515 matches
-
rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dinspre terasă. Sprijinită de marginea șemineului, mâna dreaptă își joacă degetele subțiate la vârfuri. Dar cum ar putea detecta Profesorul, din cealaltă parte a camerei, via emoție care s-a declanșat de câteva clipe în sufletul lui, de când, plimbându-se nonșalant prin salon, a zărit ușa dinspre terasa cu clematite - deschisă ? Da, uluitor fapt, într-adevăr ! Ușa dinspre terasă, pe care obișnuiții casei o știu dintotdeauna a fi închisă, iat-o îndepărtată de o palmă ! Iar dacă este deschisă acum, tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
foarte puțini călători care par mînați de acasă de altceva decît un interes de serviciu. Se recunosc În mulțime prin aerul timid, pierdut, aproape umil, privindu-și biletele și Încercînd să Înțeleagă ce naiba e scris pe ele. Navetiștii sînt mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau adunați În grupuri și nu prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
d. Brusc, însă, urechile mi se-mpiedică în dialogul dintre doi juni fițoși, vizibil dependenți de gazete glamoroase, adică de mult transportați mental Dincolo. El: desprins parcă din revista Caesar, filoform, tuns perie, pantaloni vintage à la vechiul AGVPS, fular nonșalant, cercel în urechea stângă, ceas uriaș pe dreapta, plus două telefoane mobile. Ea - tipul PR în modelling, nostimă, impetuoasă, păr blond-cenușiu nărăvaș, cizmulițe de catifea cu ciu curași, proaspăt venită de la Amsterdam („orașul vieții mele“), 74 cu gândul la „o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
desăvârșită, amuțitoare. Când au mai fost de întâlnit, la fel de zâmbitori, în aceeași sală Ion Iliescu și Emil Constan tinescu (mare păcat absența lui Traian Băsescu, premiat laolaltă cu ceilalți doi! Prezența lui ar fi fost de un șic nebun, demonstrând nonșalant nepăsarea suverană a sulta nului, seducătoare pentru admiratori, dezarmantă pentru inamici), Mugur Isărescu, Angela Gheorghiu, Elena Udrea și Ion Țiriac, Petre Roman, Mircea Geoană și Marin Moraru, Sorin Oprescu, Adriean Videanu și Toader Paleologu, Răsvan Popescu, Viorel Hrebenciuc și Sulfina
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc s-o spun: de cealaltă parte a existat, subțiratică, e drept, dar intens patriotică, și boierimea autohtonă, cea care a știut, la limită, să treacă peste individualismul beton și dezbinarea cumplită
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fericită decât mine“. Sfârșit. Ridică din umeri, așteptându-și rezultatul și dezinteresându-se în același timp de el. În după-amiaza aceea, în timpul unei pauze de testare, Mark întrebă: Și pe tine te-au construit? Reportofonul înregistra în continuare. Weber deveni nonșalant. Fiara pe care o vâna se relaxa pe un petic de pământ scăldat în soare, chiar în fața lui. —Cum adică? — Te-au construit și pe tine din componente? Tonul simplu al vocii, confortul corporal - parcă și-ar fi salutat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
față, o partitură la prima vedere. În jurul lui, în biblioteca luminoasă, plăcută, stăteau patru sau cinci pensionari și mulți copii de școală. Nici unul nu se uita la el. Privirile aveau să înceapă de mâine, când va trece prin campus: alura nonșalantă a colegilor, aerul prefăcut că nu se întâmplase nimic deosebit, în spatele unui freamăt mascat. Se gândi să se intereseze de cronicar, să obțină un profil al personalității distrugătorului de personalități. Inutil. Cum spusese Jess, să-l ia dracu’. Orice explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de o oră. — Probabil că trebuie să te întorci la serviciu, spuse ea. El se răsuci, rânji și-și scutură capul de băiețel. Inima ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea nevoie de mai mult. —Marți? Ea se mulțumi să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băieți, cam zece dintre noi, ne adunaserăm pe debarcader. Băieții își schimbaseră hainele în vestiar, eu traversasem podul gata echipat. Hainele lor erau purtate, le primiseră de la frații mai mari ori de la tații lor, iar ei le purtau cu o nonșalantă lejeritate determinată de această folosință. Erau aici la fel de noi ca și mine, dar deja se simțeau mai mult acasă. David trebuie să fi fost printre ei, în grupul acela, dar nu mi-l amintesc. Nu-mi reamintesc nici una dintre fețele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care-l văzură ieșind de după stâlpul de susținere se gândiră că se găsea acolo de câteva minute, fiindcă abia se uitaseră la el. Se duse nonșalant până în partea din spate a navei și, în picioare în fața marelui tablou de plexiglas, privi pământul. Planeta se întindea, imensă, sub el, o lume încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Sludden. — Viața ta e un festin continuu? — Mă distrez. Dar tu? — Nu. Dar sînt mulțumit. — De ce te mulțumești cu atît de puțin? — De ce altceva pot avea parte? Clienții sosiseră unul după altul iar cafeneaua era aproape plină. Sludden era mai nonșalant decît în momentul în care începuse conversația. Momentele palpitante fac viața să merite să fie trăită, momentele în care omul se simte exaltat și stăpîn pe situație, zise el cu nepăsare. Le putem obține din droguri, fărădelegi și jocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar Thaw îi invidia, pentru că o țigară i-ar fi ocupat mîinile. Ar fi putut deschide o carte șezînd să citească în spatele vreunui obiect, dar se plictisise să fie luat drept un pustnic dedicat cititului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care-l văzură ieșind de după stâlpul de susținere se gândiră că se găsea acolo de câteva minute, fiindcă abia se uitaseră la el. Se duse nonșalant până în partea din spate a navei și, în picioare în fața marelui tablou de plexiglas, privi pământul. Planeta se întindea, imensă, sub el, o lume încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
chipul vizitatorului. Atunci, îi trecu prin minte că individul se bucură de furia lui. Și mai sugera ceva rânjetul ăla - niște cunoștințe tainice. Îl înfruntă pe pierde-vară: - Bineînțeles, păcatele nu sunt lucruri care să te deranjeze prea tare. - A, zise nonșalant individul, când în viață primești șuturi în fund de peste tot, începi s-o lași mai moale. De pildă, când o s-o cunoști mai bine pe fata aia, mai mult ca sigur că și tu o să vezi că toți avem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
liderului cu trandafirul, încât nicio grupare nu mai putea să le interzică. L’Orient. Le jour din ziua sosirii publicase portretul pe prima pagină. Sonia Leclerc luase chipul curajului de a face din liderul de la Teheran o figură de star nonșalant și la modă. Președintelui îi plăcuse. „Eminență, dar e o husă de scaun!“, se încercase să i se sufle în ureche. „Și, ce?!“, răspunsese. „Dacă fete ca ea or să-și pună fundul lor sexy la mine în brațe, înseamnă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
decât refulări și ură. Doru Matei dădea impresia că se amuză în timp ce doamna Melania Lupu se mulțumea să observe. Doru Matei... Un om ciudat! Total lipsit de personalitate, și-a însușit, mai bine zis și-a construit un gen ― tipul nonșalant, flegmatic și stăpân pe sine ― plimbîndu-l cu atâta dezinvoltură, încît a reușit să-i păcălească pe cei mai mulți. Printre cei mulți, mă număram și eu. Nu și doamna Melania Lupu care l-a intuit bine. Într-adevăr, Doru Matei se prăbușește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la unele produse alimentare pe care le ignorau înainte. Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
De ce? Iată care este povestea: Eram în vacanță în vizită la mama mea, în Florida. Patty se plângea în legătură cu cariera pe care o avea în afacerile imobiliare. Îi displăcea orice era legat de acest business, cu excepția banilor. Într-un mod nonșalant, i-am propus o sugestie, de fapt o predicție: „Ei bine, dacă urăști atât de tare ceea ce faci, ce-ai zice să pui bazele unei firme de vestimentație, cum a procedat tatăl tău cu câteva decenii în urmă? Cămăși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
privea acel proces ca pe o protecție a cercetării medicale. Erau în joc trei miliarde de dolari. Era vorba de o afacere serioasă, așa că angajaseră o firmă pentru afaceri serioase. Avocatul principal pentru UCLA era Albert Rodriguez. Părea tânăr și nonșalant, avea un zâmbet prietenos și lăsa impresia dezarmantă că era nou în meserie. De fapt, Rodriguez avea patruzeci și cinci de ani și era un avocat de succes de douăzeci de ani, dar reușea cumva să facă să pară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Zeliha a cumpărat niște scorțișoară, nu sub formă de pudră, ci bețișoare. Vânzătorul i-a oferit un ceai, o țigară și o pălăvrăgeală, iar ea le-a acceptat fără rezerve pe toate trei. În timp ce stătea acolo trăncănind, ochii ei cercetau nonșalant rafturile, până când s-au oprit asupra unui serviciu de ceai din sticlă. Și acesta se afla pe lista lucrurilor pe care nu putea rezista să nu le cumpere: cești de ceai din sticlă, cu steluțe aurite, lingurițe subțiri, delicate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să îl aduc aici. și presupun că nici eu nu voi primi o medalie de la Țar. Porfiri linse o urmă de tabac de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el În poziția de control. — Întrebarea e dacă ai produs vreodată vreun lungmetraj. Desert Rose clipi, radiind de fericire, de parcă ar fi fost În stare să mănânce un bărbat ca David la micul dejun. — Bineînțeles că am produs! minți ea nonșalant. Am produs lungmetraje pe toate continentele, În Africa, India și Europa. E genul meu de subiect. — Păi, atunci ar trebui să stăm de vorbă, spuse David. — Minunat! În cazul ăsta, te invit miercuri la deschiderea ART L.A., În Centrul Civic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din L.A., chiar pe plajă, pe Ocean Avenue, la câteva minute distanță de-aici. Apoi, cu zâmbetul lui contagios, se Întoarse spre cei doi care-l Însoțeau și Întrebă: Mergeți la petrecerea de la Viceroy? Fac eu cinste, desigur, adăugă el nonșalant. Adică era dispus să arunce 450 de dolari, bani gheață, doar ca să o vadă câteva ore? Kitty se Înflăcără și, până să-și dea seama bine ce face, Îi oferi gratis catalogul gros al lui Desert Rose, Îi scrise chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
falși... Făcu o pauză. Dar știi ce? M-am adaptat imediat. Zâmbi la autoironia mult exersată. Zâmbi și ea. — Și australianul ăsta era tot un partener de afaceri de-al tău? — Nu, l-am cunoscut În timp ce te așteptam, zise Matthew nonșalant. După cum vorbeați, am crezut că sunteți prieteni vechi. — Sunt un tip prietenos, zise el. Și tu ești destul de prietenoasă, nu-i așa? — Da... Oriunde m-aș duce, se găsește Întotdeauna cineva care să intre În vorbă cu mine. Uneori nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]