1,324 matches
-
de cânt, se scalda zarea în culoare, în șir trec fluturii zburând se umple clipă de candoare. Coboară soarele spre glii la muncă miile-i de raze le țin isonul ciocârlii ce trec în zboruri kamicaze. Albastrul cerul stăpânește trec nouri albi brăzdând înaltul un câine umbră își păzește ... Citește mai mult Se umple aerul de cânt,se scalda zarea în culoare,în șir trec fluturii zburândse umple clipă de candoare.Coboară soarele spre gliila muncă miile-i de razele țin
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
mai mult Se umple aerul de cânt,se scalda zarea în culoare,în șir trec fluturii zburândse umple clipă de candoare.Coboară soarele spre gliila muncă miile-i de razele țin isonul ciocârliice trec în zboruri kamicaze.Albastrul cerul stăpâneștetrec nouri albi brăzdând înaltulun câine umbră își păzește... III. EDUCATOAREA, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Dans, cântec și voie bună, cea care ne cântă-n struna și strigă mobilizarea este chiar educatoarea. Dorințele
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îmi pătrunde până-n cuget frigul, Haina-mi este jilavă în vânt, Doamne, Tată, sunt atât de singur În această beznă pe pământ. Luna-i adormită pe gherghefuri, Țesătura-n nouri a pătruns, Prind în palme raze de luceferi, Însă-n ele nu-i nici un răspuns. Umbrele mănâncă din secunde Ca să piară-mprospătatul nou, Singur mie doar îmi pot răspunde Căci pierdui și urma de ecou. Caut un cuvânt care să spere
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
calde ale mamei. Simți mângâierea, simți bucuria, liber te simți și mulțumit deplin. Iată, zâmbești! O, Doamne! Acum îl vezi; acum, îl simți. E-aici, cu tine, în inimă, cu tine-a fost, mereu va fi! Doar gândurile împrăștiate-n nouri, cuvintele și temerile create îl acopereau. Orbit ai fost. Ochii-ai deschis și L-ai recunoscut. L-ai regăsit, fiind, dintotdeauna, întâi în tine, apoi în mine, în cântec de privighetoare, în fluturi, în floare, în munți măreți și-n
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
trei zile la mitul comprimării timpului în creația lui Eminescu Dimensiunea fundamentală a existenței, ireversibilul timp, se află mereu în obiectivul meditației eminesciene, de la mitul anului de trei zile, sau mitul comprimării timpului, până la perceperea timpului / anilor ca „umbră“ de „nouri lungi pe șesuri“, ori până la timpul „bivalent“, ca în «Scrisoarea I», unde se relevă individualul timp (« Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, / Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare...» - EP, I, 100, timp prin care oamenii se relevă
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, / Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, / Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, / Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...» (Scrisoarea I - EP, I, 102; s. n.); «Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuri / Și niciodată n-or să vie iară... // [...] //... Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec.» (Trecut-au ani... - EP, I, 149 / ESon, 70 sq.; s. n.); «...Tu așază-te deoparte, / Regăsindu-te pe tine, / Când cu zgomote deșarte
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Bun venit octombrie cu plete de umbră în care joacă focul cu-o pată blondă sumbră cu pomeții rumeni pe dealuri dezbrăcate cu-ale tale doruri în nouri ferecate Luna-a doua-n toamnă, ce viață mi-ai dat în a doua zi, ca un vis damnat legăndându-mi ochii în nopțile tale fremătându-mi buza cu vânt și petale Bun venit în suflet, bun venit în minte presărând
BUN VENIT OCTOMBRIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381842_a_383171]
-
nr. 1528 din 08 martie 2015. Ti -aduc prinos această dimineață Cu nuferi albi pe lacul nesfârșit, Ți-aduc prinos seninul ce răsfăța Și se-ntețește pe cer , la infinit . Ti- aduc prinos raiul meu cu vise, Cu ape , si nouri și muguri pe ram, Și cu mireasma florilor deschise Ascunse într- un duios epitalam. Ți-aduc prinos un răsărit de soare Și noapte, cu stele-nvelite-n sineala, Ce-aleargă prin a vietii vâltoare Când pământul cade-n toropeala. Ti -aduc prinos
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
neîmplinite .. Căci numai tu poți, ... Citește mai mult Ți -aduc prinos această dimineatăCu nuferi albi pe lacul nesfârșit,Ți-aduc prinos seninul ce răsfățași se-ntețește pe cer , la infinit .Ți- aduc prinos raiul meu cu vise,Cu ape , si nouri și muguri pe ram, Si cu mireasma florilor deschiseAscunse într- un duios epitalam.Ți-aduc prinos un răsărit de soareși noapte, cu stele-nvelite-n sineala,Ce-aleargă prin a vietii vâltoareCând pământul cade-n toropeală.Ți -aduc prinos seve blânde și
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
a zilei zori,/ Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” (Mihail Eminescu) „Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
al feței foarte regulat, o gură frumoasă..., ca cea mai frumoasă femeie din Moldova din întâia jumătate a veacului trecut.” (ibid. p. 371, 467) Admirația unei FEMEI, prețuirea ei, cinstirea, recunoștiința, trebuie să fie permanentă, și pe soare și pe nour și, când se înalță și când cade și ca prințesă și ca cenușereasă și, în bucurie și în suferință. Trebuie s-o înfiiem nouă înșine, cu inima ei plină de lumină, în sufletului nostru, pentru ca într-însa să ne regăsim
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Gândirea lui Eminescu nu e metafizică, e o întrupare creștină filosofico-teologică. Lirismul său este metafizic ca expresie, dar gândirea, mugurul din ea înflorește filosofic-creștin într-o corolă teologic ortodoxă: „Dumnezeul geniul m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar.” Expresia se poate tâlcui și astfel: Atotcreatorul-Dumnezeul Creației m-a chemat din popor, iar prin Cuvântul dumnezeiesc-Logosul, m-a ales întru actul creației, pentru a împrăștia cu lumina geniului-artistic hărăzit, amarul, prigonirile, persecuțiile, întunericul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
a zilei zori,/ Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” (Mihail Eminescu) „Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
a zilei zori,/ Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” (Mihail Eminescu)„Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici)„Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astrul luminii coboară sfios Palid, obosit cu raze adormite, Mângâie câmpul c-un cântecel tors Din ale stelelor cosițe împletite.. Sus pe-ale dealurilor platouri Câteva cornute pășesc agale Rumegând stingher sub surii nouri, Se opresc tăcute și privesc în vale. Trase de boi slabi, care cu coceni Trec prin peisajul jalnic, coșcovit Fapte care toamna se succed în vremi Ca un stol de grauri pe-un drum pustiit. Vântul dirijează simfonia nopții Printre
PEISAJ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381412_a_382741]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DEȘI DACĂ POATE... Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului DEȘI DACĂ POATE... Privește, iar se termină-nceputul, Nourii negri se ascund în seară Iar viitorul ne-a devenit trecutul Miresmelor din noaptea cea de vară, Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă
DEȘI DACĂ POATE... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374339_a_375668]
-
înalții Cordilieri voia să vadă dacă-n soare se-ascund sau nu se-ascund tăceri urca purtat de aspre vânturi apoi plutea pe calde unde pândind ca primele cuvânturi din stea pornite să-l inunde s-a ridicat chiar peste nouri unde și aerul dispare și rătăcit printre halouri a dat să prindă glas din soare soseau săgețile din astrul ce-avea căldură și mărire și inundau tăcut albastrul cu un potop de strălucire dar nici un sunet nu răsare purtat de
CONDORUL RIDICAT ÎN ZARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374629_a_375958]
-
lacrimi? buzele frunzelor rostind rugăciuni pe sub coroane, măicuța bătrână adunându-mi roua din patimi, tot ar fi prea târziu, nu-i așa Doamne? Cum să acopăr nesfârșitele doruri cu toate netrăitele mele așteptări? ulciorul ce știe s-ascundă tristețea din nouri, mâinile care-ai vrea să-ți alinte iertări, tot ar fi prea târziu ar fi zboruri! Cum să acopăr nesfârșitele dureri cu toate netrăitele mele patimi? sângeriul apus înjunghiat de florile unei primăveri, scâncetul copilului înmuiat într-o răscruce cu
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]
-
Frumusețe > FURTUNĂ Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unirea supremă, grandioasă a cerului cu pământul, ploaia ce se revarsă tumultoasa, o agită și vântul, imaginea este grandioasă, șuvoaiele totul inundă, nourii întunecați ce se adună, atmosfera e sumbră. Întregul spectacol uneori terifiant e iluminat de fulgere, pentru o secundă lumină pătrunde în ascunse unghere. Supremă descătușare de energie,acompaniata de tunete, neobișnuitele puternice pocnete a pomilor loviți de trăsnete. Cand ultimul
FURTUNA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371372_a_372701]
-
mai vine. În duh simt vibrații, e glasu-Ți ce cheamă, Sunt vorbe primite-n tăcere, Le-adun în mănunchiuri, le pun într-o ramă, Să-mi fie la greu mângâiere. În negura nopții pătrund gânduri sute, Căutând un locaș printre nouri, Dar ziduri se-nalță și-n note acute, Speranța se sparge-n ecouri. În temnița vremii mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te chem una-ntruna, Să-mi dai înc-odată putere. Să
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371435_a_372764]
-
ram, coralin - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n jasp cristalin. „Îți stă la călcâi, liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vorba ei dulce, -amuțită, Purtată pe vântu-n ecouri.” „Trecuturi din mine te sapă, Dar stai liniștită, sub nouri; Din trupul meu, vino, te-adapă, Te port ca pe vânt, în ecouri...” „Îți stau la călcâi, liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vocea mea dulce, -amuțită, Mă porți ca pe vânt, în ecouri...” În liniște, iapa se-adapă, Cu
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FURTUNĂ Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]
-
Ca să fugi de astă lume,Mai îngăduie o vreme,Valului de amintiri,Să mai stăruie șoptit... XIX. FURTUNĂ, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
nr. 1944 din 27 aprilie 2016. OGLINDA Mă uit în ea și-mi pare că-i toată viața un cer și cu o stea ... Al cui e cerul ce steaua îmi mângâie, în rouă de mi-o scaldă și-n nouri o tămâie? Privesc în ea și-apare, în spatele luminii, un ochi și o lumânare ... Și în flacăra ce arde, ca ceara, viața mea, s-a strămutat tot cerul, în poală cu o stea... Citește mai mult OGLINDAMĂ uit în ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
s-a strămutat tot cerul, în poală cu o stea... Citește mai mult OGLINDAMĂ uit în ea și-mi parecă-i toată viațaun cer și cu o stea ...Al cui e cerulce steaua îmi mângâie,în rouă de mi-o scaldăși-n nouri o tămâie?Privesc în ea și-apare,în spatele luminii,un ochi și o lumânare ... Și în flacăra ce arde,ca ceara, viața mea,s-a strămutat tot cerul,în poală cu o stea...... XXII. RISIPA, de Camelia Petcu , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]