450 matches
-
acolo unde apare în variație cu conservarea sunetului o (bioloagă, filoloagă, doape, riboane, laptoape etc.). În mod special vocativul în -e, care produce alternanța o /oa - de tipul Antoane, Solomoane - este simțit ca popular și familiar, în contrast cu vocativul identic cu nominativul. (Procedeul a fost exploatat umoristic: "M-ai învins... Maradoane!" (de la numele lui Diego Maradona, în Tineretul liber, Supliment literar-artistic, 27, 1990, 11). Dacă vocativul substantivului machedon e machedoane, cu o puternică notă popular-familiară, se poate presupune un procedeu analog și
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
în măsura mai mare, datorită alternantelor fonetice: "Mai Miroane", "nea Miroane" (AC 2, 1999, 9). Și mai marcată e folosirea cu desinențe specifice a unor nume moderne, împrumuturi relativ recente, pentru care uzul actual preferă formă de vocativ identică cu nominativul: "Eu am invatat carte, Oliviule" (AC 23, 1999, 2); "Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea vocativului pentru prenumele străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
context publicistic) ilustrează încă o modificare, despre care vorbește și Domnită Tomescu, în Gramatică numelor proprii în limba română, 1998, p. 183, ca despre o tendință a limbii populare: extinderea analogica a vocativului în -e la nume masculine care au nominativul în -a: "M-ai învins... Maradoane!" ("Tineretul liber - Supliment literar-artistic", 27, 1990, 11). Chiar dacă, așa cum observăm de la început, procedeele de acest tip produc un umor destul de rudimentar, ele exploatează totuși resurse specifice ale limbii - și merită, de aceea, să fie
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
tendințe firești și universale de utilizare a limbajului, pe de alta pentru că acordul în caz ilustrează o tendință puternică a limbii române moderne - de simplificare a flexiunii cazuale. Pentru reducerea redundanței în exprimarea cazului - prin folosirea demonstrativelor în forma de nominativ ("oamenilor aceștia", "făpturilor cele mai păcătoase") - exemplele sînt tot mai numeroase. Alte citate atestă oscilații în acordul numeralelor, zonă în care mi se pare totuși preferabilă toleranța: în exemple precum "Cei douăsprezece mii de ani" (p. 44) poate fi admis
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
Daco-Română) mielul > (Istro-Română) mľelu. -le de închide este folosit pentru toate substantivele masculine la singular ce se termină în -e; spre exemplu fråtele ("fratele"), sorele ("soarele"), cărele ("câinele"). Cazul vocativ nu este prezent deoarece în mod normal, acesta corespunde cu nominativul. Substantivele feminine -a-ul ia locul lui -ĕ și -e; ex: cåsĕ > cåsa ("casa"), nopte > nopta ("noaptea"); cu toate acestea câteva substantive feminine ce se termină într-un -e accentuat se comportă diferit, ex: ste > stevu ("steaua"), ne > nevu ("neaua,zăpada
Gramatica limbii istroromâne () [Corola-website/Science/314425_a_315754]
-
1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă, în limbile romanice are accentul pe finală, iar în latinește, la nominativ, avea accentul pe prima silabă" (,Nume de agent", 15.05.1969, articol reprodus în Puțină gramatică, II, p. 175). În momentul de față schimbarea pronunției, tot mai frecventă, este dublată de o modificare semantică: termenul editor circulă în română cu
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
băutor, întrebător, cititor etc. În ciuda componentei semantice similare, modelul formațiilor interne e în acest caz diferit de cel al împrumuturilor. Așa cum arăta și Al. Graur în articolul citat, influența limbilor germanice și slave și modelul latin cult al formei de nominativ au determinat accentuarea pe silaba penultimă. În cazul asemănător al lui profesor, s-a vorbit adesea despre concurența dintre două surse - franceza, care favoriza accentuarea pe silaba finală (professeur) și germana, cu accentuarea pe silaba penultimă: Professor. Variația de accentuare
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
Rodica Zafiu Conform normelor în vigoare (inclusiv din ultima ediție, din 2005, a Dicționarului ortografic, ortoepic si morfologic), formele de plural feminin articulat ale adjectivului drag sunt dragile (la nominativ si acuzativ) si dragilor (la genitiv, dativ si vocativ). Norma se diferențiază astfel de uzul în care se manifestă destul de puternic preferința pentru formele feminine dragele și dragelor. Rapoartele de monitorizare a limbii folosite la radio și la televiziune conțin
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
după retragerea trupelor imperiale, așa cum au dovedit cercetările arheologice. În cetățile danubiene mai sus menționate, cetățeni autohtoni liberi constituiau o primă linie de apărare „dinăuntru“ a împăratului din Constantinopol! (De unde și menținerea exclusivă în limba română a formelor latine de nominativ Imperator, nu a celei de acuzativ Imperatorem> v. fr. empereire, it. imperatore.) În Transilvania devenită „voievodat“ maghiar (după 1541), am apărat ortodoxia, împotriva „agresiunilor“ religiilor „noi“, receptae, reformate. Tot „dinăuntru“ (în sec. XVI). Opunîndu- ne Reformei, noi ne apăram existența
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
generale apărute sub influența termenului englez location: poziție, plasare, situare, amplasament și chiar loc. De fapt, e foarte probabil ca englezismul să fi apărut mai întîi în contexte tehnice, specializate; din mii de ocurente în Internet ( numai pentru forma de nominativ singular nearticulat Google oferă 11.100 de atestări în texte românești), majoritatea aparțin chiar terminologiei informatice: fie că e vorba de plasare în sens strict tehnic ( Alegeți o locație pentru salvarea fișierului «form.exe»; Locația fișierelor registru arhivate), fie că
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
2005, după cum poate vă aduceți aminte, și ilustrate de Ion Barbu prin personaje ca Marie-Jeanne, nașu’ Gică, Păunița Columbeanu, Carlo, Băsescu, Iliescu și Vlad Tepeș. Dar nu asta era ideea. În fine (citez, cititorul e rugat să nu confunde acest nominativ cu vocativul termenului fin!), parodia bate pornografia, like a virgin, mai ales în România. Așa că Mirele fără căpătâi le spune pe șleau și nu se dezminte de la rime. Merg mai departe prin poză, proză, roză Trecând la Mr. Clippit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
nivel fonetic/ fonologic: sunetul Φ din cuvântul sufleur, sunetul ü din cuvântul tul etc.; * la nivel lexical: hamburger, mouse, reverie, a face knock-out etc.; * la nivel morfologic: terminația a în cuvinte precum coca-cola, agora etc.; * la nivel sintactic: apoziția în nominativ (în locul structurilor cu genitivul, specifice limbii române) Bulevardul Ștefan cel Mare (< Bulevardul lui Ștefan cel Mare). Familia lexicală a unui cuvânt (Zugun, 2000, p. 154) cuprinde toate unitățile lexicale formate de la cuvântul respectiv, constituit în cuvânt de bază: bun bunătate
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
contextul este cel care face diferența între persoana a II-a a verbului la modul imperativ și persoana a III-a a verbului la modul indicativ prezent); * topica: Lupul atacă câinele. Câinele atacă lupul 81. (topica diferențiază cazurile acuzativ și nominativ ale celor două substantive); * categoriile gramaticale din limba română sunt: persoana, genul, numărul, cazul, gradele de comparație, diateza, modul și timpul comune mai multor clase semantico-gramaticale (persoana, genul, numărul, cazul, gradele de comparație) sau specifice 82 unei anumite clase semantico-gramaticale
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
treia (instanța tematică reflectată în actul comunicativ respectiv/ persoana despre care se vorbește); genul face trimitere către genul natural și analogiile cu acesta (masculin feminin neutru); numărul presupune opoziția unicitate multitudine (singular plural); cazul reflectă raportul subiect obiect, determinat determinant (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ); gradele de comparație presupun indicarea gradului în care apare o însușire la diferite obiecte sau la același obiect în contexte diferite sau în care apar însușiri diferite la același obiect sau la obiecte diferite (pozitiv, comparativ
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjectivale): dintr-o bucată, cu picioarele pe pământ, cu capul în nori, în floarea vârstei etc.; * raportarea la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce dulci vs.
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce dulci vs. adjective cu trei forme flexionare: lung lungă lungi vs. adjective cu patru forme flexionare: alb albă albi albe; * proveniență
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
un mod personal, predicativ L-a ajuta [îl va ajuta]și pe el...; Ar ajuta pe oricine ar avea nevoie. , acest verb îndeplinește funcția de predicat verbal. * raportarea la persoană: verbe personale (care, în planul conținutului, pot fi asociate unui nominativ persoană, iar în planul formei au forme pentru persoane diferite: a cânta, a reuși, a solicita etc.) vs. verbe impersonale/ unipersonale prin formă, impersonale prin conținut (verbe care au formă numai pentru persoana a III-a și care nu pot
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ham-ham, pic-pic etc.), respectiv conversiune (ajutor!, foc! etc.). Din punct de vedere morfologic, interjecțiile nu se raportează la categorii gramaticale, fiind, în principiu, invariabile cu excepția exemplelor de tipul haidem, haideți, asimilabile unor forme verbale imperative și asociate unor subiecte-pronume în nominativ, persoana I sau a II-a. Prin raportare la criteriul sintactic, se remarcă eterogenitatea clasei interjecțiilor. Deși nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip.; * predicat verbal/ interjecțional: Hai cu noi
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
gâștele stau gloată / Și prin dreptul lor te duci, / Sare tabăra lor roată / Și te-ntreabă: "Ce ne-aduci? Ai găsit papucii? Spune!" / Și la fug-atunci s-apuci!" (George Coșbuc, Povestea gâștelor) Formulați enunțuri în care substantive aflate în cazurile nominativ, acuzativ, respectiv genitiv să îndeplinească funcțiile sintactice de: subiect, atribut, nume predicativ. Motivați scrierea cu ii, respectiv iii a următoarelor substantive: copii, copiii, fii, fiii, elevii, codrii. Formulați enunțuri în care substantivul neatenție în cazul acuzativ, respectiv genitiv să îndeplinească
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
domeniul nominal lat. = latină lit. = literal (traducere literală) LF = Logical Form (engl.), Forma Logică [+m] = trăsătură semantică primitivă care denotă starea mentală (engl. mental state), în accepția lui Reinhart MD = Morfologia Distribuită N = categoria lexicală nume neerl. = neerlandeză Nom./nom. = Nominativ nom. = nominalizare NP = Nominal Phrase (engl.), grupul nominal O = obiectul verbelor tranzitive OCP = Obligatory Case Parameter (engl.), Parametrul Cazului obligatoriu OR = Originator (engl.), originea evenimentului, în accepția lui Arad (1996) P = obiectul verbelor tranzitive, în accepția lui Comrie, Creissels, Croft
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1979: 60, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3.1. Ergativitatea morfologică (intrapropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă este ergativă morfologic dacă S este marcat la fel ca O (absolutiv), dar diferit de A (ergativ). O limbă este acuzativă morfologic dacă S este marcat la fel ca A (nominativ), dar diferit de O (acuzativ). Sistemele tripartite, în care A, S și O sunt marcate diferit, sunt foarte rare. Cele mai numeroase sunt sistemele acuzative. Deși, în studiul din 1979, Dixon folosește numai termenul de ergativitate morfologică pentru primul tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
activității, cel care poate iniția și controla activitatea, de unde decurge obligativitatea trăsăturii [+ Uman] (Dixon 1994: 8). Nominalul aflat în poziția S reprezintă subiectul (unicul argument al) intranzitivelor agentive și al celor nonagentive. Acest nominal primește cazul nemarcat − absolutivul în dyirbal, nominativul în latină − și este, de obicei, primul din stânga. Rolul argumentului S nu se poate defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994: 53) identifică un Sa (subiect al unor verbe intranzitive ca jump 'a sări', speak
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
A), sau ca fiind rolul cel mai afectat de activitate. (c) De obicei, nominativul și absolutivul sunt termenii nemarcați, iar acuzativul și ergativul, termenii marcați, însă paralelismul nu e complet, pentru că este atestată situația în care acuzativul e nemarcat, iar nominativul, marcat, nu însă și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcțională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziție, atunci acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul în ergativ sau în acuzativ este omisibil în anumite condiții. Generalizarea formală reflectă și una dintre regulile universale formulate de Greenberg (1966
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]