1,188 matches
-
comestibil copiii au crescut și au zburat din cuiburmele de gloanțe din perete le-am astupat cu pâinela ferestre am pus gratii ca să nu sărim în golsau goi de noi înșineca golul din stomacpropun să mângâi aripile îngerului ciuruite de nonsensul din priviriîn sfârșit adorm pe ecran cu mine însuminumăro altă zi trecută...... IV. JOCURI EROTICE CU CUMNĂȚICA SURDA, de Adrian Grauenfels, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Jocuri erotice cu cumnățica surda lamponul cu erotic clemp umbral
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
o grimasă ce mimează surâsul, sunt îndeajuns de productive. Așa cum identificăm “supratema singurătății” (după fericita formulare a lui Adrian Dinu Rachieru din Prefață), putem vorbi și de un supra-personaj, de un personaj-tip, global, de omul “prozoesemelor” - insul saturat de “nonsensul viețuirii” (p. 111), ce își duce existența neliniștită, sfâșiată, pe istmul, pe fâșia incertă ce separă două moduri de a fi, ins reprezentat, în primul rând, de narator, dar ușor de recunoscut în mai toți ipochimenii ce evoluează în aceste
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
care o regăsim și la Platon și la alții, s-a pierdut apoi din regiunea cercetării făcute pe planul gîndirii și s-a păstrat numai în religie, dar ca ceva transcendent. A venit după aceea intelectul, declarînd această trinitate drept nonsens. Abia Kant a deschis din nou calea spre cunoașterea ei. Esențialitatea și totalitatea conceptului despre univers considerat în substanța lui sînt absorbite prin trinitatea determinațiilor; și este în interesul epocii noastre ca ea să devină conștientă despre acest lucru. La
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în trei momente. Această înaltă conștiință a triadei, întîlnită la Platon și la alții, s-a pierdut, mai tîrziu, de pe tărîmul rațiunii, păstrîndu-se doar în religie, însă ca ceva de dincolo. Rațiunea a cîștigat apoi teren, proclamînd această concepție drept nonsens; singurul care a redeschis calea spre cunoașterea acesteia a fost Kant. Acum, trăsăturile esențiale și de ansamblu ale întregului, considerat în substanța sa, rămîn absorbite de triada determinărilor; iar interesul major al timpurilor noastre constă tocmai în aducerea acestui fapt
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
qitel espace qui coulait Autour du cou, comme une corde, el qui tirait. Cela sombrait à vue d'oeil... * 1919 s-a eliberat de conformism, a eliberat scriitura și a lansat talentele într-o nouă provocare: aceea a esteticii împotriva nonsensului sau grație nonsensului. Marii romancieri ai anilor '20 se confruntă cu această invazie a experienței și amintirea războiului. Există trei texte majore care jalonează această perioadă: Pădurea spînzuraților, de Liviu Rebreanu (1922), Întunecare, de Cezar Petrescu (1927), Ultima noapte de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
coulait Autour du cou, comme une corde, el qui tirait. Cela sombrait à vue d'oeil... * 1919 s-a eliberat de conformism, a eliberat scriitura și a lansat talentele într-o nouă provocare: aceea a esteticii împotriva nonsensului sau grație nonsensului. Marii romancieri ai anilor '20 se confruntă cu această invazie a experienței și amintirea războiului. Există trei texte majore care jalonează această perioadă: Pădurea spînzuraților, de Liviu Rebreanu (1922), Întunecare, de Cezar Petrescu (1927), Ultima noapte de dragoste, întîia noapte
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
31 ni se pare întemeiată: "... O teamă decisivă din faptul că omul își dă seama de împrejurarea că viața e domeniul întrebărilor neurmate de clarificări; e domeniul "zădărniciilor". Eminescu nu iese din "rama" gândirii Ecclesiastului știind acceptând că e un nonsens "să ceri lui Dumnezeu să dea replici justificative". Înțelepciunea, amar reținută nu se va ridica în poezia lui M. Eminescu în trombe de superbie, nu sfidează și nu blestemă: "El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prosper îi arde, dar... dar... cum să spun, într-un al patrulea, al cincilea, al șaselea rînd. Și asta după acaparantele și devoratoarele proiecte. Dacă aceste proiecte se conturează, se derulează normal, atunci harnicul întreprinzător (pentru că întreprinzător leneș e un nonsens) își poate îngădui mica/marea plăcere a achiziționării unei lucrări de artă. Dar, vai, cît de puțini sînt acești semeni care, într-o structură statală atît de la începuturile ei, din nou capitalistă, încearcă nelucrativa "slăbiciune"! Pentru a ajunge ei la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
realitatea originară, reprezintă o sinteză realizată în om. Într-un fel, libertatea care este întotdeauna limitată, pentru că presupune un "suport", el însuși aflat sub anumite limite și chiar constrângeri își dezvăluie astfel determinarea sa naturală; fără ca aici să intervină vreun nonsens. Dar libertatea se manifestă în plan social, acolo unde este posibilă, datorită "profesionistului" și mai cu seamă "omului de vocație", constituirea anumitor genuri de muncă, aceasta din urmă reprezentând activitatea care legitimează libertatea, în spațiul căreia își dobândește ea sensul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
genuri de muncă, aceasta din urmă reprezentând activitatea care legitimează libertatea, în spațiul căreia își dobândește ea sensul. Ca spațiu de exercițiu al libertății, socialul constituie, asemenea naturii, o determinare a libertății; desigur, fără să intervină, în legătură cu acest fapt, vreun nonsens. Dubla "determinare" a libertății, prin natură și social, este în sensul determinismului prin finalitate: ea exprimă finalitatea naturii înseși, dar și finalitatea contextuală, particularizată, a muncii concrete determinată ca profesiune. Formal, libertatea condiționată este însuși opusul său, ne-libertate; dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
să o elibereze. Ea evadează din captivitate și se alătură trupelor franceze care în final sunt victorioase, dar Johanna este rănită mortal. Astfel Johanna moare în lupta și nu arsă pe rug. Scriitorul englez George Bernard Shaw numea această piesă: “Nonsensul romantic a lui Schiller” pe motiv că Fecioara din Orléans fusese înnecată în cazanul cu vrăjitoare a unei iubiri furioase. Johanna lui Schiller nu are nici măcar un singur punct comun cu realitatea, nici măcar cu vreo muritoare care a trăit pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
răspuns lui Verdi: ” Nu pot să ți spun cât de dezamăgit sunt să văd că o lucrare în care am investit destul prestigiu s-a transformat într-o parodie. Acest lucru face din personajele pe care le-am creeat un nonsens.... Fiat voluntas tua - paharul pe care mi l-ai turnat este prea plin de amărăciune. Ești singura persoană care a reușit să mă convingă că meseria de libretist nu este pentru mine”. Drepturile de editor pentru opera Atilla au fost
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
apărării, cerându-i să treacă la obiect 5. Maestrul Ludovic L. a spus: "Ceasornicarul este un personaj comparabil cu însuși destinul: este singura ființă care poate să oprească și/sau pornească timpul. Să condamni un ceasornicar pentru crimă este un nonsens, întrucât el atunci când se află în primejdie are la dispoziție o armă... ăăă... o unealtă ce-l poate scăpa oricând. Această unealtă este oprirea timpului. Pentru că <Timpul este stăpânul care întrece până și puterea tuturor zeilor> a afirmat deja Pindar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi și nici nu prea mai are importanță cine ești și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul!; avem de construit viitorul!" , aud pe câte unii, fie persoane civile; fie oameni cu rang politico-social, aruncând în derizoriu, în nonsens nevoia de a ști cine au fost ieri, pentru a ști cine suntem azi și cine vom deveni mâine... Aud, văd, înțeleg (și nu-nțeleg), și mi se face frică... Oare chiar putem construi un viitor fără a înțelege cum
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
chestiune. Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri fulgurante, schimbătoare, excesiv de relativizante. Anumite certitudini trebuie transmise. Altfel, apare disiparea, instalarea nonsensului, abisului. „Postmodernizarea” școlii nu este de aceeași factură cu cea produsă În literatură, să zicem. Cu imaginarul te poți juca, cu realitatea (copilului, societății etc.) nu! Se vorbește deseori de o criză culturală, care În fapt este una de educație
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și a făcut ca omul să știe mai mult, să se Îndrepte spre bine, spre valori. Cunoașterea prin mecanismele mentale rămâne stearpă dacă nu este aureolată de ceea ce simte inima sau poate credința. Cantonarea În raționalism ne poate conduce la nonsens sau ne Împinge spre aporii insurmontabile, inclusiv pentru rațiune. Chiar dacă trăim Într-o epocă a clamării holismului și globalizării, se practică În continuare abordarea fragmentară, autarhică, de adâncime, neglijându-se confluențele, difuziunile, interdependențele. Există un gust al specializărilor și Îngustimilor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
clase sociale diferite, chiar în interiorul aceleiași familii. O familie putea conține un militar, un negustor, un proprietar de fabrică sau un medic sau profesor. De aceea, a spune că între acești oameni pot exista dușmănii de tip social, era un nonsens. Așa cum spuneam, lumea occidentală, a comerțului și a banilor, era una extrem de dinamică. Existau suprapuneri, segmentări, o delimitare extrem de clară între aparținătorii unei clase sociale sau alta fiind imposibilă. Raportul față de mijloacele de producție, introdus de socialiști drept criteriu de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
să devină „contexte” care clarifică ritul, date care Îl integrează Într-un ansamblu de manifestări culturale și Îi conferă un anumit sens. De aceea, cadrele de interpretare a ritualului au variat enorm, oscilând Între considerarea lui ca un loc al nonsensului - expresie a primitivismului și iraționalului - și ipostazierea ca loc al suprasensului - manifestare deplin semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autorul cultivă asociațiile neașteptate, pândește îndelung surpriza cititorului printr-o continuă sfidare a convențiilor „poeticului”, subminează în chip periculos propriul timbru liric, lăsând prozaicul să năvălească în poezie. Amintind de pseudofabula Cronicari sau de Fuchsiada lui Urmuz, voitele inadecvări frizează nonsensul și absurdul: circul este asociat metafizicii, fizica cuantică - filologiei. Parafraza, sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
se încruntă: ― Desigur... ― Și ce s-a întîmplat cu ei? ― Unii au devenit Abați... ― Da... ― Alții... Ei bine, va trebui să afli singură cine anume a mai văzut Ouăle fără a deveni Abate. ― Ce vrei să spui? Nimic. E un nonsens. Dar e un nonsens care te va urmări toată viața așa cum mă urmărește pe mine misterul originii clonelor. ― Lasă-mi și mie niște secrete. Știu că vrei certitudini, dar crede-mă că nici măcar eu nu le am pe acelea pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce s-a întîmplat cu ei? ― Unii au devenit Abați... ― Da... ― Alții... Ei bine, va trebui să afli singură cine anume a mai văzut Ouăle fără a deveni Abate. ― Ce vrei să spui? Nimic. E un nonsens. Dar e un nonsens care te va urmări toată viața așa cum mă urmărește pe mine misterul originii clonelor. ― Lasă-mi și mie niște secrete. Știu că vrei certitudini, dar crede-mă că nici măcar eu nu le am pe acelea pe care le cauți tu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru un om politic, devotați și unul, și altul comunicării sociale, problema de a ști cum să se facă auziți și în ce condiții nu se situează în aval, ci în amonte față de activitatea lor. De ea depinde sensul sau nonsensul a ceea ce fac, a fi și a nu fi al existenței lor. 7. Corelația dintre ideologia dominantă a unei epoci și proprietățile mediumului său dominant nu este mecanică, lucru fără de care am fi în incapacitatea de a explica diferența dintre
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
emoțională în mod imediat, mobilizează statul și opinia publică, opinia statului și starea opiniei, scurtcircuitînd lentele (dar invizibilele) rotițe ale administrației și documentele subtile (dar invizibile) ale legislației scrise. Stat, serviciu public, bun comun sînt universalii incomode în grafosferă și nonsensuri improbabile în "regim mediatic". Justiția, cîte minute de antenă? Armata, ce suprafață redacțională? Educația națională, cîte camere? Handicapații nu pot ieși cu ușurință în stradă ca să spargă vitrinele, și e cu atît mai rău pentru ei. În curînd, bugetul statului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sindicate patronale). Și mai observăm că legislatorul va păstra importante derogări, legate fie de natura publicațiilor, fie de exercitarea prin administrație a puterii polițienești generale, fie de existența unor circumstanțe excepționale. Această libertate a presei, condiționată, dar reală, sancționează un nonsens asupra naturii regimului și o certitudine a coeziunii naționale. Faptul a fost posibil atunci cînd regimul republican, înlăturînd definitiv pericolul monarhiei (legea a intrat în dezbatere în 1878, la un an de la victoria republicanilor asupra lui de Broglie), se considera
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]