570 matches
-
și s-au dezvoltat un anumit număr de culturi pre-hispanice atingând culmi de civilizație și rafinament înaintea colonizării spaniole a Americilor. Această zonă culturală extinsă cuprinde integral statele suverane de astăzi Belize și Guatemala, respectiv zone parțiale ale altora, partea nord-vestică a Costei Rica, o parte din [Nicaragua], El Salvador, partea centrală a Hondurasului și o parte semnificativă din Mexicul de azi, partea sa sudică și centrală având ca limite nordice râurile Rio Marina din Tamaulipas și Rio Fuerte din Sinaloa. Organizarea
Mesoamerica () [Corola-website/Science/307798_a_309127]
-
precolumbiene, a căror extindere geografică varia între limita nordică, care cuprindea jumătatea sudică a Mexicului de astăzi, continuând cu Guatemala, Belize, El Salvador, partea vestică a Hondurasului, respectiv limitarea sa sudică de către zonele joase de pe coasta Oceanului Pacific a Nicaraguăi și partea nord-vestică a Costa Ricăi. În spiritul tradițional al arheologiei cultural-istorice, concept arheologic care a reprezentat direcția majoră a teoriei arheologiei la începutul secolului al 20-lea, Kirchhoff definea această zonă geografică ca fiind o zonă culturală comună a cărei unitate se
Mesoamerica () [Corola-website/Science/307798_a_309127]
-
apoi, până la Războiul de independență al SUA, ca subiect britanic al autorității provinciei Nova Scoția de atunci. Ca parte a statului Massachusetts între 1783 și 1812, data războiului dintre britanici și americani, Războiul din 1812, a avut granița nordică și nord-vestică neclar delimitata până la data Tratatului Webster-Ashburton, 1842. Statul Texas de azi a avut o istorie scurtă, dar zbuciumata, plină de răsturnări spectaculoase de situație. Astfel, la începutul anilor 1800 două grupuri etnice majore s-au stabilit acolo, Tejanos și anglo-americanii
Listă de state ale SUA care nu au fost niciodată teritorii () [Corola-website/Science/307821_a_309150]
-
a putut descifra nici până azi, și din această cauză avem doar cunoștințe sumare despre civilizația din Valea Indusului. Prăbușirea acestei civilizații în jurul anului 1700 î. Chr. s-a datorat probabil unei catastrofe naturale. Valea Indusului se află în partea nord-vestică a subcontinentului, relativ destul de aproape de o altă civilizație veche, cea sumeriană, cu care, ipotetic, s-ar putea să fi avut relații comerciale și de care a fost, poate, influențată. De mai multe ori pe parcursul istoriei Indiei ideile noi au pătruns
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
în această poziție a primit-o în luna august, când a făcut parte din delegația românească la tratativele de la Turnu Severin cu Ungaria în vederea rezolvării diferendului asupra Transilvaniei. După al doilea Dictat de la Viena, prin care Ungaria a primit partea nord-vestică a Transilvaniei, generalul Dragalina a primit misiunea de a fi șeful comisiei române ce trebuia să stabilească graficul evacuării teritoriului cedat. Corpul 6 a părăsit Clujul și s-a repliat în zona Brașov. În timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, generalul
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
pătratic, a fost conceput într-un stil care amintește de forma templelor mozaice orientale, având o cupolă emisferică centrată pe volumul cubic al clădirii. Fațada principală este perpendiculară pe strada Wesselényi și spre curtea din spatele complexului. Corpul clădirii delimitează latura nord-vestică a grădinii sinagogii, în care, de la sfârșitul războiului, se află cimitirul în care a fost înhumată cea mai mare parte a victimelor ghetoului pestan, acesta fiind îngrădit dinspre stradă de o colonadă ce unește templul cu extremitatea aripii sud-vestice a
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
301 m). În acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse parțial de eroziune, dar mai ales datorită prăbușirilor care au dus la deschiderea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km în Căliman). Călimanul ocupă partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaților Orientali, reprezentând cel mai extins masiv vulcanic din România. El se desfășoară pe direcția nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazănoapte de zona depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) și munții mărunți ai Bârgăului; la est - șirul depresiunilor
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
parte a Imperiului Rus, după victoria rușilor în marele război nordic, care a început cu cucerirea Ingriei, zonă în care a fost construită noua capitală imperială Sankt Petersburg în 1703, în locul fostului oraș suedez Nyenskans. Mai apoi, în 1812, jumătatea nord-vestică a fost transferată, ca parte a Finlandei Vechi, semiautonomului Marelui Ducat al Finlandei, creat în 1809 și aflat în uniune personală cu Rusia. Datorită solului mănos, apelor bogate în pește și apropierii de Sankt Petersburg, istmul Carelia a devenit cea
Istmul Carelia () [Corola-website/Science/302355_a_303684]
-
principal se desprind numeroase alei tratate în stil peisagist englezesc liber, sinuoase și umbrite de copaci. În partea de sud-est există un ochi de apă secat care în trecut era decorat cu o punte orientală, între timp distrusă. În extremitatea nord-vestică a parcului se întâlnește un corp de sere didactice ale Palatului Copiilor din Iași. Gardul principal al incintei, cât și monumentul obeliscului, sunt construite din piatră de Șcheia. Vegetația este majoritar arboricolă, cu un fond principal compus din triada "Tilia
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
ruina unui mic castel (Mosburg). În acest parc are loc anual de Rusalii un turnir de călărie (dresură și parcurs cu obstacole), internațional, de mare tradiție și renume. Alte palate din Wiesbaden: palatul Platte; palatul Freudenberg. În sfârsit, la marginea nord-vestică a orașului, deja în pădure, se află parcul zoologico-botanic numit "Fasanerie" incluzând și micul palat omonim (de fapt un conac) renovat de curând - obiectivul de sfârșit de săptămână pentru mulți localnici. Pe strada Burgstrasse din Wiesbaden este expus un gigantic
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
Ruine Palat de Vară - Corp P - pe la 1572, când a fost construit bastionul Aurit, între urechile acestuia s-au realizat două cazemate, ce comunicau între ele printr-un culoar de legătură. Puțin mai târziu, probabil și datorită amplasării pe axa nord-vestică, deasupra acestora a fost realizat între 1638-1641 un loc de recreere princiară. Construcția simplă făcută pe stâlpi de piatră și acoperiș de șindrilă este menționată documentar cu denominația „casa de vară”. Actualmente se mai se mai păstrează și se poate
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
armată demoralizată și cu soarta Revoluției din Octombrie în balanță. Lenin a calculat că bolșevicii ar putea domina părți centrale din Rusia, dar că vor fi obligați să renunțe la unele teritorii de la periferie, inclusiv la Finlanda, aflată în colțul nord-vestic, de importanță geopolitică redusă. Ca urmare, Svinhufvud și delegația senatului au obținut la 31 decembrie 1917 recunoașterea suveranității de către Lenin. Până la începutul Războiului Civil, Austro-Ungaria, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Norvegia, Suedia și Elveția recunoscuseră independența Finlandei. Regatul Unit și Statele Unite
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
prea riscantă. Mannerheim a hotărât să lovească mai întâi la Tampere. El a lansat atacul la 16 martie la Längelmäki, la 65 km nord-est de oraș. În același timp, Armata Albă a început să înainteze pe un front nordic și nord-vestic, prin Vilppula-Kuru-"Kyröskoski"-Suodenniemi. Numeroase unități ale Gărzilor Roșii s-au prăbușit sub greutatea asaltului și mai multe detașamente s-au retras în panică, altele apărându-și pozițiile necontenit și reușind să încetinească înaintarea Gărzilor Albe, care nu erau obișnuite
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
schimbat planurile militare în ce privește Finlanda după semnarea păcii cu bolșevicii deoarece Războiul Civil al finlandezilor deschisese accesul ușor cu costuri reduse în Fennoscandia, unde situația geopolitică se schimbase, soldați ai unei escadrile a Marinei Britanice invadând portul Murmansk de pe coasta nord-vestică a Rusiei, la Oceanul Arctic la 9 martie 1918. La 5 martie, o unitate navală germană a debarcat în arhipelagul sud-vestic al Finlandei, în Insulele Åland, pe care expediția militară suedeză le preluase la jumătatea lui februarie. La 3 aprilie 1918
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a fost încinsă (cu pierderi grele de ambele părți), iar cronicile spun că întregul câmp de luptă era acoperit de oasele morților, de unde probabil și toponimul ("Valea Albă" în română, în turcă). Ștefan cel Mare s-a retras în partea nord-vestică a Moldovei sau chiar în Polonia și a început să strângă o nouă armată. Otomanii nu au reușit însă să cucerească niciuna din cetățile fortificate din Moldova (Suceava, Neamț, Hotin), fiind în schimb hărțuiți de atacurile de gherilă ale moldovenilor
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Desești. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș și cea nord-vestică a Munților Gutâi (o grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin de lanțul muntos al Carpaților Orientali) pe teritoriul sud-estic al satului Mara, la circa 30 km nord, față de orașele Baia Mare și Baia Sprie. Rezervatia naturală a fost
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
averilor mănăstirești în decembrie 1863, Mănăstirea Cetățuia a rămas mult timp pustie. După alegerea sa ca mitropolit al Moldovei, Pimen Georgescu (1909-1934) a dorit să revigoreze viața monahală de aici. La 30 septembrie 1911, pe latura de nord, înspre colțul nord-vestic, s-a pus piatra de temelie la chiliile călugărești de la Mănăstirea Cetățuia, în prezența familiei regale (Regele Carol I, Prințul Moștenitor Ferdinand ș.a.), a mitropolitului Pimen Georgescu, a unor membri ai guvernului și ai autorităților locale. Acest corp de chilii
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
produsele alimentare. Arizona este traversată de șoselele interstatale I-17 și I-19 de la nord la sud, I-40, I-8, și I-10 de la est la vest, și o porțiune scurtă din I-15 pe direcția nord-est-sud-vest în colțul nord-vestic al statului. În plus, diferitele zone urbane sunt deservite de rețele complexe de șosele statale, cum ar fi Inelul 101, care face parte din vastul sistem de șosele al orașului Phoenix. Zonele metropolitane Phoenix și Tucson sunt deservite de sisteme
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
populație sunt bărbați, și 51,2% femei. Între 2000 și 2006, Arkansas a avut o creștere demografică de 5,1% sau de de locuitori. Densitatea de locuitori a statului este de . Centrul de populație al statului se află în colțul nord-vestic al ținutului Perry.
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
Marduk sau Grădinile Suspendate. Dar acesta se stinge repede, căci perșii, sub conducerea lui Cyrus, s-a unit cu mezii și au format un imperiu colosal ce cuprindea Lydia, Asia Mică, Palestina, Irakul, Iranul, Afghanistanul, ulterior și Egiptul și hotarele nord-vestice ale Indiei. La expansiunea acestora au asistat grecii, abia ieșiți din epoca homerică întunecată. Sunt însă dovezi care indică faptul că epoca nu a fost atât de "întunecată", că mormântul de la Lefkandi ce datează din anii 1000 i.e.n. În mormântul
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
dominantă în zonă. Până în secolul al XVI-lea, teritoriul de azi al Bașchiriei a fost împărțit între Hanatul Kazanului, Hanatul Siberiei și Hoarda Nogai. După cucerirea Kazanului de țarul Ivan cel Groaznic în 1554 - 1555, șefii triburilor bașchire apusene și nord-vestice au cerut țarului să fie admiși în Cnezatul Moscovei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, , teritoriu în cadrul statului rus, a început să se apropie de forma din zilele noastre. În 1798, a fost înființată Adunarea Spirituală a
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
înălțime și groase de 1,70 până la 2,20 m. Pe lângă bastioanele dispuse la fiecare 110 m, acestea mai erau apărate și de 28 de turnuri de pulbere, de formă pătrată. Astăzi se mai păstrează doar 6, 2 pe latura nord-vestică și 4 pe latura de sud a cetății. Zidurile erau duble și, uneori, - pe latura nord-estică mai ales - triple, între ele existând șanțuri și valuri de pământ. Între ziduri se aflau așa numitele „țarcuri” ("zwinger"), stăpânite fiecare de câte o
Fortificațiile Brașovului () [Corola-website/Science/303717_a_305046]
-
lui Hurley pe parcursul primei serii sau la picupul din seria a doua. "Lost" este filmat în întregime pe insula Oahu din Hawaii. Scenele originale de pe insulă din episodul pilot au fost filmate pe plaja Mokulē'ia, în apropiere de capul nord-vestic al insulei. Scenele ulterioare de pe plajă au loc în zone izolate de pe țărmul nordic. Scenele din peșteră din seria întâi au fost filmate pe un platou construit într-un fost depozit de materiale al companiei Xerox, care fusese părăsit după
LOST: Naufragiații () [Corola-website/Science/304151_a_305480]
-
Azerbaijan sau Azarbaijan (; , kurdă: ئازهربایجان ), de asemenea Azerbaijanul Iranian ori Azarbaijanul Iranian (persană: آذربایجان ایران; "Ăzarbăijăn-e Irăn"), este o regiune geografică care cuprinde extremitatea nord-vestică a Iranului, parte a Azerbaidjanului istoric. Azerbaidjanul istoric actualmente este împărțită între Azerbaidjan (Azerbaidjanul de Nord) și Iran. Acesta din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
și cel din 2007 albume foto și tablouri ale Junilor Brașovecheni făcute de-a lungul timpului, arhiva video și istoricul Societății Junilor Brașovecheni din 1851 până în prezent. Societatea Junilor Rosiori este constituită din bărbați căsătoriți proveniți mai ales din zona nord-vestică Șchieului numită de localnici Cacova. Cacova este cuprinsă în valea dintre străzile „Podul lui Grid” și „General Moșoiu” fiind cea mai nouă parte a cartierului Șchei în urma așezării pe aceste meleaguri a românilor izgoniți din Apața și Crizbav de către Sigismund
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]