1,132 matches
-
despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul de amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din toate ordinele bogate și sărace: camaldulii, în haine albe ca zăpada, mergea în capul cortegiului, având înainte steagul sfântului lor fondator
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de elveți și de gvardia nobilă mergea înaintea regelui care, ocolit de un strălucit stat-major și de ambasadori străini, încheia șirul acestui bogat cortegiu. Când fiul lui Filip V, regele Spaniei, se arătă în piața cea mare, strigări unanime ale norodului făcură să-i bată nobila-i inimă. Contele de Serrey, pe care numai religia îl oprea de a fi față la augusta țeremonie, rămăsese în ospelul său dinpreună cu fie-sa și cu toată suita ambasadei. Henrietta de Serrey se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mă ierte, tu îmi pari mai trist decât Madona cu șapte dureri! Pergoleze ardică ochii către dânsul și îl strânse de mâni. Aide, adăogă Duni, curagiu mai mult; nu ești tu mai mare decât o nenorocire? Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și crez
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în sens invers cu ceilalți oameni. Când ajunseră într-un oraș mare li se trezi luarea aminte prin zgomot. Priviră de jur împrejur și zăriră pe o scenă comună de scânduri pe un pehlivan înconjurat de-o roată mare de norod, pe care el o măcina și o lucra în acest moment. El îi ținea împrejur ca pe niște prizonieri. Acest pehlivan [î]și arăta minunățiile cu gura lui cea largă, care se cere neapărat în asemenea împrejurări. Acuma, domnii mei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asupra unui singur creștet, ci trebuia să cuprindă cu necesitate pe toți capii bisericești de deosebite grade și trebuia să sfârșească prin a include în sine pe toți clericii și mirenii de părere contrarie. O jumătate a bisericei și a norodului judeca pe cealaltă jumătate și nu numai aprobarea pozitivă a unei dogme neînțeles esprimate și nepricepute, pe care-o primise totalitatea, ci chiar numai îngăduirea tăcută a unei asemenea dogme trecea drept grea crimă canonică și civilă. În urma unei hotărâri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
n-are putere ; de aceea îl mai numesc pe diavol Ucigă-l toaca” (8, p. 130). În alte legende românești, paltinul este blagoslovit de Sf. Sisoe să stea „înaintea bisericii” și, prin sunetul toacei făcute din lemnul său, să adune „norodul la biserică” (mss. BAR nr. 473, din 1766). De atunci - spune o legendă populară -, „paltinul este un copac binecuvântat, sfânt și cinstit”, fără de care „nu se poate face în biserică nici o liturghie” (4). Dar nu numai toaca de paltin are
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cunoscută a redacțiunii moderne. „Iară paltinul dreptu spuse : nu-l văzuiu [pe drac], ci-l auziiu pre cale cântând și pe copil plângând. Și zise Sf. Sisoe : să fii blagoslovit de Dumnezeu, paltine, să stai înaintea bisericii să strigi [= chemi] norodul la biserică.” Câteva considerații, chiar dacă nu finale, se impun la acest nivel al discuției : 1. Ținând seama de asemănările morfosintactice evidente dintre cele două tipuri de redacțiuni, este posibil ca prototipul redacțiunii românești moderne (secolele XVIII-XIX) să fie redacțiunea veche
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care să spună adevărul pare superfluu - o altă cauză care mă face să cred că paltinul a fost inserat ulterior în scenariul legendei (107) . 3. În variantele redacțiunii moderne, paltinul este blagoslovit să stea „înaintea bisericii” și să „strige [= cheme] norodul la bise rică”, cu evidentă trimitere la funcția creștin-ortodoxă a toacei de paltin. Remarc cât de importantă este această funcție a palti nului, odată ce există două legende care o stabilesc. Atât legenda Sfântului Sisinie, cât și cea a potopului au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu ca un termen cult. Faptul că este vorba de un cuvânt popular rezultă și din expresia „iarăși un cuvânt...”, prin care autorul trimite la o vocabulă explicată la nota precedentă, și anume la o particularitate a ei : „după obiciaiul norodului de-a vorbi”. De altfel, de o „construcție” similară beneficiază și nota imediat următoare celei care are ca obiect solomonarul : „Este o zisă, iar țărănească”. Cele de mai sus ne îndreptățesc să credem că apelativul solomonar nu era încă, la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cântări. Și au grăit pentru lemne [= despre arbori], de la chedrul cel mare den Livan și până la isopul ce iase prin zid, și au grăit pentru [despre] dobitoace și pentru sburătoare și pentru târâtoare și pentru pești. Și au mers toate noroadele să auză înțelepciunea lui Solomon și luo daruri de la toți împărații pământului câți auzeau înțelepciunea lui (III Regi, IV, 29-34 ; cf. 28, p. 91). Analog sunt prezentate lucrurile și într-un alt text biblic, atribuit de data aceasta chiar regelui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
IV, 29-34 ; cf. 28, p. 91). Analog sunt prezentate lucrurile și într-un alt text biblic, atribuit de data aceasta chiar regelui iudeu : înțelepciunea lui Solomon, VII, 17-21. Deci, conform textelor canonice, Solomon a grăit și nu a scris, iar „noroadele” auzeau și nu citeau. Totuși, în Talmud (Tractat Pesachim, 56a, Berachoth, 10b ; cf. 102, p. 224) se spune că Solomon este autorul unei „cărți de doftorii”, abrogată și arsă ulterior de împăratul Iudeei, Iezechia (727-689 î.e.n.), pe motiv că bolnavii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rănindu-l l-a împilat la pământ, iară calul călca pre bălaur cu picioarele. După aceea Sf. Gheorghe a poruncit fecioarei ca să lege pre bălaur cu brâul său și să-l ducă ca pe un câine blând în cetate, iară norodul cu mirare privind la aceea, și văzând pre bălaur ducându-se de fecioară, au început a fugi de frică. Iară Sf. Gheorghe a zis către dânșii : Nu vă temeți, ci nădăjduiți spre Domnul Iisus Hristos și creadeți întru dânsul, că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acum este din otrava afionului făcută. [...] Să nu mai îndrăznești a mai lua așa otravă, căci apoi te dai gropii cu zile multe. Noi am eșit din păcat, ți- am spus să nu mai îndrăznești la el, și cine din norod te vede așa slab și că pătimești din tuse, ei pă loc te socotesc că ești ofticos. Dar nu e așe, căci te-au dărăpănat otrava afionului și pentru că ai luat mai mult ca o jumătate de an afion, socotind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zis cel Mare, pierderea unora dintre prerogativele domnitorului a condus la slăbirea unității în țară. Deși puteau pedepsi, pune biruri ș.a.m.d., domnii pierduseră dreptul de a face pace și război. Cum atunci când puteau face război se bazau pe norod și căutau să îl țină aproape, acum s-au îndepărtat, împilându-l. Chiar dacă este, într-adevăr, foarte probabil că Dimitrie Cantemir exagerează când arată că în vremuri mai vechi oastea domnitorului avea 70.000 până la 100.000 de oameni, diferența
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Heliade a căutat (n mod stăruitor răspuns era legată de modul (n care o Nație poate trece (n stadiul de Societate fără a-și pierde unitatea ș( elementele sale definitorii. Ca orice popor, ș( rom(nii au fost inițial un "norod". Lipsindu-le conștiința de sine ei o vor căpăta relativ repede ș( o vor transpune (n instituții ce le vor oferi instrumentele necesare supraviețuirii (n fața năvălitorilor. C(nd (nsă elementele alogene, "păg(nii", vor penetra aceste instituții, se va
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o vor transpune (n instituții ce le vor oferi instrumentele necesare supraviețuirii (n fața năvălitorilor. C(nd (nsă elementele alogene, "păg(nii", vor penetra aceste instituții, se va produce o mișcare anormală ș( anume aceea de revenire la starea de "norod". Raportarea la existență, configurarea manierelor de gândire sunt funcție și de maniera în care se pune accentul în ecuația complexă ce include atât grupul, cât și individul. Dacă în Orient se observă tendința de pierdere în colectivitatea absorbantă, în Occident
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și în desfătări petrecând. Cine poate zice că aceste persoane, mulțumindu-să din veniturile mănăstirilor, iar nu toată patria, nu vor judeca chiar sfințiia-lor că nu este cu cuviință, și, de-i vor întreba cinevaș, vor răspunde că au găsit un norod orb și de aceia s-au strâns unul peste altul" (Golescu, 1963: 80). Sau, făcând o paralelă între cea ce vedea în alte părți și la noi, spunea: "întorceți-vă ochii și la preoții noștri și lăcrămați, hotărând că mai bine
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un domn pământean. Dar schimbarea nu putea veni decât printr-o mișcare care să cuprindă toate păturile sociale. ".. Nu scriu numai pentru îndreptarea noastră [a boierilor, n.n.], ci și a clirului bisericesc, și a sistemii neguțetorești, cum și a tot norodului, fiindcă aceste 4 sisteme de oameni sunt înclinate, și când una cu alta nu să va îndrepta, și nu să va ajuta, peste putință este de a câștiga toți deobște folos statornic" (Golescu, 1963: 161-162). Anatemizarea soluțiilor individuale la probleme
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
contribuit la legitimarea autorității intelectuale și a semnificației sociale mai profunde a evenimentului, care s-a bucurat de o publicitate bine Întreținută. În cuvintele lui Racoviță, conferințele din 1927 au elicitat un interes real printre membrii unei audiențe foarte largi: „Norod așa de mult ș...ț Înghesuiți,... cot la cot, ș...ț, civilii și militarii, mirenii și preoții, boierii și cucoanele, dăscălimea și studențimea, băeții de liceu și fetițele de școală, și alte soiuri de bărbați și femei...”56. O astfel
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dezrobitori”, care ar alunga „coșmarul”. Cazacii zaporojeni, legând frăție cu moldovenii, sunt o anticipare a ostașului sovietic „mântuitor”. Mistificarea, compromițând grav niște scrieri nu lipsite de virtuți, aruncă în arenă și „partidul comuniștilor”, privit ca o binecuvântare pentru mult pătimitul norod. Așa, de pildă, în romanele Marșul miresei, Romanțe de dragoste, Dosarul lui Ion Măruntu, care ancorează și în alte medii decât în acela rural. Culmea falsificării se întâlnește în povestirea Brigada mixtă (1953), unde viața într-o gospodărie colectivă e
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
le revine datoria de a îndepărta din sufletele oamenilor toată zgura lăsată de păcatele trecutului și de a-și da viața pentru apărarea păcii și libertății omenirii, după pilda dată nouă de Iisus. Numai în felul acesta, slujind omenirea, ajutând noroadele în lupta lor pentru pace și libertate, Biserica va putea să contribuie la zidirea unei lumi mai bune, care să fie demnă de creatorul ei. Pe drumul acesta ne vom îndrepta și vom îndruma pașii Bisericii Ortodoxe Române și ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mihăilescu, sub titlul Iancu Jianul, și pusă în scenă de Ion Șahighian, în 1942. Al doilea roman scris în germană, Der Pandur (1912), continuă firul epic al celui dintâi, dar are ca centru de greutate personalitatea lui Tudor Vladimirescu. Sarea norodului, o evocare a lui Ion Câmpineanu, manuscris pierdut înainte să fi fost definitivat, urma să încheie trilogia Sfărâmătorii de valuri. Romanul Pandurul, în tălmăcirea românească a Elisei I. Brătianu (1912), va fi întâmpinat cu entuziasm de Gala Galaction. Din aceeași
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele Măriei Sale. În jurul anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai dură dintre piesele lui, Barbul Văcărescul, vânzătorul țării. Tânguirea și blestemul norodului, din final, emană o forță întunecată, amenințătoare. Prin 1845 așterne pe hârtie, în proză și versuri (unele, de factură folclorică), Mavrodinada sau Divanul nevinovat și defăimat sau Copiii sărmani nevârstnici și năpăstuiți, recurgând la personaje alegorice. Interesul acestor scrieri, cu
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
atâta blândețe și răbdare, pornită din sufletească dragoste ce li porți, încă eu poci să dau chezășie că politiia luminată și plină de bunătate a înălțimei-tale este în adevărată asemănare cu înțelepciunea lui Democrite, care în învățăturile sale zice: «stăpânii noroadelor și povățuitorii lor trebuie să aibă în toți timpii îngrijirea către vrăjmașii țărei, iar către supușii lor, iubitori și blânzi»”) se adună covârșitor, mereu fortificate de temeiurile furnizate de înțelepții Antichității, întru definirea virtuții, ce are ca formă de concretizare
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
naturii și al cutumelor ancestrale, într-un eros ce împletește adorarea marianică și impulsul primar în relația, familiară orizontului rustic, cu sacrul și, mai rar, în luciri de conștiință socială și revoltă („Plug înfipt în lut și-n carne/ Și norod flămând, răscoală” sau „Drum bătut de țară plină/ Cu de toate și străină”). „Cartea a doua” din Curcubeu peste țară distilează aceleași teme și motive într-un șir de distihuri al căror model îl constituie cimiliturile și ghicitorile populare, dar
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]