2,751 matches
-
Alexandru a desenat-o pe Ecaterina goală, iar aceste schițe regale s-au păstrat în arhivele rusești. La 11 iulie 1874 Alexandru a emis un ucaz prin care a acordat minorilor George Alexandrovici și Olga Alexandrovici Iurievski drepturile care aparțin nobilimii și i-a ridicat la rang de prinț cu titluri de altețe. Când a intrat în travaliu cu cel de-al treilea copil, Boris, în februarie 1876, Ecaterina a insistat să fie dusă la Palatul de Iarnă, unde a născut
Ecaterina Dolgorukova () [Corola-website/Science/319994_a_321323]
-
pe puterea și prestigiul lui Ioan de Gaunt, duce de Lancaster, unchiul regelui. Criticile lor repetate și implicarea acestora în încercarea de a lua viața ducelui au dus la crearea unei atmosfere de suspiciune, la deteriorarea relațiilor regelui cu înalta nobilime. În octombrie 1386 a fost o criză majoră în Parlament. Parlamentul, sub presiunea unei grupări a nobililor numită "Lords Appellant", a cerut lui Richard să elimine consilierii nepopulari. Richard a refuzat spunând că deoarece el este încă minor, Consiliul Guvernului
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
în trecut tocmai datorită ambițiilor și orgoliilor capetelor încoronate aflate în fruntea expediției. Papa a ordonat organizarea de procesiuni, rugăciuni și predici pentru a ajuta la organizare cruciadei, care ar fi trebuit să mobilizeze în principal oamenii de rând, mica nobilime și cavalerii. Mesajul cruciadei a fost propovăduit în Franța de Robert de Courçon. Spre deosebire de cazul cruciadelor trecute, în cazul acesteia din urmă foarte puțini cavaleri francezi s-au arătat dornici să participe la expediție, cei mai mulți dintre ei fiind deja antrenați
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure din Norvegia a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată prin intermediul Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse. O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas () (n. 14 septembrie 1580, Madrid - d. 8 septembrie 1645, Villanueva de los Infantes, Ciudad Real) a fost un scriitor aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Născut într-o familie aparținând micii nobilimi (originare din Cantabria), copilăria lui Quevedo s-a petrecut la Curte, înconjurat de nobili și alte persoane importante, deoarece părinții săi dețineau funcții importante în palat. Tatăl său, Francisco Gómez de Quevedo, era secretarul prințesei Maria, soția lui Maximilian de
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
după achiziționarea domeniului de la țară, Dostoievski nu are niciun fel de restricții în a se juca cu copiii țăranilor sau în a-i ajuta pe adulți la muncile câmpului. Influența religioasă exercitată de părinți rămâne neafectată de scepticismul care domina nobilimea rusă în acele vremuri. Una din primele amintiri ale scriitorului rămâne aceea în care își recită rugăciunile în fața icoanelor, în prezența unor musafiri care îl contemplă admirativ. Părinții îl învață să citească cu ajutorul unui abecedar religios, iar guvernanta, Alena Frolovna
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
îl ajute pe împărat cu credință atâta cât se poate împotriva păgânilor" nu a avut rezultatele scontate. La Conciliul de la Clermont din inima Franței, din noiembrie 1095, Urban a ținut o predică plină de pasiune în fața unei audiențe formată din nobilimea și clerul francez. El a cerut acestora să preia controlul Ierusalimului din mâinile musulmanilor. Franța, a afirmat el, era suprapopulată, iar în ținutul Canaanului curgea laptele și mierea. A vorbit despre violența și desfrâul nobililor și a afirmat că soluția
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
septembrie 1452, Ferrara, d. 23 mai 1498, Florența) a fost un călugăr dominican italian, predicator, critic și reformator al moravurilor religioase și sociale catolice. s-a născut la 21 septembrie 1452 în Ferrara, fiu al lui Niccolò Savonarola, din mica nobilime locală, și al Elenei Bonaccorsi, originară din Mantova. Girolamo își face educația în Ferrara cu studii de filosofie, muzică, medicină și desen. La vârsta de 20 de ani publică prima sa lucrare, ""De ruina mundi"", în care critică corupția și
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
lucru a provocat resentimente în continuare în Norvegia, unde nobilii și magnații doreau o încoronare separată, urmând o a doua rebeliune a nobililor norvegieni în 1338. Opoziția față de guvernarea lui Magnus a condus Norvegia la o înțelegere între rege și nobilimea norvegiană, având loc la Varberg pe 15 august 1343. În încălcarea legilor norvegiene cu privire la moștenirea regală, fiul mai mic a lui Magnus, Haakon, avea să devină rege al Norvegiei, iar Magnus să îi fie regent în timpul minorității sale. Mai târziu
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
de argint și de aur, maiașii au profitat de zonă de multe resurse naturale, inclusiv calcar (pentru construcții), obsidian sau rocă vulcanică (pentru unelte și arme) și sare, inclusiv pene de quetzal, jad (folosite pentru a decora costume elaborate ale nobilimii Maya) și scoici marine, care au fost folosite ca trâmbițe în ceremonii și de război. Maiașii au început să-și stabilească așezări în Peninsula Yucatán încă din 1800 î.e.n. în 300-900, în perioada clasică, în peninsula apar numeroase orașe-stat conduse
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
un sistem numeric și un calendar mai exact decât cel gregorian utilizat în Europa. Populația locuia în orașe mari, cu case de piatră și drumuri pavate. Surplusurile din cultivarea de porumb sprijineau activitățile artistice și comerțul. Societatea era structurată ierarhic, nobilimea și preoții formând casta conducătoare. Sclavii erau prizonieri de război sau persoanele datornice. Maiașii practicau comerț pe distanțe foarte mari, însă nu cunoșteau metalele sau roata. Maiașii erau meșteșugari iscusiți, sculptând în piatră și jad, realizând vase de ceramică decorată
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
a fost practic abandonat după moartea ultimului Medici iar Marele Duce Ferdinand când a plecat a luat cele mai multe dintre valorile sale cu el. Maria Luisa și Louis aveau bune intenții însă au fost primiți cu ostilitate de populație și de nobilime. Finanțele Etruriei erau într-o stare deplorabilă; țara a fost distrusă de război, de recoltele slabe și de costul întreținerii trupele nepopulare franceze staționate în Etruria (care mult mai târziu au fost înlocuite cu trupe spaniole trimise de regele Carol
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
celei de-a doua republici poloneze de constituția din 1921. Totuși, continuă să existe pretențiile diferitelor persoane privind apartenența la șleahtă, atât în Polonia cât și în afara ei. Cuvântul polonez "szlachta" poate fi tradus aproximativ prin cei cu sânge albastru, nobilime. Bărbatul aristocrat era numit "szlachcic", iar femeia din aceeași clasă a nobililor era "szlachcianka". Primii istorici polonezi considerau că numele clasei nobililor în limba poloneză ar fi venit de la numele strămoșului legendar Lech, menționat în scrierile poloneze și cehe. "Șleahta
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
falși aristocrați au fost denunțați de către Walerian Nekanda Trepka în scrierea "Liber generationis plebeanorium" din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Seimul a încercat pe parcursul existenței sale să rezolve prin intermediul a diferite decrete această problemă spinoasă, dar fără succes. Nobilimea poloneză se bucura de numeroase drepturi care nu erau accesibile aristocraților din alte țări și fiecare nou rege ales le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă de un rege, Polonia era considerată o republică nobiliară (Rzeczpospolita) datorită faptului că monarhul era ales de toți membrii nobilimii, Polonia fiind considerată ca proprietate a nobililor, nu a regelui sau a unei dinastii conducătoare. Această stare de lucruri a devenit posibilă în parte datorită dispariției liniei masculine a vechilor case domnitoare (la început dinastia Piaștilor, mai apoi cea a
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
datorită dispariției liniei masculine a vechilor case domnitoare (la început dinastia Piaștilor, mai apoi cea a Jagiellonilor), și a alegerii regelui dintre urmașii pe linie maternă a regilor. Regii care s-au succedat pe tronul Respospolitei au oferit diferite privilegii nobilimii, privilegii specificate în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest fel, nobilimea poloneză a acumulat numeroase privilegii și imunități: În acele timpuri, "mișcarea pentru executarea legilor" ("egzekucja praw") a început să se formeze. Membrii acestei mișcări au încercat să scadă puterea magnaților și Seimului și să întărească puterea regelui și a țării
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât nobilimea din alte țări europene, formând 8 -10
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât nobilimea din alte țări europene, formând 8 -10% din populație, iar în zonele mai sărace ale țării, (de exemplu în Mazowsze, zona din jurul Varșoviei), aproape 30%. Prin comparație, nobilimea din celelalte țări
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât nobilimea din alte țări europene, formând 8 -10% din populație, iar în zonele mai sărace ale țării, (de exemplu în Mazowsze, zona din jurul Varșoviei), aproape 30%. Prin comparație, nobilimea din celelalte țări europene, cu excepția Spaniei, era în jur de 1 - 3
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât nobilimea din alte țări europene, formând 8 -10% din populație, iar în zonele mai sărace ale țării, (de exemplu în Mazowsze, zona din jurul Varșoviei), aproape 30%. Prin comparație, nobilimea din celelalte țări europene, cu excepția Spaniei, era în jur de 1 - 3%. Erau mai multe căi de a ajunge la un rang nobiliar și a urca pe scara socială. Nobilimea poloneză, spre deosebire de aristocrația din Franță, nu era o clasă închisă
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]