4,446 matches
-
a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase. Cavaleri și târfe, nobili și borfași, Încâlciți Într-o Îmbrățișare hidoasă, pe străzile orașului cândva devotat sfântului Ioan. Simțea cum o mânie surdă Îi clocotea În piept, dinaintea acelui spectacol degradant. — Încercați să rămâneți pe lângă mine! le strigă el polițailor care Îl urmau. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Caetani. La ce slujește acest studiu al cuvintelor sale, de parcă ar fi vorba de un nou evanghelist? Ce vrea? izbucni el. Nu știa nimic despre cereri și avea neplăcuta senzație că ceilalți Îl ținuseră Înadins În necunoștință de cauză. — Nobilul Caetani, Sanctitatea Sa Bonifaciu al VIII-lea, cere sprijin În bani și armată pentru expediția sa În Tuscania. În sfârșit, iată despre ce era vorba. Chestiunea Îi era cunoscută. Cetatea Laziu, urmând exemplul Palestinei, se răsculase fața de vicarul papal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
are mai puține tangențe cu istoria” - am Încheiat citatul...? - Nu asta am vrut să spun. M-au interesat, ba chiar m-au pasionat activitatea și destinul Templierilor de până la 1314, când ultimul Mare Maestru al Ordinului, al douăzeci și doilea, nobilul Jacques de Molay, a fost ars pe rug, consfințind cu jertfa sa desființarea de facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte). Până aici, chestiunea ține de istorie; de aici Începe mitul și, În privința lui, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
macedoneanului), și restul Indiei, respectiv, Gangele cu obiectivul maxim, atingerea „oceanului exterior” - formulare misterioasă, prezentă În textele autorilor antici, a cărei semnificație reală nu a fost Încă descifrată mulțumitor de istoriografia modernă. De patru ani este căsătorit cu Roxana, fiica nobilului ahemenid Oxyarthes, redutabilul adversar care condusese rezistența de la Sogdiana. Roxana este Însărcinată, ceea ce Îl umple de bucurie atât pe tatăl care urmează a fi, cât și pe regele care speră să-și asigure astfel necesara succesiune la tron, cu toate că unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui viitor suveran născut din mamă iraniană. În pofida bombănelilor lor, Alexandru plusează: fără a o repudia pe Roxana, În februarie 324 mai contractează două mariaje cu prințese persane: Statira, fiica Marelui Rege Darius al III-lea, și Parysatis, descendentă a nobilului Ochos. În același timp, Își convinge apropiații să-i urmeze exemplul: prietenul său cel mai bun, Hefestion, Îi devine cumnat, Însurându-se cu sora Statirei, Drypetis; marele general Seleucos ajunge ginerele altui adversar de pe câmpurile de bătaie, Spithamenes, ca soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deținut anterior, alăturându-și-l În, ca să spun așa, staff-ul său, chiar dacă mai mult onorific. Peste trei ani, În octombrie 331, la intrarea În Babilon, face un mare pas Înainte În direcția fuziunii politico-administrative: atribuie pentru prima oară unui nobil persan conducerea noii satrapii cucerite. Pentru prima, nu și pentru ultima oară: Între 331 și 327, dintre cele 12 satrapii În care descinde victorios, nu mai puțin de 11 sunt Încredințate, măcar Într-o primă instanță, unor comandanți iranieni. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care, uneori, Îl lăsau pe Aristotel mut de admirație. Dar elaborarea Codului lui Alexandru n-a putut fi ținută până la capăt secretă. Unul dintre ucenici, amețit de vin și de orgoliu, a vorbit mai mult decât se cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu asiduitate. Tatăl fetei era unul dintre membrii Centrum-ului din capitala Atticei și și-a Încunoștințat camarazii despre lucrarea pe care Aristotel și ciracii săi o pregăteau În taină. Ucenicul nechibzuit a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de a fi găsiți vinovați și condamnați la moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra În panică și, pe fondul degringoladei generale, vor deveni o pradă ușoară În mâinile oamenilor săi. Unul dintre curtenii regelui, nobilul Guillaume de Nogaret, nu Împărtășește Însă optimismul suveranului. Îi atrage atenția că soldații-călugări Își pot alege rapid o altă conducere, și astfel, puterea și unitatea lor nu vor avea de suferit foarte mult. În plus, nimeni nu știe cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de studiat fenomen precum e cel când nu prea ai ce face, ar fi continuat să se uite în direcția respectivă, ar fi observat că omul de deasupra calului era mic, dar vânjos, cu umeri largi pe care surtucul de nobil venea ca turnat, cu păr cârlionțat ascuns în întregime sub peruca veche dar curată, cu o săbiuță încovoiată la șold, cu pulpe vânjoase din care tresărea din când în când un mare potențial, cu o privire severă țâșnind de sub streașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și duminica, iar uneori, cu permisiunea clerului, și miercurea. Erau baluri unde, cum se zice, se punea țara la cale, unde se făceau și se probau căsătorii, se comentau ultimele cancanuri din bătăliile navale etc. Veneau apoi balurile veleitarilor, mici nobili scăpătați, cavaleri fără portofoliu, curtezane aspirante și alții. N-aveau petrecerile acestea strălucirea celor dintâi, dar se remarcau totuși printr-o bună aprovizionare și o nesilită veselie scutită de canoane aristocratice. Urmau balurile breslașilor și, în fine, balurile prostimii, gorzoviglie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dezmorți puțin pe loc, își aranja ținuta, iataganul. Pe maluri se zărea forfota obișnuită într-un asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a dovedit a fi un flăcău foarte puternic și agil. Am fost de față la conflictul acela îngrozitor, dar, în ignoranța mea, nu știam că vorbele spuse de Burkeviț sunt tunetul care urmează fulgerului ce a pornit din cuibul de nobili de la Iasnaia Poliana cu câteva decenii înainte. 8 În ultima clasă de liceu am avut o oră liberă. Era bolnav profesorul de limba rusă, și cei din clasa noastră, ca să nu deranjeze orele de la clasele a șasea și a șaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a rațiunii care demontează. Și cine-i domnul acesta căruia îi trimite flori? mă gândeam eu, pradă unei oboseli care îmi dădea ghes să mă culc chiar acolo, pe scară. Un domn. Do-oomn. Ce cuvânt mai e și ăsta? Un nobil - da, e de înțeles și e mai convingător. Dar un domn - asta ce să mai fie? -, un fleac, acolo. Am deschis ușa, am străbătut coridorul sărăcăciosului nostru apartament și, dornic să mă întind cât mai repede pe divan, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și poleite cu punctișoare aurii; luminările erau înclinate în direcții diferite (din cauza suporturilor prea largi) și li se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
diferite (din cauza suporturilor prea largi) și li se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
toți dușmanii țarului, fără a mai fi judecați. Crimele și torturile fără precedent au aruncat Rusia într-o baie de sânge. Teroarea cuprinsese țara până în cel mai mărunt cătun, de la o graniță la cealaltă. Boris Fiodorovici Godunov, fiul unui mărunt nobil scăpătat, și-a început cariera militară ca arcaș în armata rusă. La numai un an după ce participă la campania de la Serpeisk, devine membru activ al temutei Opricina și se căsătorește cu Maria Skuratova, fiica lui Ivan cel Groaznic. Un deceniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un mozaic etnic și confesional. Nemulțumirile populației românești din Marele Principat al Transilvaniei, în cea mai mare parte aflată în stare de iobăgie pe domeniile nobiliare sau ale statului, au degenerat în conflicte cu autoritățile, cu fiscul și cu oamenii nobililor, refuzând să mai presteze munci (robota), să depună jurământul de credință față de împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) și față de Iosif al II-lea, rămas singur împărat între 1780-1790 - Jurământul de credință trebuia depus de grănicerii Regimentului 2 Năsăud, cărora li s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Horea, Cloșca și Crișan. Stăpânirea habsburgică asupra Transilvaniei a însemnat o creștere a sarcinilor iobăgești, ajungându-se la 4 zile pe săptămână de robotă, la care erau obligați toți membrii familiei trecuți de 18 ani. La aceasta se adaugă abuzurile nobililor și a angajaților domeniilor care aplicau pedepse dup bunul plac. Nu e de mirare că românii, supuși la un tratament neomenos, bătuți, închiși, desconsiderați, jigniți, umiliți, să-și fi luat lumea în cap, să caute locuri mai bune de așezare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trium nationum”, Unirea celor trei națiuni, românii au fost excluși, fiind declarați venetici, tolerați și lipsiți de „națio”, de origine nobilă. în baza acestei înțelegeri, românii au fost marginalizați, excluși de la funcții, umiliți și batjocoriți, transformați în robi pe moșiile nobililor. în secolul al XVIII-lea când începe să se dezvolte conștiința națională românească, mișcarea pentru recunoașterea națiunii politice românești este susținută de intelectualitatea românească grupată în „Școala Ardeleană”. Politica „despotismului luminat” aplicată de împăratul Iosif al II-lea, numită „iosefinism
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
împărat. Inventarul nedreptăților îndurate de țăranii români din Ardeal n-ar fi complet dacă nu adăugăm și cauzele de ordin religios-confesional care au determinat exodul peste Carpați a românilor ardeleni. Românii, ortodocși în marea majoritate, s-au văzut stăpâniți de nobilii și episcopii unguri care erau catolici. La insistențele și presiunile papilor de la Roma, regii maghiari, între care Ludovic cel Mare, dă la 1366 un edict prin care nu putea fi nobil decât nobilul de religie catolică. Atunci sa petrecut drama
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
marea majoritate, s-au văzut stăpâniți de nobilii și episcopii unguri care erau catolici. La insistențele și presiunile papilor de la Roma, regii maghiari, între care Ludovic cel Mare, dă la 1366 un edict prin care nu putea fi nobil decât nobilul de religie catolică. Atunci sa petrecut drama nobilimii române din Ardeal: o parte și-au menținut domeniile și titlurile dar au renunțat la religia ortodoxă, devenind catolici, iar urmarea a fost pierderea limbii și naționalității, devenind nobili maghiari. Mari familii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi nobil decât nobilul de religie catolică. Atunci sa petrecut drama nobilimii române din Ardeal: o parte și-au menținut domeniile și titlurile dar au renunțat la religia ortodoxă, devenind catolici, iar urmarea a fost pierderea limbii și naționalității, devenind nobili maghiari. Mari familii nobiliare ungurești din Ardeal sunt de origine română: Banffi din Ban, Kendeffi din Cândea, Dragffi din Dragoș etc. Nobilii români care și-au păstrat credința ortodoxă au pierdut moșiile și, treptat, au intrat în rândurile țărănimii aservite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
titlurile dar au renunțat la religia ortodoxă, devenind catolici, iar urmarea a fost pierderea limbii și naționalității, devenind nobili maghiari. Mari familii nobiliare ungurești din Ardeal sunt de origine română: Banffi din Ban, Kendeffi din Cândea, Dragffi din Dragoș etc. Nobilii români care și-au păstrat credința ortodoxă au pierdut moșiile și, treptat, au intrat în rândurile țărănimii aservite. Religia ortodoxă n-a fost recunoscută cu drepturi egale, alături de religia catolică, calvină, luterană și evanghelică. Preoții ortodocși erau în stare de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de „dornenii” luncași pe Valea Dunavățului și în alte sate din Centrul Moldovei (Valea Lupului și Slobozia Domniței). Balthazar Hacquet descrie și prezintă atât îmbrăcămintea bărbătească, cât și pe cea femeiască, deosebit, pe clase sociale, la țărani ca și la nobili (boieri). Folosind descrierea și desenele călătorului nostru, observator atent al locurilor și oamenilor, să vedem cum arăta la îmbrăcăminte un „dornean” venit pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti: pe cap purta o căciulă înaltă (țuguiată, nu plată, care-i o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Asia Mică. în 284, Dioclețian încearcă încă o dată să colecteze pentru Roma impozite, acceptate din ce în ce mai puțin. Zadarnic. Imperiul nu mai dispune de mijloace pentru a-și finanța apărarea. în 313, succesorul său, Maxențiu, încercând să recâștige sprijinul poporului și al nobililor, acordă libertatea cultului pentru creștinii din ce în ce mai numeroși, dar totul e în zadar: în 320, Constantin, învingătorul lui Maxențiu, se convertește; în 395, la moartea împăratului Teodosie, Imperiul Roman, care nu mai putea fi gestionat dintr-un singur centru, se scindează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]