529 matches
-
în regiune, orașul a decăzut sub succesorii lui Pandulf al IV-lea, până când a fost preluată de către normanzi aliați ai lui Guaimar de Salerno. În 1058, la un an de la moartea slabului succesor al lui Pandulf al IV-lea, contele normand Richard de Aversa a cucerit Capua, însă a lăsat orașul sub controlul lui Landulf al VIII-lea pentru încă patru ani. După aceea, Richard și-a sporit prestigiul prin adăugarea titlului princiar de Capua, al cărei teritoriu a trecut sub
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
de la 1102 la 1139, asupra evenimentelor din sudul Italiei. Ca istoric, Falco este credibil, dat fiind că era martor ocular al evenimentelor, însă totodată și partinic, dat fiind că era longobard prin origine și, ca urmare, se opunea cu îndărătnicie normanzilor, pe care îi considera barbari.
Falco de Benevento () [Corola-website/Science/324634_a_325963]
-
bizantinii, fie cu zirizii. Cu toate că niciuna dintre aceste puteri nu a reușit să se instaleze în Sicilia pentru o lungă durată, sub Hasan as-Samsam (1040-1053) insula s-a fragmentat în mici fiefuri. i au dispărut în 1053, iar în 1061 normanzii din sudul Italiei au sosit sub conducerea lui Roger de Hauteville și au început cucerirea insulei, care a fost încheiată în 1091. Musulmanilor li s-a permis să rămână și să joace un rol important în administrația, armata și economia
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
1000, Benevento cuprinde încă 34 de comitate separate. În anul 1022, împăratul Henric al II-lea a cucerit atât Capua cât și Benevento, însă a revenit în Germania după eșecul din fața orașului Troia din regiunea Foggia. Tot în această perioadă, normanzii au sosit în sudul Italiei, iar Benevento, recunosc ca fiind sub suzeranitatea papală, era un aliat variabil. Ducele beneventin avea destul prestigiu pentru a-l trimite pe fiul său, Atenulf, să participe la răscoala normando-longobardă din Apulia în postura de
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
ca fiind sub suzeranitatea papală, era un aliat variabil. Ducele beneventin avea destul prestigiu pentru a-l trimite pe fiul său, Atenulf, să participe la răscoala normando-longobardă din Apulia în postura de comandant militar, însă Atenulf i-a abandonat pe normanzi, iar Benevento și-a pierdut ceea ce mai rămăsese din influența sa. Cel mai mare dintre conducătorii normanzi din sudul Italiei a fost Robert Guiscard, care a capturat Benevento în 1053. El a cedat cucerirea suzeranului "de jure" al acesteia, anume
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
bogăției rezultate de pe urma comerțului efectuat de orașul său. La rândul său, Guaimar al IV-lea a adus Principatul de Salerno la cele mai înalte culmi, însă această poziție nu i-a supraviețuit. Guaimar al IV-lea i-a utilizat pe normanzi, ca și tatăl său, drept pentru care poate fi considerat ca unul dintre principalii responsabili pentru ridicarea familiei normande Hauteville în sudul Italiei. Spre deosebire de tatăl său, Guaimar al IV-lea s-a opus lui Pandulf de Capua și a reușit
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
să se convertească la Islam. Totuși, chiar și după 100 de ani de supunere, numeroși creștini din Sicilia vorbitori de greacă au supraviețuit în comunități, în special în nord-estul Siciliei, ca "dhimmi". Acești sicilieni în general i-au întâmpinat pe normanzi cu bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
nume că și el, care de asemenea avea un fiu Manșo, care se va căsători cu Gaitelgrima, cu care va avea un fiu numit Ioan. De asemenea, Manșo ar mai fi avut o fiică, pe care a căsătorit-o cu normandul Rainulf Drengot.
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
din partea bizantinilor, în vreme ce fratele său abu-Hafs, conducătorul răsculaților, a primit trupe de la emirul zirizilor din Ifriqiya, al-Muizz ibn Badis. În 1038, o puternică armată bizantină sub comanda generalului Maniakes a traversat strâmtoarea Messina. Aceasta includea corpuri de longobarzi și de normanzi care a respins contraatacurile musulmanilor din Messina. După o altă victorie categorică în vara lui 1040, Maniakes s-a oprit din marș pentru a începe asedierea Siracusei. Însă, după cucerirea acesteia, generalul bizantin a fost eliberat din funcție, iar contraofensiva
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Însă, după cucerirea acesteia, generalul bizantin a fost eliberat din funcție, iar contraofensiva musulmană care a urmat a condus la recuperarea tuturor orașelor capturate de bizantini. Sicilia a fost invadată de o nouă putere a regiunii în 1060, anume de către normanzii conduși de Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville. În acel moment, insula era divizată între trei emiri arabi, iar majoritatea populației creștine s-a ridicat împotriva musulmanilor. Messina a căzut un an mai târziu, iar în 1072 Palermo era
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
fiul lui Tancred de Hauteville. În acel moment, insula era divizată între trei emiri arabi, iar majoritatea populației creștine s-a ridicat împotriva musulmanilor. Messina a căzut un an mai târziu, iar în 1072 Palermo era și el capturat de normanzi. Pierderea orașelor, fiecare dintre ele beneficiind de câte un splendid port, a însemnat o mare lovitură pentru puterea musulmană din insulă. În cele din urmp, întreaga Sicilie a fost cucerită de noii veniți. În 1091, ultima fortăreață arabă majoră, Noto
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
exemplu îl constituie o nouă infiltrare arabă în Calabria în 982, soldată cu victoria din bătălia de la Stilo (de lângă Crotone) asupra unei puternice armate creștine, conduse de către însuși împăratul Otto al II-lea. Pericolul musulman a încetat abia cu apariția normanzilor în regiune. Dacă Emiratul de Bari nu a avut decât o existență meteorică, ca și alte puncte deținute la un moment sau altul de sarazini în sudul Italiei, Sicilia a constituit o regiune ferm ocupată de către musulmani și a fost
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pentru ca dominația sarazinilor să fie treptat eliminată. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Ioan al II-lea (d. 1069) a fost duce de Amalfi de la 1029 la 1069, cu mai multe întreruperi, fiind ultimul duce de Amalfi cu oarecare rezonanță anterior cuceririi normanzilor din 1073. Ioan a fost fiul ducelui Sergiu al II-lea de Amalfi cu Maria de Capua, sora principelui Pandulf al IV-lea de Capua. În 1014, el a fost numit co-regent și succesor al tatălui său. În 1028, alături de
Ioan al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324722_a_326051]
-
orașe de coastă, inclusiv Napoli, unde Ioan și-a găsit adăpost, în condițiile în care ducele Sergiu al IV-lea de Neapole acordase refugiu și ducelui depus de Gaeta, Ioan al V-lea. Pandulf a căsătoria sorei lui Ioan cu normandul Rainulf Drengot, mercenar care recent rămăsese văduv după moartea sorei ducelui de Neapole. Astfel, Pandulf s-a folosit de nepoata și de sora să pentru a acapara puterea în Amalfi și i-a îndepărtat pe susținătorii normanzi de lângă ducele Sergiu
Ioan al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324722_a_326051]
-
catedralei un oratoriu al Sfintei Maria. Conform săpăturilor arheologice, oratoriul avea formă hexagonală, era flancat de turnuri și conținea tronul arhiepiscopal, mutat mai târziu în catedrală. Catedrala a fost distrusă de un incendiu în anul 1067, la un an după ce normanzii au cucerit Anglia și au instituit o nouă guvernare. Construcția actualei catedrale a început în anul 1070, sub comanda primului arhiepiscop normand, Lanfranc (1070-1077). Acesta decide construirea unei noi catedrale după modelul Abației Saint-Étienne din Caen, Normandia. Catedrala a fost
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
al Papei de la Roma. Următorii patru arhiepiscopi de Canterbury au fost toți italieni, precum Augustin, apoi a urmat un arhiepiscop englez, apoi unul grec, Teodor din Tars, care a organizat Biserica engleză după modelul Bisericii bizantine. În anul 1066, când normanzii au cucerit Anglia, au pus un arhiepiscop francez, iar Biserica engleză a fost reorganizată după modelul Bisericii franceze. Mai mult în anul 1070, au distrus vechea catedrală de la Canterbury, construită de Augustin, și au ridicat una mult mai mare în
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
verilor lor primari, fii fratelui lui Mihail, Radoslav în "zupa" de Zeta, și Constantin Bodin a guvernat fără opoziție. În ciuda opoziției sale anterioare față de Imperiul Bizantin, Constantin Bodin la început ia ajutat pe bizantini contra atacurilor lui Robert Guiscard și normanzilor săi la Durazzo în 1081, dar apoi a stat deoparte, permițând normanzilor să ia cetatea. În această epocă, Constantino Bodin s-a căsătorit cu fiica unui nobil pro-normand din Bari. Relațiile lui Constantin Bodin cu Occidentul includeau aprobarea lui pentru
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]