1,758 matches
-
peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles, manifestația lor era una de natură politică. Am făcut un gest de lehamite și dispreț: — Nostalgici comuniști!... — Sindromul captivității, completă Pablo. Foștii captivi ai lui Ceaușescu s-au atașat afectiv de el și acum Îl regretă. Se mai numește și sindromul Stockholm, deoarece În 1973, În urma unui atac armat asupra Băncii Suedeze de Credit din Stockholm
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o mînă de fier, odată lăsați liberi nu vor mai putea fi ținuți în frîu, solidaritatea e un cuvînt mare, o noțiune care a frînt multe aripi și a stors multe minți fără însă a putea fi definită rezonabil, spune nostalgic. — Poate aveți dreptate, zice Sena, m-am ars și eu de mai multe ori cu asta, nu mai poți avea încredere în nimeni, spune pipăind concentrat fișa unei bujii. Calamină, funingine, oxid, contacte proaste, nu avem scînteie, aici s-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am condamnat pe toți la moarte, Cu mîinile curate, ’71 și ’72, ah, ce vremuri, exclamă Regizorașul, păcat că generația voastră nu le-a prins, era raiul pe pămînt, Santinelă, prosperitate, lumea era mulțumită, fumezi, vrei o țigară? Rahat, povești nostalgice, i-o taie din nou Santinelă cu neobrăzare, v-au dus cu zăhărelul, trăiți din amintiri, îi reproșează. Ai dreptate, îl aprobă Regizorașul, dar numai dintr-un punct de vedere, tocmai de aceea vreau să te pun la adăpost, ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Foarte Talitha. Îi ador stilul. Dacă vrei să mori, să o faci luând o supradoză de heroină și toată lumea Îți va adula simțul modei pentru totdeauna, a afirmat ea. —E groaznic să spui așa ceva, o admonestă Lauren. Apoi, părând ușor nostalgică, reveni la discuția despre căsătoria ei, adăugând: — În cele din urmă, Într-o zi am plecat de acasă și... ei, adevărul e că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
experiment. S-a făcut foarte târziu și suntem amândoi foarte obosiți, după o zi lungă. Stăm la el în birou și-i spun să mă asculte. E un cântec vechi despre animalele pe care le cuprinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce citesc poezia cu voce tare sub lumina de neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi-e viața. Și, jur, cândva tot voi da de Stridie și de Mona, oriunde s-ar afla. Partea bună e că durează doar un minut. E un cântec vechi despre animalele pe care le prinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce spun poezia cu voce tare sub lumina de neon, în timp ce Helen îmi atârnă inertă în brațe, proptită de dulăpiorul de oțel. Patrick e plin de sângele meu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
790-816), ca urmare a unei vieți nefericite și a nereușitei în cariera dregătorească. În creația lui, caracterizată prin bogăția imaginației, prospețimea mesajului, minuțiozitatea structurii și eleganța limbajului se pot observa o pronunțată notă romantică și o pregnantă tendință estetică și nostalgică. În ultima etapă (827-859), cei mai activi poeți au fost Li Shangyin și Du Mu. Cel din urmă a îmbinat, în creația sa lirică, stilul proaspăt cu cel abrupt, un stil de altfel foarte potrivit pentru a reda dezideratul politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în „politolog”, contribuie și el la abureala „istorică” despre Ceaușescu, schimbând tricoul și câte o idee creștin-democrată cu Gigi Becali. Nu are loc nicidecum un proces al comunismului, al ceaușismului, ci se transmite o telenovelă politico-halucinogenă, un soi de drog nostalgic, vizual și mental - în an electoral, pe sfert dus! Și o bună parte din populație prizează cu plăcere acest drog, nu încearcă să lupte cu realitatea tot dură, tot murdară a României privind spre viitor, ci se autoinjectează cu trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și se ghemui la pămînt, ca și cum ar fi vrut să sară. Hilfe se sprijinise de marginea unei chiuvete și asculta, cu un zîmbet amar și parcă nostalgic, ca și cum ar fi auzit glasul unui prieten ce pleca pentru totdeauna. Rowe stătea pe prima treaptă, În așteptare: bomba venea de-a dura spre ei. Omulețul se ghemui și mai mult În fața pisoarului. Șuierul păru să se potolească, apoi bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii și doamnele le ținură isonul, strigînd cât Îi țineau bojocii și repetînd nostalgica melodie, care povestea despre un ținut ce rămăsese tare, tare departe, unde cel mai probabil nu aveau să se mai Întoarcă niciodată. Pentru Oberlus, care se apropia tot mai mult, printre pietre și bălării, asemenea evocări sentimentale erau cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
posesiunea familiei, pînă cînd anii și oboseala Îi Învingeau și sfîrșeau Învinși În bătălia lor eternă. Din acea clipă se cățărau cu greu În vîrful insulei și se stabileau acolo, ca niște paznici eterni pe marginea prăpastiei, contemplînd de departe, nostalgici și resemnați, ceea ce fusese regatul lor și ceea ce le formase familia. Lăsau să treacă săptămînile, ba chiar și lunile, nemișcați ca niște statui vii, pînă cînd, consumîndu-și tot stratul de grăsime, se aruncau pe neașteptate În prăpastie, Într-un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
face Dumnezei, zice. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelegere. Flash. Chiar și după atâtea săptămâni pe drum cu mine, glorioșii și vulnerabilii ochi albaștri ai lui Seth încă nu vor să-i întâlnească pe ai mei. Noua lui introspecție nostalgică, pe asta n-o poate ignora. Pastilele au avut deja efecte secundare asupra ochilor săi, i-au adâncit curbura corneană, așa încât nu-și poate purta lentilele de contact fără să-i sară afară. Asta trebuie să fie din vina estrogenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai avea rostul: prestanța urgenței se dizolva În frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcut loc speranța, jumătatea despărțită a devenit ființa mea. Printr-o eroare metafizică, dublurile pot trăi în același timp și spațiu. Apoi m-am așezat pe un bolovan pe măsura mea și m-am pornit pe un plâns sfâșietor și nostalgic, din care nu m-am putut opri nici după ce am adormit. Când m-am trezit, lacrimile continuau să se adune în jurul meu și făceau să crească apele spre un al doilea potop. Desigur, apele unindu-se îmi pot aduce jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Iormorogul însuși, ce pare să-și mai conțină încă jumătatea, cel puțin visul se înscrie cât de cât în linia legendei. Dar, atunci, cine e creatura neînjumătățită din fața noastră? Sau poate el este, mai degrabă, visul nostru despre un Iormorog nostalgic ce și-a visat propria realitate. Ne ridicăm și pornim gânditori către aleea ce duce la ieșirea din parc. Umerii ni se ating din când în când, la fel și mâinile, mai este încă destulă lumină și nu îndrăznesc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o mînă de fier, odată lăsați liberi nu vor mai putea fi ținuți în frîu, solidaritatea e un cuvînt mare, o noțiune care a frînt multe aripi și a stors multe minți fără însă a putea fi definită rezonabil, spune nostalgic. — Poate aveți dreptate, zice Sena, m-am ars și eu de mai multe ori cu asta, nu mai poți avea încredere în nimeni, spune pipăind concentrat fișa unei bujii. Calamină, funingine, oxid, contacte proaste, nu avem scînteie, aici s-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am condamnat pe toți la moarte, Cu mîinile curate, ’71 și ’72, ah, ce vremuri, exclamă Regizorașul, păcat că generația voastră nu le-a prins, era raiul pe pămînt, Santinelă, prosperitate, lumea era mulțumită, fumezi, vrei o țigară? Rahat, povești nostalgice, i-o taie din nou Santinelă cu neobrăzare, v-au dus cu zăhărelul, trăiți din amintiri, îi reproșează. Ai dreptate, îl aprobă Regizorașul, dar numai dintr-un punct de vedere, tocmai de aceea vreau să te pun la adăpost, ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în stilul lui Adrian Păunescu (fără să aibă însă forța acestuia): „E lumea întreagă nebună de stres, / Au loc sinucideri și multe și des, / Climatul se schimbă în oricare zi / În viața aceasta anostă și gri.“ (Stres) ‹ „Mai latră șacalii nostalgici la lună / Sperând să obțină, oricum, un folos, / Instinctul de pradă în haită-i adună / Atrași de-al puterii perene miros.“ (Șacalii nostalgici) „Nici soarta, parcă, nu ne mai ajută / Și Dumnezeu, probabil, ne-a uitat, / tranziția e o necunoscută
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
des, / Climatul se schimbă în oricare zi / În viața aceasta anostă și gri.“ (Stres) ‹ „Mai latră șacalii nostalgici la lună / Sperând să obțină, oricum, un folos, / Instinctul de pradă în haită-i adună / Atrași de-al puterii perene miros.“ (Șacalii nostalgici) „Nici soarta, parcă, nu ne mai ajută / Și Dumnezeu, probabil, ne-a uitat, / tranziția e o necunoscută / Inclusă în secretele de stat“ (Concept schimbat) etc. Lui Mitică Ion nu i-a reușit trecerea de la epigramă la rondel. A dat dovadă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fiert, se desprinde o amprentă de suflet, o intenție, două aripi, și... iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând în pântece de împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți, monahii coceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dus și ei să se odihnească iar într-un orășel așa de mic ori ești așteptat, ori treaba ta cum ajungi la destinație). Cum deja căzuse noaptea, am urcat în trăsură, și ea tot strălucitoare, făcută parcă special pentru turiștii nostalgici mi-am spus. De fapt, noaptea chiar "căzuse", așa, deodată, ca o cortină, odată cu ploaia, umbrele și vuietul râului de munte pe care parcă nu-l auzisem până acum. Iar se face economie la curentul electric ! mă gândeam în timp ce calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
volum pe care îl împrumutase de la un coleg de-al Feliciei, un tip extrem de citit, care avea acasă o întreagă bibliotecă clandestină, cu o mulțime de titluri și de autori trecuți la index. Profesorul Barbilian îl fixă cu niște ochi nostalgici și sentimentali: Ah, exclamă el, ne fut-ce que pour en donner l'idee!... Dar mi-a trecut, tinere... Mi-a trecut definitiv! completă el cu alt glas. Aș zice că mi-a trecut la timp, fiindcă dacă aș fi continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]