366 matches
-
parte elevi din institutii de invățămînt a participat la festivalul international la România, la Botoșani. A devenit prietenul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani. În oraș activează 7 colective artistice de amatori cu un număr de 150 participanți. Formația de dans „Nistrenii” a participat la un număr impunător de festivaluri internaționale în România, Marea Britanie, Grecia, Ucraina, etc. În oraș din 1989 se organizează Festivalul „Fanfara argintie”, la care participă zeci de orchestre de fanfară. Sunt situate pe teritoriul orașului 63 de monumente
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
de la Chișinău adoptă declarația suveranității RSS Moldova, iar Mircea Snegur este ales președinte al republicii. La 23 iunie 1991 este adoptată noua denumire a statului - Republica Moldova. Iar în partea stângă a Nistrului, la 16 august 1990 este proclamată Republica Moldovenească Nistreană, cu reședința la Tiraspol, care nu recunoaște apartenența sa la Republica Moldova. La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a Uniunii Sovietice în state naționale, Republica Moldova și-a declarat independența. La doar câteva ore după proclamarea independeței, România recunoște
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
de raioane, 5 municipii și 2 regiuni cu statut special: Municipiile Republicii Moldova: Regiunile cu statut special: Raioanele Republicii Moldova: Transnistria este "de jure" o parte a Republicii Moldova, "de facto" însă, regiunea nu este controlată de guvernul acesteia. Așa-numita Republica Moldovenească Nistreană și-a autoproclamat independența în 1990, care nu i-a fost recunoscută de niciun stat. Municipiul Tiraspol este capitala de fapt a Transnistriei, care cuprinde 5 raioane (Camenca, Rîbnița, o parte din Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia) și două municipii (Tiraspol și
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
În același timp, nu există date exacte care să confirme faptul că numărul populației roma este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale. La recensământul din 2004, 60% din cei 3.383.332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat "limba moldovenească" ca "limbă maternă", limbă neexistentă, și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 16.5% din locuitorii statului au afirmat că au "limba română" ca limba maternă și că aceasta este limba în care
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
studiată. La colegiile bălțene învață aproximativ 3,5 mii de studenți, dintre care 35% - în bază de contract. La Bălți își desfășoară activitatea 3 instituții de învățământ superior: Universitatea de Stat Alecu Russo (fondată în 1945 ca Institut învățătoresc), Institutul Nistrean de Economie și Drept, filiala Institutului Baltic de Ecologie, Politică și Drept (din Sankt-Petersburg) și centrul de instruire al filialei Institutului Umanistic Contemporan din Republica Moldova. În ultimii ani numărul total al studenților s-a micșorat de la 10 898 persoane în
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Bălți, Bender, Comrat și Tiraspol) și două Unități teritoriale autonome recunoscute: UTA Găgăuzia (U.T.A.G.) și Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului (U.T.A.N.). "De facto", în locul acesteia din urmă se găsește o entitate teritorială autoproclamată : "Republica Moldovenească Nistreană". Statutul acestei regiuni este așadar disputat : "republică independentă" sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană" pentru guvernul de la Tiraspol, " Unitate teritorială autonomă a Nistrului" pentru guvernul de la Chișinău și pentru comunitatea internațională. Pe deasupra, limitele entităților "de jure" U.T.A.N.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/297485_a_298814]
-
T.A.G.) și Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului (U.T.A.N.). "De facto", în locul acesteia din urmă se găsește o entitate teritorială autoproclamată : "Republica Moldovenească Nistreană". Statutul acestei regiuni este așadar disputat : "republică independentă" sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană" pentru guvernul de la Tiraspol, " Unitate teritorială autonomă a Nistrului" pentru guvernul de la Chișinău și pentru comunitatea internațională. Pe deasupra, limitele entităților "de jure" U.T.A.N. și "de facto" R.M.N. nu corespund integral : U.T.A.N. cuprinde teoretic 5
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/297485_a_298814]
-
proprii rusești, ajungând, o vreme, la transliterări precum „Alexandru Pușchin” în loc de „Aleksandr Pușkin”, iar în privința toponimelor, s-au păstrat formele ruse și sovietice, transcrise și nu traduse, ca bunăoară „Ciobruci” (uneori „Cioburciu”: formă moldo-rusă) sau „Dnestrovsc” în loc de Ciubărciu/Чобурчи și Nistreni/ Днестровск. Deși inițial teza moldovenistă susținea existența a două limbi separate, politicile de glasnost și perestroika au temperat radicalismului sovietic conducând la ideea că o limbă „"abstand"” (istorică) sau „"ausbau"” (codificată de o academie) unică, cum sunt bunăoară dacoromâna ori
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției. Scriitorul Vitalie Ciobanu a declarat cu acest prilej: Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004, 558 508 (16,5%) din cei 3 383 332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba română ca "limbă maternă", în timp ce 2 029 847 (60%) au declarat ca limbă maternă „limba moldovenească”. Totodată, la capitolul "limba vorbită de obicei" dintre cele 2 milioane 564 de mii de persoane care se declară etnici moldoveni
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
limba era denumită „română”, fiind introdus și alfabetul latin, autoritățile de la est de Nistru și-au declarat unilateral independența față de Republica Moldova și au adoptat rusa, ucraineana și „moldoveneasca” ca limbi oficiale. De fapt însă, limba de stat în republica separatistă nistreană este rusa, dominantă în mediul urban, în special în capitala Tiraspol. În mass media este folosită și așa-numita „moldovenească”, limba română standard scrisă cu alfabetul chirilic. Universitatea, care a folosit pentru o perioadă de timp alfabetul latin, a fost
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Frontiera între Republica Moldova și Transnistria este o graniță unilaterală instituită de autoritățile separatiste ale autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene (nerecunoscută de nici un stat membru al ONU) pentru a delimita teritoriul controlat de rebelii separatiști transnistreni de cel al Republicii Moldova. Acest sector de frontieră are o lungime de 411 km și nu este păzit decât de autoritățile separatiste transnistrene, deoarece
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
au preluat granițele fostelor republici sovietice. Pe 2 septembrie 1990, în zona moldovenească aflată în stânga Nistrului, a fost autoproclamată "Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană" (RSSMT), care și-a proclamat unilateral independența la 25 august 1991 sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană". La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. În anul 1992 a avut loc un conflict militar între autoritățile moldovene și forțele separatiste rebele, care au fost
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
unilaterală între Republica Moldova și Transnistria se află aproape în întregime pe fluviul Nistru, cu excepția orașului Tighina (Bender) de pe malul drept al Nistrului, care este ocupat de autoritățile separatiste. Din punctul de vedere al comunității internaționale, care nu recunoaște "Republica Moldovenească Nistreană", acest segment este o parte a frontierei moldo-ucrainene.
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
dar „de fapt“ ucrainene. Alt exemplu apropiat de noi este Transnistria care „de drept“ este o regiune autonomă a republicii Moldova, denumită „Unitatea teritorială autonomă din stânga Nistrului“, în timp ce „de fapt“ este un stat autoproclamat independent sub denumirea de „Republica moldovenească nistreană“ (controlând tot „"de facto"“ și orașul Tighina din dreapta Nistrului, și menținându-se practic numai mulțumită susținerii economice, politice și militare a Rusiei). Termenul „"de facto"“ poate fi de asemenea folosit când nu există o lege sau un standard relevant, ci
De facto () [Corola-website/Science/315738_a_317067]
-
17 școli din Bălți doar una era românească . După proclamarea independenței Republicii Moldova la 27 august 1991, autorități separatiste în frunte cu Igor Smirnov, ajutați de Armata a 14-a rusă și de către cazaci, și-au creat propria republică - Republica Moldovenească Nistreană. În aceste condiții la 2 martie 1992 începe conflictul militar de pe Nistru. Acordul de încetare a focului a fost semnat la 21 iulie 1992 de către Republica Moldova și Federația Rusă . Printre victimele războiului pentru integritatea țării se numără polițiștii bălțenii: Sergiu
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
compania deține monopolul la compartimentul telefonie și tehnologii informaționale în Transnistria. Printre serviciile furnizate se numără telefonia fixă, telefonia mobilă, Internetul și televiziunea. InterDnestrCom este unica companie ce dispune de licența necesară pentru furnizarea serviciului de telefonie mobilă în regiunea nistreană, care este eliberată de autoritățile de la Tiraspol. Astfel IDC este monopolist în Transnistria la acest compartiment. Serviciul de telefonie mobilă este oferită în standard CDMA la două frecvențe — 450 și 800 MHz. Zona de deservire a abonaților este Transnistria și
Interdnestrcom () [Corola-website/Science/321678_a_323007]
-
hunilor. Se întinde pe 120 km de la Nistru, în Chițcani, lângă Thighina, până la Prut, orașul Leova, traversând actualele raioane Căușeni, Cimișlia și Leova. Mai există pe teritoriul Republicii Moldova și al Ucrainei încă un val de pământ. El este numit Troianul nistrean sau "Valul Zmăului", și se întinde de-a lungul malului drept al Nistrului, de la Gura Bâcului până la Sergheevca . Fragmente din se găsesc si între Nistru și localitatea Tarnopol în Ucraina de astăzi. Dupa istoricul A.V. Boldur, zidul era plasat
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
trei cifre și încă două litere. Toate plăcile sunt fabricate după o mărime standard (520×112 mm) și vopsite în alb, cu litere negre, asemănându-se astfel foarte mult plăcilor moldovenești. Pe partea stângă este desenat drapelul așa-zisei Republici Nistrene, dedesubtul căruia este lipit un abțibild cu numărul de înmatriculare, în locul codului Moldovei "MD". Prima literă a numărului de înmatriculare este codul regiunii în care vehicolul a fost înmatriculat. Ultimele două litere reprezintă seria. Numerele serviciilor speciale sunt alcătuite din
Numerele de înmatriculare auto în Transnistria () [Corola-website/Science/323185_a_324514]
-
Nistrului și în județul Hotin, s-au ținut consfătuiri pregătitoare cu reprezentanții acestor comitete. Tot istoriografia sovietică, afirmă caracterul implicării active a bolșevicilor în evenimente, dar și declanșarea prematură a lor, înainte de apropierea suficientă a trupelor Armatei Roșii de granița nistreană. Conform versiunii oficiale românești, rebeliunea a fost organizată de "Comitetul Revoluționar Basarabean" din Moghilău (Podolia), autointitulat "Directorat al Basarabiei". Acesta a acționat precipitat, cu o organizare de mântuială, și fără a avertiza Comitetului Central al Basarabiei de la Chișinău sau comitetul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
beneficiat de un „ajutor frățesc” proeminent venit de pe malul stâng al Nistrului. Ulterior într-un articol referitor la regimul represiv românesc din "Voprosy Istorii", V. N. Lungu a pus într-o poziție secundară contribuția agitatorilor și partizanilor de pe malul stâng nistrean și dat o tușă de masivitate rezistenței populației, postulând un număr mare de participanți la rebeliunea condusă de bolșevici (30.000). Cea mai bună soluție propagandistică în acest context, a fost aceea de a susține că refugiații basarabeni de pe malul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
populația totală), Camenca (10,7%), Glodeni (4,2%), în rest (24,2%) locuiesc dispersat și într-un număr mic. Singura localitate din Republica Moldova în care polonezii au o proporție semnificativă este Slobozia-Rașcov din Transnistria (raionul Camenca din autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană) .
Polonezii din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327726_a_329055]
-
parte a Transnistriei a fost încorporată în RSS Ucraineană, iar raioanele Camenca, Râbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia în componența RSS Moldovenești, situație existentă și în prezent. Urmare a destrămarii Uniunii Sovietice pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată "Republica Moldovenească Nistreană". La 25 august 1991 Sovietul suprem al RMN a adoptat declarația de independență a noii republici. Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
Rebelii, ajutați de trupele sovietice, și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată. La 21 iulie 1992 Republica Moldova și Federația Rusă au semnată o așa numită "Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice" a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. Chiar și după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist sprijin militar, politic și economic, permițându-i să supraviețuiască și conferindu-i un anumit grad de autonomie vis-à-vis de Moldova, care continuă până în prezent.
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
36 de semifinaliști. Cele trei semifinale au avut loc pe 5, 12 și 19 decembrie, din fiecare semifinală promovând în finală câte 4 concurenți. În finala din 26 decembrie 2014, pe locul 3 s-a clasat grupul de muzică populară „Nistrenii”, pe locul doi speedcuber-ul Roberto Lozovanu, iar marea câștigătoare a devenit Ana Munteanu, o adolescentă de 13 ani, care în finală a interpretat piesa Patriciei Kaas - „"Il parle d'amour"”, iar în etapele precedente - două piese de-ale lui Vladimir
Moldova are talent () [Corola-website/Science/330701_a_332030]
-
de morți și 300 de răniți forțele moldovene sunt nevoite să se retragă. Lupte de intensitate mai mică au continuat încă o lună, până la semnarea între Republica Moldova și Rusia a "Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova", de facto această convenție nu a dus la rezolvarea conflictului, ci la sprijinirea și supraviețuirea forțelor secesioniste timp de mai mult de 20 de ani, până la ora actuală (2016). Bombardamentele au distrus fabrici, rețele de comunicații, locuințe (avariate
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]