2,627 matches
-
Simona Vasilache Undeva în josul paginii a doua din Bilete de papagal, într-unul din primele numere, din 1928, apare o notiță cu ambiții de avanpremieră: „N° 16, de mâine, cuprinde o povestire inedită a decedatului URMUZ, prozatorul surprinzător de ciudat, ale căruia debuturi publicate de către T. Arghezi au provocat acum câțiva ani o emoție intelectuală semnificativă." Piesa, postumă, pe care o
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
a adăugat eurodeputatul portughez, relatează Coelho și-a exprimat din nou dezamăgirea față de faptul că accesul PE la rapoartele privind progresele României și Bulgariei a fost respins. Numai raportorul a avut acces la rapoarte, dar nu a putut realiza copii sau notițe, în timp ce colegii săi din comisia parlamentară de specialitate nu au putut citi documentele deloc. Coelho și-a exprimat surprinderea și preocuparea față de mișcarea "inexplicabilă" a Consiliului UE, apreciind că obstrucționează activitatea PE. Eurodeputații au cerut de altfel să aibă mai
Miniştrii UE nu vor vota în februarie privind aderarea României şi Bulgariei la Schengen () [Corola-journal/Journalistic/61297_a_62622]
-
un traseu inițiatic prin destinul unui creator unic, prin filosofia lui, prin felul în care a știut să-și asculte șoaptele eu-lui și să le aducă afară, la lumină. Am văzut machete de la „Clasa moartă", un spectacol-document, am citit însemnări, notițe fel de fel, destule inedite. Am învățat mult în două ore, deși credeam că știu destule. Am înțeles că libertatea interioară face posibilă libertatea unei societăți. Sau dorința societății de a se ridica deasupra mizeriei. De a lupta pentru principii
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
amenință viitorul unui gen care, deși la prima vedere pare minor, este în realitate extrem de pretențios. Primul defect este că expresia lapidară nu face casă bună cu textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt laconice, au aerul unor notițe telegrafice cărora le lipsește aura sufletească. Pe cît de inteligente, pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Ion Creangă s-a produs în iarna lui 1978, când programa școlară mi-a cerut să îl „predau" pe autorul Poveștii lui Harap-Alb. L-am recitit integral cu alți ochi, cu altă experiență de viață și de lectură și, în loc de notițe pentru două ore de curs, m-am trezit scriind cu cerneală verde, parcă stoarsă din cucuta crescută în curtea părintelui Voicescu, un caiet studențesc de dictando într-o vacanță de iarnă. Mă întreb dacă lectura de atunci și de azi
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
am furat rujul, iar după ce s-a întors mi-am continuat povestea despre copilăria mea de altundeva. Mă întrerupea cu întrebări de genul: Și ce sentimente ai față de asta? Spune-mi mai mult. Ea mai curând asculta și-și lua notițe, iar toate astea nu se petreceau într-o cameră elegantă, cu mobilă din lemn de cireș ori canapea din piele (sau globul pământesc al unui vechi amiral, doar așa, de atmosferă). Nicidecum, stăteam față în față, într-un cabinet mic
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
marginea limbilor omenești. Volumul de față cuprinde prelegerile pe care profesorul le-a ținut la Tübingen în anii 1968- 1969 și 1970 și 1971. Doi dintre studenții lui Coșeriu, Rudolf Windisch și Günther Narr, le-au consemnat sub forma unor notițe de curs, publicîndu-le apoi în grabă, cu greșeli și lipsuri, în două volume care au apărut în 1969 și 1972 (vol. I: De la antici pînă la Leibniz, vol. II: De la Leibniz pînă la Rousseau). Cum însă destinul unei cărți nu
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
semnătura unor genii ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Lipsit de o pregătire de specialitate, Caragiale are intervenții sporadice în domeniul teoriei artei. Intuiții de profunzime, exprimate cu multă limpezime, întâlnim în eseul intitulat modest Notițe literare, publicat în 1896 în câteva numere ale ziarului „Ziua” și retipărit, cu titlul Câteva păreri, în volumul din 1908, Momente, schițe, amintiri. Eseul are și o tentă polemică, vizând opiniile estetice ale lui Mihail Dragomirescu și C. Dobrogeanu- Gherea
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
am cunoscut e forma maltratată a variantei inițiale), Băncilă și-a lăsat nealterate însemnările, păstrîndu-le în stadiu unor crochiuri clandestine, fără pretenții de publicare. Dacă nu ar fi fost efortul Dorei Mezdrea, care a scos din arhivă toate notele și notițele legate de persoana lui Nae, volumul de față nu ar fi existat. Cum spuneam, în el găsim două din cele trei condiții ale înțelegerii: analiza și intuiția, dar nu viziunea. Cauza stă în lacuna stofei lui Băncilă: brăileanul nu avea
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
Simona Vasilache O notiță de fapt divers ne-aduce aminte că în Bucureștii lui 1916, pe la începutul verii, erau 40 de grade la umbră, mult peste etalonul lui Caragiale din Căldură mare și aproape de recordul ultimilor ani, care bătea spre 41. Pe-atunci apăreau
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
pictură, cu mult mai greu de făcut în condițiile date? Un raspuns îl putem gasi chiar în infrastructură romanelor argentinianului: tipul lui de scriitura presupune o permanentă consultare a bibliotecii și o relație intimă / „fizică” cu textul (v. miile de notițe pregătitoare). El nu scrie „auditiv”, ci „vizual”. Pe de altă parte, întoarcerea la pictură (fapt mai puțin cunoscut) mai poate însemna și o încercare ultima, disperată, de a capta / fixă imaginea. Cum poate fi, de asemenea, o încercare de a
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
1995), prin care Ernesto Sábato ne transmite mesaje misterioase și alarmante. Oarecum mai calm, simbolic și sofisticat, Victor Brauner o făcuse deja în celebrul sau „Alchimist” din 1947 (uneori intitulat și „Suprarealistul”). Totodată, pictorul de origine română referindu-se în notițele sale, deseori, la alchimie și proclamând funcția magică a artei (susținea că el nu face „tablouri” pur și simplu, ci „pentacle”, „amulete” etc.). Această orgolioasa așezare a creatorului în poziția de „mediator” al misterelor lumii a fost împărtășită și de
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
Andrei Moisoiu (Google) 1. Deadlines 2. Alegerile 3. Prima zi la locul de muncă 4. Când un coleg pune o întrebare idioată la o conferință de presă 5. ” Ne puteți trimite pe email întrebările dumneavoastră?” 6. Pierderea notițelor 7. Când telefonul rămâne fără baterie în mijlocul zilei 8. Când o sursă nu sună înapoi 9. Când cineva spune ”Nu comentez” 10. Să muncești după doar patru ore de somn 11. Publicarea unei știri înaintea tuturor 12. Când observi, în mijlocul
15 de motive pentru care jurnaliștii sunt foarte stresați by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/51043_a_52368]
-
și mai ales de tineri. Ei sunt cei mai importanți. Cum vă raportați la critică în general? Vă place să stârniți controverse, dezbateri? Da, îmi plac foarte mult polemicile. Aveți un program strict pentru scris? Scrieți și când călătoriți? Luați notițe? Da, lucrez foarte, foarte mult. Lucrez în fiecare zi, uneori și seara. În perioadele în care scriu intens la o carte, lucrez și sâmbăta, și duminica. Țineți jurnal? Nu, nu țin jurnal. Nu am blog, nu am site, nu sunt
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
mai ales datorită flerului plastic cu care intuia cîtă paradă goală e în ființa unui pictor. Trăind retras între hotarele domestice ale unei căsnicii discrete (alături de pictorița Paula Ribariu), Rosei a ținut un jurnal inspirat din viața artiștilor din Capitală, notițele acoperind un răstimp de 30 de ani (1970-2000). Așa se face că pictori, poeți, romancieri, sculptori, colecționari de artă, scriitori și critici de toate genurile sunt protagoniștii celor două volume masive care au apărut anul trecut. Social vorbind, figura lui
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
lui Rosei e firavă pînă la inexistență. Un anonim fără tenacitate și fără ambiții adînci, dar înzestrat cu un simț sigur al valorii plastice. Cu prieteni puțini și cu un ritm cenușiu de viață, autorul își răzbună platitudinea destinului prin notițe scurte și pătrunzătoare, care plac spontan la lectură. Sunt două trăsături care izbesc la autor. Prima vine din cumplita neîncredere cu care își privește harul lexical, Rosei considerîndu-se un scriitor ratat, a cărui lipsă de orgoliu face casă bună cu
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
părere pe care el însuși o are despre ele. În plus, Rosei scrie chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și dezamăgire. De obicei diariștii suferă de un orgoliu demiurgic de tip incurabil, încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
revista „Die Horen" și între varianta finală a romanului Atemschaukel a cărui lectură, într-adevăr, taie respirația? Cînd a murit Oskar Pastior, noi aveam numai niște capitole, în faze foarte diferite de elaborare, unele abia fuseseră scrise cu mîna, ca notițe, altele erau tipărite, altele erau prelucrate de nu știu cîte ori; de fiecare dată cînd ne-am întîlnit, am făcut ceea ce ni s-a părut că avem chef sau am continuat ce aveam început de data trecută. Așadar, noi n-
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
o să fiu singură cînd va trebui să scriu romanul... Și, după trei sferturi de an, după moartea lui Oskar Pastior - la început nici n-am putut să mă gîndesc să termin cartea, pentru că am fost șocată de moartea lui și notițele au fost atît de personale că nici n-am putut să le ating, ba mai mult, i-am simțit lipsa, am simțit ce apropiați am fost unul de altul... După ce m-am recules, am început să încropesc ceva din toate
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
constructive, au apărut injuriile de-a dreptul. Fapt fără precedent. Mă întreb, dacă spiritul critic este înlocuit cu limbajul de mahala, ce pretenție mai poți să ai? Argumentația, limbajul, limba și tonul care se folosesc în așa-zise cronici sau notițe este halucinant. Umoralitatea a luat locul moralității deontologiei profesionale... Este starea generală a unei societăți în derivă. Din toate punctele de vedere.Un domn ziarist care se ocupă de politică sau așa ceva comentează la televizor, cu o nonșalanță care mi-
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
și care e în fond o precizare editorială absolut necesară: cartea reprezintă rescrierea mai vechii Te pup în fund, Conducător iubit! (1994). Nu discut argumentele acestei operațiuni. Găsesc însă interesantă ambiția lui Bănulescu de a schimba din mers numele lucrurilor. Notiței, el îi zice, tocmai am văzut, proză foarte scurtă. Trilogiei, aflată încă în șantier, Clan de Romane grupate sub titlul AM V~ZUT, LUCRÂND, DEGETUL LUI DUMNEZEU, nici el de fiecare zi. (Majusculele sunt ale lui Bănulescu, nu ale mele
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii au proiectat în urmă cu 56 de ani o farfurie zburătoare care ar fi trebuit să atingă viteze supersonice și să se înalțe la 30.000. Într-o notiță din 1956, apare scris că vehiculul urma să atingă viteze maxime între "mach 3 și mach 4, la o altitudine de peste 30.000m". Inginerii care lucrau la proiect au ajuns atât de departe, încât începuseră să lucreze la designul prototipului
US Air Force a proiectat o farfurie zburătoare () [Corola-journal/Journalistic/65673_a_66998]
-
Acum tocmai mi-am cumpărat un scaun nemțesc care se spune că ar fi foarte bun și cred că mă ajută un pic, deși, la cât a costat, ar fi trebuit să m-ajute mai mult. María José lua încet notițe cu mâna stângă. îmi venea să înșfac blocnotesul și să scriu în locul ei, dar Fina o privea cu admirație și respect, ca și cum ar fi fost fiica ei și ar fi urmat cursurile unei facultăți la care toți bărbații din familie
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
lui, nu ți se vor aduna. Păstrează lucrurile în stare bună. Este vorba de electrice și electrocasnie, dar și de lucruri mult mai mici, pe care nu le observi dar care te afectează - cuțite care nu taie, pixuri de luat notițe care nu scriu, eventual documente cu care lucrezi care stau aruncate, farfurii ciobite. Gândește-te până la urmă că îți mănâncă timp să trebuiască să folosești un lucru, acesta să nu meargă și să cauți un înlocuitor. Așa cum ordinea atrage ordine
Trucuri Feng-Shui pentru mai multă organizare în viața ta by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64921_a_66246]
-
într-un fotoliu și începu să citească. Acesta nu-i un jurnal, niciodată nu mi-au plăcut jurnalele. Nici ideea de a scrie numai pentru că trebuie să-ți ascunzi gândurile, neavând curajul de a le exprima. Acestea sunt doar niște notițe, iar cine le va citi vreodată să nu caute vreo logică în ele, ci să le ia drept cuvinte așternute pe hârtie în momentele mele de singurătate sau furie. Te salut, deci, cititorule! Hugo se lăsă pe spate oftând și
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]