7,150 matches
-
o idee clară despre ceea ce reprezenta un absolvent al Politehnicii, nu știam să-l prețuiesc la adevărata lui valoare. Pe mine nu mă interesau decât cărțile, lecturile și Facultatea de Litere și Filozofie de la Cluj, pe care o părăsisem cu nostalgie, pentru a mă stabili la București unde l-am urmat pe tânărul meu soț. M-am trezit că soțul meu era deja angajat în plină activitate specifică, trudind din greu împreună cu alții la o construcție pe care eu nu o
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
Tudorel Urian În fiecare locuitor de astăzi al Bucureștiului sălășluiește, știută sau neștiută, mărturisită sau nemărturisită nostalgia perioadei interbelice. Împovărat de grijile traiului cotidian, cu mintea aiurea, poți trece zilnic pe lîngă locurile în care s-a scris istoria fără să simți nici cea mai mică tresărire, pentru ca, pe neașteptate, niște acorduri din trecut, auzite la un
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
unele aproximări critice nu ies dintr-un discurs imanentist și textual, nici eu n-o voi face. Îmi permit însă o judecată de valoare: Gheorghe Izbășescu a scris o poezie inteligentă. Nu simpatică, pentru că e prea gravă și încărcată de nostalgii serioase. Nu foarte originală, pentru că aderă la formula unei generații (cu poezia și melodrama realului etc.), iar contaminarea e inerentă. Totuși se reușește articularea unui eu poetic personal, matur, simplu, decantat de retorică: „Dacă într-o noapte mai existăm, într-
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
de soțul meu întors de la serviciu. Am călătorit în multe țări ale Europei, în primii ani ai proaspetei mele căsnicii, însoțindu-l pe soțul meu în diferite delegații cerute de slujba pe care o avea, purtînd cu mine balastul unei nostalgii a ceva ce nu se putea împlini niciodată. Mărturiseam tot ce mă preocupa în imens de multe pagini scrise cu febrilitate juvenilă, în așteptarea unei întîmplări, care de fapt era o utopie. Caietul meu se îmbogățise cu timpul cu alte
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
cunoașterii: multiplicarea postulanților plasează asupra statului o imensă presiune fiscală, în vreme ce fiii satelor sunt menținuți de conspirația "clubiștilor" și de rotativa guvernamentală în întunericul ignoranței. României mari, clasicul îi dedică o inscripție pe piatra tombală, rezumând o privire din care nostalgia a fost definitiv evacuată: "Lung răstimp de nedreptate organizată și dezvoltare strâmbă în toate domeniile."6 Prinsă în rețeaua de interese a capitalului internațional, lumea postbelică este, previzibil, paradisul speculei politice, care exilează, pe oameni de rând și artiști deopotrivă
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
dintre ele prezentate și în paginile de lecturi la zi ale României literare. Scrieri mult prea diferite pentru a le putea găsi o notă comună, deși acesta nu ar fi un lucru tocmai imposibil. Am sesizat mai peste tot o nostalgie aproape iremediabilă după un oraș frumos și pitoresc, trăindu-și viața în ritm de normalitate, salvat astăzi numai în amintire și, oarecum la polul opus, un anume regret, adesea mascat, trecînd uneori în complex de inferioritate, față de un București care
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
un anume regret, adesea mascat, trecînd uneori în complex de inferioritate, față de un București care, la jumătatea distanței dintre Stambul și Paris, nu reușește niciodată să fie pe de-a-ntregul o capitală europeană. Nu scapă de un ușor sentiment al nostalgiei nici Bucureștii în date și întîmplări, cartea istoricului Radu Olteanu apărută anul trecut la editura Paideia, în ciuda tonului neutru, mai mereu echidistant, potrivit de altfel scopului pe care și-l propune cartea, acela de a-i înfățișa cititorului, specialist sau
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
cîtorva dintre vedetele vitrinelor noastre e serios amenințată. Ne gîndim la d-nii Ionel Teodoreanu, Octav Desilla, Mihail Drumeș și în special la d-na Sorana Gurian, eventual chiar la cîinele ei lup, Dick..."40 Mai gravă este voalata acuzare de nostalgie după timpurile trecute, adusă, la începutul lunii octombrie, în același loc41, pe baza unui articol de modă publicat de Sorana Gurian în "Femeia și căminul". A urmat apoi o altă "demascare": Pînă mai ieri revista ș"Femeia și căminul"ț
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte." Îndepărtate irizații blagiene și romantice, poate puțin neoclasicism, se simt și nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizică, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atât de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
purificatoare nu atât din osânda dezrădăcinării pur geografice, cât din ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
retrăire nostalgică -, recuperând fragmente de timp și de memorie care să-i redea măcar o parte din relieful său atât de contorsionat. Există, aici, de asemenea, o stare de alertă a eului, de urgență a trăirilor și scriiturii, compensată de nostalgia purificatoare. Echilibrul - instalabil ca orice echilibru -, dar și armonia acestor enunțuri reies tocmai din această dialectică a sarcasmului și dorului, a verbului insurgent și a mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
a marcat fundamental ființa: "Cât despre biografia mea "publică", e firesc să fie foarte puțin cunoscută. Este mai ales necesar. Nu-mi recunosc o "biografie", ci doar conștiința unei existențe confruntată cu ceea ce îi transgresează neîntrerupt limitele: despărțirea de singurătate, nostalgia rânduielii, apelul la lege pentru a istoriciza un fel de onoare a datoriei (...), opțiune datată și așezată într-o normă personală: voința de ne-putere. De unde și graba cu care refuz acea parte "publică" a "biografiei" mele care e un
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția balcanismului constitutiv, așa cum este el, nesuferit și amuzant, evervant și fertil deopotrivă. De altfel relația diverșilor interlocutori cu România este întrebarea constantă adresată de Rodica Binder. Este probabil semnul unei nostalgii de intelectuală expatriată dar și al preocupării față de statutul culturii țării de origine în context european, obsesia reflectării de care suferim toți. Excepțional mi se pare interviul luat lui Allain Robbe-Grillet, un dialog plin de nerv (și de nervi) în
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
ea, de citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa cu o discreție aristocratică, îi repugnau contorsiunile romantice. La V. Voiculescu îl atrăgea magma clocotitoare a problematicii, gravitatea ei și strădania poetului
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
disciplină este și parfumul. Să nu ne ducă în eroare dezordinea lui; știe că trebuie să fie mirosit. Caută nara omului, mai degrabă, decît pe cea a boului! Se visează inspirat, absorbit pînă-n alveola intimă, ascunsă, a pulmonului înfrăgezit de nostalgii secrete. Prietenia-i mireasma florilor, enorm țîșnite-n clipă, ce sîntem. Nu porii zidului îi înfundă ea, ci pe-ai sufletelor. Pătrunde cu tenacitate, fără răgaz, sau cu răgazuri impuse doar din afară. Să scriem un manual al bunei păstrări a
Și inima va fi un raft adînc și cald... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14819_a_16144]
-
aș fi vrut să-mi fie doar aspirație. Devotament, n-am nevoie de liniștea ta. Curtezanul Rememorează dintr-un jurnal, cum fac bărbații, numele jupâneselor cucerite: parcă răsar scânteieri și se sting într-un port ireal, marea, se știe, amplifică nostalgiile și treptat detaliile se combină și apar și confuziile: unde, când și cu cine? A fost curtezanul frumoaselor, cel puțin așa a crezut; nu le-a iertat, le-a consumat până la capăt. Și totuși, cu anii, o neliniște îl frământă
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
Simona Tache Nu știu ce m-a apucat, dar tocmai mi-am amintit cu nostalgie de dulciurile copilăriei, alea făcute în casă de mama. Salam de biscuiți bine îmbibat cu esență de rom, cremă pufoasă de zahăr ars (cu sau fără nucă), Albă ca Zăpada (pe care o-nvățase de la mamaie și care era preferata
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
bucăți clasice. după cu bicicleta am revenit unde erau ei și i/am rugat cu bun simtz să îmi cânte ceva românesc. a fost delir. cu cat drag au cântat oamenii ăia... cei care ascultau și/au dat seama câtă nostalgie încercau. de regulă, pentru turiști trec drept napoletani. din păcate... ..am plătit destul de mult să-i ascult într-un club,eu fiind departe de casă,dar m-am ales cu o profundă amărăciune pentru că la final au cerșit(unii dintre
Haida, lele, lele, lelişoară, ochii tăi mă bagă-n boală! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82582_a_83907]
-
popoarelor pretine în ale crezului comunist. numai indienii fac notă discordanta ;)) Îți împărtășesc părerea că plăcerea lecturii se formează în copilărie. Încă am în nări mirosul de carte de bibliotecă, revăd scaunul “meu” verde care ma găzduia acolo... Am avut nostalgia asta aici http://insomnii recreative.blogspot.com/2009/02/ciresar.html @Raluca, draga mea, nu știu cum o fi la Voinești unde ai mata casă, dar Lereștiul e plin de coacăze. Cel puțin la noi în curte erau zeci de arbuști, de
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
Dragoș Bucurenci Dacă ați văzut filmul Amintiri din Epoca de Aur, băgați un ochi și la conferința asta de la MȚR: Amintindu-ne comunismul. Perspective teoretice asupra memoriei comunismului. Discuțiile, zic organizatorii, nu vor ocoli subiecte precum nostalgia și condamnarea comunismului, nume de străzi și bibelouri, comunismul la muzeu și în cărțile școlare, memorie generațională, memorie vizuală, memorie colectivă sau istorie orală. Mâine, joi, 1 octombrie, conferința se va deschide cu avanpremiera filmului documentar Bucharest Past Present (43
“Remembering Communism” la MŢR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82690_a_84015]
-
dar elocvent de persistentă - "Doamna Zoe". Așa a rămas pînă la sfîrșit. La Facultatea de Filologie (adică Facultatea de Litere din timpul comunismului), pentru studenții ceva mai evoluați de la începutul anilor '60, care trăiau doar din presimțirea și apoi din nostalgia culturii veritabile, profesorii se împărțeau, tacit și definitiv, în două grupuri inconfundabile: "ai noștri" și "ai lor". în fruntea primului grup trona, incontestabil, Tudor Vianu: ar fi deci inutil să-i descriu componența și viziunea. Tot ce pot spune este
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
să-l citească niciodată, dar ale cărui adevăruri devin și mai pure tocmai pentru că se potrivesc și ființelor cu blană, hăituite, declasate, umilite asemeni oamenilor, distilând suferința ca muritorii. Primăvara ca sânge, ca val de fluid pulsând în artere, ca nostalgie a perechii visate. Și...", i-am spus Fionei, ducând și mai departe jocul care o fermeca, o făcea să viseze la biata panteră așa cum meditase - cred, vreau, sper - la bărbatul care eram măcar într-una din acele nopți italiene, care
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
din jur, pentru că are un romantism și un fior metafizic străine de sensibilitatea lumii de azi. Matei Visarion și Roxana Calinderu vorbesc, parcă, într-o limbă moartă, care sună straniu pentru contemporanii lor și, cel mult, le trezește o vagă nostalgie. Această dramă a necomunicării (între îndrăgostiți și mediul în care ei trăiesc) este evidențiată cu gravitate și, în același timp, cu un fin umor printr-un procedeu epic ingenios. Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate fraudulos
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
transparente "...verde crud, verde crud..." Razna printre dealuri munți, albastru ochiul Mării maci și rosmarin cimbrișor și migdali și smochini "...e aprilie nu mai..." pini și chiparoși. Și diamantul orbitor diamantul piscului Canigou. Razna printre ocru și violet miresme și nostalgii. Mi-e dor de tatăl meu copil, copil alergând printre vii sub razele Ceahlăului. Aplaudacul De ce primul gest învățat de copii de la părinți este ,făcutul cu mâna" la despărțire: bai-bai? Despărțirea de ce, de cine? De părinți? Prematură învățătură că viața
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
valurile mării... Aș putea, desigur, să te învăț cum să prețuiești o lacrimă sau o picătură de sânge. Ce multe aș fi putut să te învăț, dacă nu le-aș fi uitat pe toate. Un lucru însă n-am uitat: Nostalgia pentru ziua de mâine care ar putea să-ți aducă dragostea. Un copil în parc, au căzut zeci de mii de ochi de frunze ruginite. - Vieții îi dă imbold putreziciunea viitoare. - Mai departe, un copil rostogolește melancolia. Un descântec anonim
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]