăzeci și șapte de inedite (sub genericul Tăcerea și foșnetul) se adaugă retrospectivei de aproape trei sute de pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însămi (1987). Recursul la memorie (Răspunsuri la întrebări formulate de Daniel Cristea Enache), 2003. VASILE NICOLESCU Podenii-Vechi (Prahova): 1 noiembrie 1929 București, 31 mai 1990. Liturghii negre (1946); Enescu. Suită lirică. Versuri (1958); Poeme (1963); Parabola focului. Poeme (1967); Clopotul nins. Poeme. Cuvânt introductiv de Paul Georgescu (1974); Transfigurare. Versuri. Ediție bilingvă română-franceză. Trad Sorina Bercescu (1976); Lumea diafană (1977); Întâlnire în oglindă. Poem (1978); Salonul olandez (1979); Corabia de sunete. Poeme (1981); O grădină pentru Orfeu. Poeme (1982); Semnătura fulgerului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-i sub zăvor la el în cui. Și-n fiecare an de ziua lui, Când toate lămpile prin case sunt aprinse Și când pe uliți nu-i decât colindă, Coboară șirul de mărgele de pe grindă Și-l scutură deasupra lumii ninse Și-atunci, pe -omătul neted pe câmpie, Un cald reflex trandafiriu stau să se ivească zorii Și râd și se-ncălzesc colindătorii. Colindătorii de George Coșbuc Cad fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare, și de unde soarele apune (A. Russo). În a doua propoziție, subiectul Dunărea nu mai este repetat, având de-a face cu un subiect subînțeles. În zare zurgălăii de sănii... Suflet nins... (I. Pillat). În acest poem într-un vers sunt două propoziții eliptice de predicat. Prezența subiectului zurgălăii în prima propoziție și a complementului direct suflet, în a doua, pun în evidență elipsa celor două predicate, care pot fi: sună și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Vezi idem, p. 122. 8 Vezi Stati, p. 25. 9 Aurel Nicolescu, Probleme de sintaxă a propoziției, București, Editura Științifică, 1970, p. 14. Autorul dă, în această privință, un citat din poetul I. Pillat: În zare zurgălăii de sănii... Suflet nins..., în care se constată "elipsa celor două predicate, care pot fi sună și am". Această elipsă "nu afectează comunicarea, deoarece înțelesul global reiese din contextul exprimat". 10 Vezi Stati, pp. 19, 23-24. 11 Cf. Pușcariu, pp. 113, 121-124. 12 Die
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
către hotarul lacrimei cu adevărat”. Pe de alta, geometria aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului Ra/ Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de durere!// Maree statornică-n har,/ Trupul rămâne semn sfânt:/ În ce lichid să vâslim/ Spre infinitul cuvânt?”. Dar, în ciuda influențelor ilustre, poemele lasă o „impresie de improvizație și monotonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna, scutură fulgi deși din norii cenușii și biciuie tăios pe luptătorii ninși, cu scuturile prinse în cercuri tari de gheață. Și sunt locuri neliniștite unde se întoarce mereu, și se află copaci, și piscuri, și văi, și cetăți al căror nume se însoțește cu numele lui. Din toată întinderea lumii, spațiul Iliadei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
share, publicitate și bani e cel care comandă. Moartea unui sfînt precum Părintele Calciu, care a cărat la picioare mulți ani lanțurile pușcăriilor comuniste, e expediată la „și altele“ - undeva, înainte de Meteo, între două calupuri publicitare, cîteva imagini cu chipul nins al preotului. Nici un talk-show, nici o evocare, nici un documentar. Cei care-i sorbeau cuvintele pe unde scurte la radio în anii ’80 lui Gheorghe Calciu Dumitreasa fie au plecat din țară, fie au ajuns politicieni sau oameni de afaceri și-acum
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
la tema de participiu, cuprinzându-se, prin urmare, în clasa V2, verbele a căror rădăcină de la tema perfectului are drept ultimă consoană realizată fonetic lichida l (mulse-(i) - mulS), cele mai multe din verbele a căror ultimă consoană este -n sau -r (ninse, -ninS, arse-(i)-arS), precum și verbele care au rădăcina terminată în vocală (scrise-scriS). Au sufixul -T, în structura temei de participiu, verbele care, în structura temei de perfect, prezintă rădăcina terminată în consoana -p: rupse-(i) - rupT, fripse-(i) - fripT
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia ntinsă Și pin ea plutind ca umbre împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de neauă Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin.[...] Azi artistul te concepe ca pe-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Lermontov, Byron, Baudelaire, Boileau, Verlaine. Creatorii au valorificat liric mitul lui Orfeu în arte poetice, afirmând perenitatea în și prin opera. În literatura română cultă găsim mărci ale orfismului, cât și în literatura populară română. ORFEU „Își laudă sub arborii ninși viațaunica-i marfă, cu nervii proprii întinși în loc de strune de harfă Cum trecese face, brusc, zi în fiece murmur și șopot umbra lui cade pe zid, și zi dul ce dă rî mă cu zgomot! Când cânta: o moarte se amînă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cîțiva picuri de har. Dulăul stă sub protecția simultană a ploii și a unei priviri plină de ironia cordială și tandră a unei vechi camaraderii. Iar Îngrijorarea ia forma ușor acidulată a unei glume discrete. Alb pînă În zări livada ninsă - În aburul ceaiului parfum de cireș fulgi albi peste tot - afară mult prea rece pernele mai moi alb până În zări - o pată de culoare doar pe derdeluș Maria Doina Leonte prezintă un grupaj omogen ca tematică, grupaj care ar putea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care ar putea să figureze sub titlul alb pînă În zări. Este invocată În primul vers ninsoarea unanimă, fulgi albi peste tot, albul atotcuprinzător, alb până În zări, sau doar, focalizînd pe un cuprins mai apropiat și mai intim, doar livada ninsă. Reveria albului unanim pare una mai curînd domestică gata să cedeze comodității În fața unei perspective geroase: afară mult prea rece / pernele mai moi. Sau să mai stea o vreme la geam pentru a savura nostalgic, fără vreo dorință de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-ntorci Însă puțin, deși În toate ochiurile de geam ninge, În geamul din spate vezi doar livada, mai adunată și mai prietenoasă parcă. Și dacă-ți faci și-un ceai fierbinte, prin aburul lui, livada tremură În apele reveriei - cînd ninsă... cînd Înflorită... Și nu mai știi de unde vine parfumul de cireș... Gătită de drum ătită de drum nu se mai topesc fulgii pe faț a mamei Doina Bogdan Wurm Calitatea vădită a poemului este că nu opune nicio rezistență citirii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii". "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se luptă cu nimeni,/ dar se simte învins./ Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ Serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr/ dar apele din fântâni/ refuză gălețile lor". În acest text poetic intuim semnul veacului aflat în declin. Poetul ("portarul înaripat") se simte învins fără luptă, "serafimii" sunt însetați de adevăr ("apele din fântâni"), dar acestea "refuză gălețile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului sacru: un univers în declin populat de: "portarul înaripat", serafimii, arhanghelii, "porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei” în lirica românească) sau ninse, înălțimile alpestre figurează „scena fermecată a universului” (M. Petroveanu). Sugestiile de legendă și mit nordic induc sentimentul unei istorii fabuloase și al unui spațiu exotic/ utopic. În erotica din Brume, ființa iubită e reprezentată ca o himerică apariție în spațiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
-i sub zăvor la el în cui. Și-n fiecare an de ziua lui, Când toate lămpile prin case sunt aprinse Și când pe uliți nu-i decât colindă, Coboară șirul de mărgele de pe grindă Și-l scutură deasupra lumii ninse Și-atunci, pe -omătul neted pe câmpie, Un cald reflex trandafiriu stau să se ivească zorii Și râd și se-ncălzesc colindătorii. Colindătorii de George Coșbuc Cad fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna, scutură fulgi deși din norii cenușii și biciuie tăios pe luptătorii ninși, cu scuturile prinse în cercuri tari de gheață. Și sunt locuri neliniștite unde se întoarce mereu, și se află copaci, și piscuri, și văi, și cetăți al căror nume se însoțește cu numele lui. Din toată întinderea lumii, spațiul Iliadei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
permis să se amestece în treburile prealuminatului, supărându-l foarte. Nu rămânea decât ghiaurul să fie aspru pedepsit. Pașa privea cu mândrie și încredere spre puternica lui armată. Se desfășura ca o uriașă dâră neagră. Mânjea albul dealurilor și văilor ninse. Se furișa ca un iatagan spre inima acestui principat mărunt. Știa că era ascunsă într-o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase sub gerul năprasnic al iernii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul nu a putut să-i răpească din frumusețe, din farmecul inegalabil și care este asociată cu aceeași lume a sacralității: „Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus. Din zori și până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]