1,403 matches
-
, sau Heribert Ritter von Karajan, în Austria "Ritter" fiind rangul nobiliar de cavaler (n. 5 aprilie 1908, Salzburg - d. 16 iulie 1989, Salzburg) a fost un dirijor austriac de origine aromână. s-a născut la Salzburg, în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
de familie: „von Karajan”. Unul din ascendenții lui Herbert von Karajan a fost germanistul vienez Theodor von Karajan. Prin desființarea oficială a aristocrației în 1919 în Austria, familia von Karajan și-a pierdut de asemenea dreptul de a folosi particula nobiliară „von”. Dirijorul a pretins autorităților austriece să i se acorde dreptul de a refolosi particula „von”, altminteri va refuza să mai susțină concerte în Austria. Autoritățile i-au acceptat derogarea de la lege, ca „nume artistic”. Mama, Martha Kosmač, era de
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
este un nume românesc, vechi și nobiliar. S-ar părea că numele a fost atestat prima dată în Țara Făgărașului, unde românii au trăit împreună cu triburi cumane și pecenege. Ulterior, locuitorii cu numele Șerban s-au lăsat în Oltenia. Din această familie nobiliară au făcut parte voievozii
Șerban () [Corola-website/Science/312867_a_314196]
-
nume românesc, vechi și nobiliar. S-ar părea că numele a fost atestat prima dată în Țara Făgărașului, unde românii au trăit împreună cu triburi cumane și pecenege. Ulterior, locuitorii cu numele Șerban s-au lăsat în Oltenia. Din această familie nobiliară au făcut parte voievozii Radu Șerban și Constantin Șerban Basarab. După cum se observă, familia Șerban este înrudită cu marile familii întemeietoare de neam și de țară Basarabii și Craioveștii. Mai târziu, după înăbușirea revoluției lui Tudor Vladimirescu, urmașii familiei la
Șerban () [Corola-website/Science/312867_a_314196]
-
a fost dat de către familia nemeșului Petki Janos care având conacul domnesc la Darju, lângă Petecu , stăpânea și domenile satului. Pentru munca pământului a adus în sat familii de iobagi secui și români. Petki Janos se trăgea dintr-o familie nobiliară și a ocupat mai multe funcții importante în administrația Ardealului. În anul 1604 se află în administrația de conducere la Odorheiul Secuiesc. La adunarea de la Cristurul Secuiesc din anul 1605 convinge pe secui să fie de partea viitorului principe al
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
roata, la 28 februarie 1785. În toamna anului 1784 moții se răscoală împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni. Revendicările lor sunt în principal sociale și foarte avansate pentru epoca și statutul lor, precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare, impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece, devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789: "Libertate, egalitate, fraternitate". Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare. Răscoala se extindea extraordinar de repede în
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
statutul lor, precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare, impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece, devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789: "Libertate, egalitate, fraternitate". Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare. Răscoala se extindea extraordinar de repede în aproape toată Transilvania, dar în doar câteva săptămâni este înăbușită, în principal de către nobilii maghiari. Pe 14 decembrie 1784 Horea decide să întrerupă lupta și să se ascundă până în primăvara anului 1785
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
1500, fiind înrudită cu alte familii din aristocrația tradițională, atât moldo-vlahe cât și străine, precum: Balasinowicz, Beldiman, Bogdan, Cantemir, Carp, Cuciuc, Drăgușescu, Flondor, Goian, Movilă, Orăș, Paladi, Petriceico, Prăjescu, Stroiescu, Stroici, , Stârcea, Tăbuci, Tăutu, Wassilko von Serecki, Zotta ș.a. Atestările nobiliare ale acestei familii au fost conferite pe rând de administrațiile istorice moldovenești și habsburgice, respectiv confirmate de Regele Carol I al României, Regele Ferdinand I al României, Regele Carol al II-lea al României și Regele Mihai al României. Cărți
Familia Volcinschi () [Corola-website/Science/329859_a_331188]
-
între sec.V-XII de numeroasele morminte de incinerație românească, existente în vechile vetre neolitice, ale bronzului și fierului, dar și în alte locuri cum ar fi Carpeni, Crucea Ulitelor, Poduri etc. Pe parcursul dezvoltării feudalismului se conturează mai multe familii nobiliare românești care au contribuit la luptele împotriva tătarilor, iar în anul 1540 Ștefan Mailat îi răsplătește pentru vitejia lor cu minele de sare de la Știubei, Slatini, Hotropi, După Deal etc. Dintre aceste familii amintim :Taut Mihai, Bilt, Caian , Manu (de la
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
la luptele împotriva tătarilor, iar în anul 1540 Ștefan Mailat îi răsplătește pentru vitejia lor cu minele de sare de la Știubei, Slatini, Hotropi, După Deal etc. Dintre aceste familii amintim :Taut Mihai, Bilt, Caian , Manu (de la care avem un blazon nobiliar), Vidican, Moldovan, Vlad, Chindriș, Lup, Pugna, familii care trăiau în zona Cetate. Numele de Căian este amintit din 1456 când regele Ungariei Ladislau al V-lea îl deposedează de satele Căianu Mic, Căianu Mare, Dobric și Spermezeu pe Ion din
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
710 - Capitala este mutată la Nara (Heijokyo). Administrația încearcă să impună sistemul de taxe pe pământ al reformei Taika (care se va dovedi fără succes datorită privilegiilor acordate mănăstirilor și familiilor nobiliare). 712 - Este terminat "Kojiki" ("Povestea despre cele vechi"). "Kojiki" narează istoria Japoniei de la facerea lumii până în anul 628. Este alcatuită de ofițerul O no-Yasumaro la porunca împărătesei Gemmei, după informațiile primite de la un rapsod cu o memorie infailibilă. Este cea
Cronologia Perioadei Nara () [Corola-website/Science/303062_a_304391]
-
Roma-Vogoridi. Prințul Nicolae a fost botezat în cinstea bunicului său matern Principele Nicolae Vogoride, Regent al Moldovei. Nicolae de Roma s-a născut la Brăila în Conacul Roma, de pe Moșia Viziru, în anul 1875, fiind al doilea copil al cuplului nobiliar Petru și Maria. La nașterea sa, fratele mai mare, Petru, avea 1 an. Nicolae urmează cursuri de drept la Universitatea din Paris, iar apoi revenind în țară, devine un cunoscut armator, fiind proprietarul mai multor nave din portul Brăila. Tatăl
Nicolas Conte de Roma () [Corola-website/Science/315903_a_317232]
-
urmează cursuri de drept la Universitatea din Paris, iar apoi revenind în țară, devine un cunoscut armator, fiind proprietarul mai multor nave din portul Brăila. Tatăl său, Petru I de Roma (n. 1831, d. 1914) era descendentul unei vechi familii nobiliare din Zante, Grecia. Strămoșii săi fiind iluștrii Conți de Roma. Petru I de Roma se căsătorește în anul 1872 cu Prințesa Maria Vogoridi( 1851-1931). Au avut împreuna 3 copii: Nicolae Roma a avut o relație cu Anica Hristea (Cristea), care
Nicolas Conte de Roma () [Corola-website/Science/315903_a_317232]
-
mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de tuneluri subterane. Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietere din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară. La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
n. 26 martie 1876, Neuwied, Germania - d. 18 aprilie 1945, Predeal, România) a fost în 1914 timp de șase luni principele Albaniei. Wilhelm s-a născut ca al treilea fiu a uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Germania. Deținea în armata prusiană funcția de "maestru de cavalerie" în momentul în care a fost propus pentru funcția de principe al Albaniei de către mătușa sa, Elisabeta a României. Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
A fost cel mai important compozitor și poet ceh de la începutul epocii baroce, care a inițiat dezvoltarea artei cehe în acea epocă și a devenit o importantă sursă de inspirație pentru artiștii cehi din generațiile viitoare. Michna provenea din familia nobiliară și muzicală Michna Ottradovic din orașul Jindřichův Hradec aflat în sudul Boemiei, care purta titlul de Cavaler. Tatăl său a fost organistul și trompetistul Michael Michna (multe alte rude au fost, de asemenea, trompetiști). În anii 1620 fraternitatea literară din
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
și au scopul de a influența simțurile. Tema sa preferată poate fi descrisă ca o luptă internă între binele și răul din om, trecând de la imaginile minunate ale paradisului la chinurile cumplite ale iadului, dar cu o perspectivă filosofică specific nobiliară (cu toate acestea, el a folosit uneori un limbaj colocvial), îmbogățită cu un umor modest, care provine dintr-un punct de vedere critic la adresa societății umane. Printre alte teme principale ale sale este reprezentarea imaginativă a naturii. El a fost
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
să fie plătite de către autoritățile militare „proprietarilor” satului. La data de 30 octombrie 1765, Racovița a fost aleasă ca sediu al Companiei a VII-a, comandată de către căpitanul Graf von Dietrichstein. Conscripția din 1765 pentru „partea iobăgită” consemnează două familii nobiliare: Ștefan Hajdu de Racovița, a cărui moșie era delimitată de „Ulița Donului”, vale și „Hudița Piști”, și familia nobiliară Martin Biro — înființată prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
sediu al Companiei a VII-a, comandată de către căpitanul Graf von Dietrichstein. Conscripția din 1765 pentru „partea iobăgită” consemnează două familii nobiliare: Ștefan Hajdu de Racovița, a cărui moșie era delimitată de „Ulița Donului”, vale și „Hudița Piști”, și familia nobiliară Martin Biro — înființată prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc. În plus de acestea existau posesiuni de pământ a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
oraș ca importanță al regatului. În 1773, Galiția aveao o populație de aproximativ 2,6 milioane de locuitori, care trăiau în 280 de orașe și târguri, și în 5.500 de sate. În regiune existau aproximativ 19.000 de familii nobiliare, cu 95.000 de membri (~ 3% din populație). Populația rurală semi-iobagă era de 1,86 milioane de oameni, adică 70% din populație. Restul îl reprezentau fermierii liberi, dar 84% dintre aceștia aveau proprietăți cu suprafețe mici sau nu aveau pământ
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
est de Rin. Prima oară localitatea este amintită în codexul Lorsche în anul 782, ea apare în decursul istoriei sub denumiri diferite ca: „Rohrheim superior“, „villa Rorheim“, „Ober Rorheim“ și din anul 1689, . În evul mediu ea a aprținut familiei nobiliare Lorsch și apoi trece în posesia mai multor familii ca a familiei Bickenbach, acontelui de Erbach, casei Katzenelnbogen. în 1714 este vândută orașului Hessen-Darmstadt. Este prădată în războiul de treizeci de ani și mai târziu în timpul incursiunilor de jaf franceze
Groß-Rohrheim () [Corola-website/Science/309437_a_310766]
-
înainte!” Aceste bizare cuvinte de încurajare au funcționat totuși, gestul electrizând trupele. Două săptămâni după Wagram, l-a susținut în mod decisiv pe Marmont la Znaim. Comportamentul său pe parcursul campaniei din 1809 îi va aduce cel de-al doilea titlu nobiliar, de această dată unul princiar. În 1810 acceptă fără prea mare tragere de inimă comanda unei armate ce avea ca obiectiv cucerirea Portugaliei și, în ciuda unor victorii inițiale, care au respins armata britanică, este până la urmă învins de Wellington, neputând
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Georgiu și Iuliana-Ileana Mezei Câmpeanu de Szathmar. Tatăl său este descendent din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu-Mare, devenit prin maghiarizare, Mezei. A fost primul din familie care a revenit la numele original românesc „Câmpeanu”. Mama sa, a fost fiica lui Ioan Rațiu de Noșlac, nepoată de frate a Prepoz. Basiliu Rațiu și verișoară primară
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
și Thuroczi scriu că, în timpul ducelui Géza (972-997) și al regelui Ștefan I (997-1038), s-au stabilit în regat, pe lîngă boemi, poloni, greci, spanioli și alții, un număr de armeni care au fost înzestrați cu privilegii și cu titluri nobiliare: ""Praeterea (inquit) intraverunt Hungariam tam tempore Ducis Geizae et Sancti regis Stephani, quam diebus regum aliorum Bohemi, Poloni, Graeci, Hispani, Hismaelitae, Bessi, Armeni etc. qui diutius in regno commorando, quam vis illorum generatio nesciatur, per matrimonium diversorum contractus, Hungaris immixti
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1847, în mijlocul semestrului și s-a întors ca moșier la Iasnaia Poliana, pe care o moștenise de la părinți. Înzestrat cu o natură neobișnuit de complexă, Tolstoi surprinde încă de pe atunci discordanța dintre forma strălucitoare și conținutul sterp al vieții aristocrației nobiliare. El surprinde ridicolul acestei lumi izvorât din contradicțiile de neîmpăcat dintre fond și formă și începe să fie frământat de gânduri contradictorii, care devin cu atât mai complicate cu cât i se lărgește orizontul cultural. Cunoașterea vieții Rusiei devine pentru
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]