1,329 matches
-
Dionis, paradisul polar ar p?rea pustiu, dac? n-ar face posibil? realizarea erotic? ". Alteori este utilizat un sinonim al termenului „paradis" -„Eden": „Lumea ghe?urilor, la care ader? spiritual creatorul din Odin ?i poetul ?i care fascineaz? pe Toma Nour e, mai mult decât aceea a lacului ?i a ??rii o infinitate de cuburi de cristal, un Eden alb, populat de blânde zâne ?i de În?elep?îi omenirii". (Eugen Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mânt, cer ?i oameni o tr?iesc Într-o armonie deplin?. Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n lun? ridic?". În aceast? lume de vraj?, inima omului, umplându-se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
curgerea În van a zilelor sale. Cople?it de amarul existen?ei, Îi cere stelei ce se ive?te printre genele norilor din ochiul albastru al cerului acest gest, ca pe un dar al milei: „Atunci printr-o gean? de nouri, deschis?, Din ochiu-i albastru se vede o stea Ce-mi miruie fruntea c-o raz? de vise, C-o rază de nea. O, steu? iubit? ce-abia stai prin stele, Un sfânt ochi de aur ce tremuri În nori, Ai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceea de a-și reconstitui puterile s-a aștepta. Daca fiul împăratului Alexandru ar putea ridica vălul ce-i acopere viitorul și-i ascunde pericolul ce-i amenință siguranța și mărirea Imperiului țarilor poate că ar vedea cum se grămădesc nourii ca să aducă furtuna nu pe marginile Senei, ci pe țărmurile Dunării. Din ziua în care Turcia va dispare de pe carta lumii, când descendenții lui Petru cel Mare vor reclama partea lor de moștenire din Imperiul osmanliilor, nu stindardul tricolor, ci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prințului de Bismarck în Orient. Publicistul francez între altele zicea: Daca fiul împăratului Alexandru ar putea ridica vălul ce-i acopere viitorul și-i ascunde pericolul ce amenință siguranța și mărirea Imperiului țarilor poate c-ar vedea cum se grămădesc nourii ca s' aducă furtuna nu pe marginile Senei, ci pe țărmurile Dunării. Vulturul cu două capete va închide armatelor ruse drumul la Constantinopole. Reproducând acel articol am întrebat pe d-nii de la "Romînul" și pe d. Brătianu în parte a ne
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
liberal, cum a promis, numai de-i va conveni. Pe puteri le interesează numai ca lucrurile să se desfășure în liniște și să nu se întîmple, tulburări. Însă, cu tot votul din Șiștov, cerul bulgar nu e de tot fără nouri. Mai întîi e întrebare dacă bulgarii cari au votat prințului o plenipotență întinsă, vor fi mulțămiți cu uzul ce va face de puterea sa. Dacă prințul va căuta într-adevăr să restabilească ordinea în țară, așa cum a promis în proclamațiunea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lor? Oare nu se întorsese d. Brătianu încunjurat de toată aureola vizitelor ce le făcuse pe la împărați și pe la ceilalți cancelari, oare pieptul său nu venise din nou încărcat cu decorații strălucite? Vai, toate acestea-i lăsară indiferenți față cu nourul ce amenința partidul liberal național: marele pontifice pleacă la Paris ca să strângă mâna republicanilor de la Belleville în calitate de trimis al viitorului regat al României, iar, când marele păstor urmează a pleca, ce are să se facă turma necuvîntătoare? Se întruniră dar, [î
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
uscat. Daca razimul nostru ar fi industria, ne-ar păsa și nu prea de vreme bună ori rea, căci țări depărtate ne-ar trimite grâul lor în schimbul mărfurilor noastre. Pentru noi însă - avizați, putem zice, aproape esclusiv la producțiunea agricolă - nourii cerului, vânturile și preste tot schimbările din aerul atmosferic au o însemnătate cu mult mai mare decât pentru alte popoare. Dacă n-o ploua - ferească Dumnezeu - de unde hrănim breasla patrioților reversibili și prăvăliile de principii? S-ar usca Pătărlăgenii și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Constituantă, în loc de-a se studia daca nu cumva guvernul a greșit evaluarea imobilelor date prin legea votată, injuriile asupra Iașilor au căzut ca grindina din foile oficioase. Cum se face că, în curs de douăzeci de ani, afară de micul nour de la 3 aprilie 1866, toate s-au petrecut în liniște dincolo de Milcov și mai că nu se pomenea numele Moldovei, iar de la 1876 încoace, de când clica C. A. Rosetti și I. Brătianu a pus mâna pe țară, lucrurile au început
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Odată directoriul ales și acțiile desfăcute cu preț îndoit ar trebui inventat un nou mijloc de înavuțire pentru a întreținea coeziunea în partidul roșu. Și toate mizeriile acestea se întîmplă în momente în care orizontul politicei esterioare e încărcat cu nouri grei și nimic mai puțin decât asigurător. Cine știe la ce conflicte vor da loc hotărârile Conferenței suplementare din Berlin, cine știe daca soarta popoarelor balcanice nu va fi pusă din nou în vârful săbiei! Și tocmai în aceste momente
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și-a exprimat dorința de-a se amâna cestiunea orientală și de-a reînființa alianța celor trei împărați. Baronul Hubner a început prin a constata că punctele negre câte se iviseră pe orizonul politic s-au îngroșat în mase de nouri și că, în asemenea momente, omul politic cată să-și spună sincer opiniile, chiar cu pericolul de-a fi suspectat, precum a fost răposatul Thiers. Deși Cartea Roșie aduce foarte puțină lumină în cestiunile pendinte, el nu face ministrului nici o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de mașină pe-o arătură cu bulgări mari. Trepidațiile ne amețeau și răscoleau toate măruntaiele, încât ne-am pregătit și grăbit să scoatem pungile pe care le-aveam în plasele de sub scaune. Dar, de-ndată ce-am depășit plafonul de nouri, ne-am revenit. Ploaia s-a mai potolit și ea sub noi, pământul Suediei a prins a se vedea deslușit. Ni se părea un imens lăicer verde, pe care o mână nevăzută aruncase și ordonase din loc în loc așezări mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
membre cu drepturi egale și nici să fi întrunit adeziunea și simpatiile lumii universale, cum credea și voia Kant, Societatea Națiunilor, chiar dacă a murit, din rădăcinile ei a odrăslit Organizația Națiunilor Unite. ... Într-o zi mohorâtă, cu cerul îmbrobodit de nouri și cu ușoare reprize de ploaie măruntă, cum Michael Romanoff s-a învoit, fiindcă a trebuit să verifice ceva la mașina sa, am pornit-o cu Gertrud prin oraș, înarmați fiecare cu câte-o umbrelă. Aș dori să vizităm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să meditez și să descopăr o parte din comorile poporului suedez. DIPLOMA DE DOCTOR Toamnă... Toamnă în dulcele târg al Ieșilor... Bătrânii tei de pe Copou își scutură frunzele de-aramă prin grădini și pe caldarâm, sub un cer îmbrobodit cu nouri de cenușă și de tuci, gata-gata să-și sloboadă apa strânsă-n baierele cerului. Am revenit în Alma Mater Iasiensis. Am revenit pentru a câta oară? După numeroase reveniri succesive, aproape an de an. Și acum, în toamna lui 1976, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Memento mori (care e "moloz", "dificil la lectură"), Criticilor mei (e "banală"). Față de proza eminesciană autorul e și mai categoric: Sărmanul Dionis este o "filozofie nulă", Făt-Frumos din lacrimă este prea "sofisticat" și "pe jumătate absurd", iar psihologia lui Toma Nour din Geniu pustiu e "confuză", fiind o imagine a "unui nihilism steril". Iar publicistica lui Eminescu, din punctul de vedere al Istoriei... manolesciene, a susținut tot felul de extremisme: "autohtonismul, tradiționalismul, șovinismul, naționalismul din Basarabia (subl. aut.), xenofobia, legionarismul, reacționarismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Petrescu, Cezar Petrescu, Eugen Jebeleanu, Panait Istrati, Perpessicius, Ion Pillat, V. Voiculescu, Petru Comarnescu, Ilarie Voronca. Sunt cultivate valorile literaturii române și este vizat un public instruit. Alți colaboratori: D. Ciurezu, Ion Manolescu, Radu Boureanu, Dumitru Cosma, Scarlat Preajbă, A. Nour, Dinu Roco, Mia Frollo, Gh. Cărare (sub pseudonimul Georges Cărară), C. Dan Pantazescu. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288277_a_289606]
-
cultura pomilor se poate folosi aproape fiecare petec de pământ, mănos sau sterp, uscat sau apătos, cald sau rece, reprezentând un șes adăpostit sau un rozor pietros. Pomii frâng forța vânturilor și conservă timp îndelungat umezala care contribuie la formarea nourilor. De unde se esplică că, pe când țările pleșuve adese ajung a fi bântuite de secete îndelungate și vijelii, țările încarcate de pomi arareori duc lipsă de umezeala atât de priincioasă plîntelor. În țările locuite de români condițiunile naturale și economice, cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nici n-ar fi existat. Se zărea când treceai podul peste râu un pâlc de sălcii crescut pe malul apei. Dacă te uitai mai bine, vedeai și ceața care se ridica din apă uneori albăstruie ca fumul, alteori albă ca nourii verii, alteori roșiatică, în asfințit, sau verde-aurie, în faptul dimineții și, pe măsură ce treceam mai des pe pod, pâlcul de sălcii și ceața aceea păreau mai aproape, tot mai aproape, ca și când ar fi mers cu noi. Sau ne-ar fi chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
început. Dar acum ploua, ploua mereu. Și ploile nu se mai opreau. Uneori apa nu atingea pământul, ca și cum ar fi sorbit-o ceața cenușie, alteori intra în pământ, dar pământul părea tot însetat, ca și cum ploaia ar fi urcat înapoi, în nourii care coborau mereu mai aproape și intrau în arbori, în case, în oameni. Prin vălătucii cenușii, oamenii se încovoiau pe zi ce trecea, ca și cum erau ei înșiși făcuți din ceața cenușie. Timpul curgea odată cu norii, cu ceața, cu ploaia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și păsări în ceața care se destrăma. Se spunea că sunt cei care au fost blestemați să caute Soarele pentru ei și pentru ceilalți. Nu ajungeau niciodată acolo, la ochiul de gheață care închidea Soarele: ori îi sorbea pământul ori nourii, ori ceața din care erau făcuți se risipea, ori îi prindea și pe ei gheața ori mlaștina, ori îi luau apele. Dar mereu șiruri lungi de ceață intrau în negura pădurii. De la un timp, ceața începu să murmure. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
departe de toți și, când am văzut-o că-i prinsă cu de-ale casei, m-am răsucit încet-încet ca să pot măcar să mă uit afară: ploua. Îmi place ploaia: e liniște când plouă, e miros de pietre, de iarbă, de nouri și dacă plouă mai mult, atunci, spre seară, se ridică ceața de pe deal și, când ajunge sus, se face nor... și plouă iar... și, dacă te uiți mult-mult la ploaie, picăturile par fire de argint și firele de argint țes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zarva copiilor se domolea. Ai fi spus că noaptea cobora în liniște, acolo, la poalele muntelui mai ales că răcoarea asfințitului lunecase în vale încărcată de miros de brad, de ape, de fum. Acum muntele respira, iar ceața atârna în nouri lungi pe crengile copacilor, pe frunze și flori. Când ușa casei s-a închis ("ca să nu iasă căldura", spun oamenii, fiindcă seara întotdeauna e răcoare și umed la munte), florile se treziră din somnul de peste zi. Era o noapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lumină și totul era lumină... lumina aceea alb-strălucitoare, dar atât de albă și strălucitoare și bună și blândă, încât lumina soarelui părea umbră pe lângă ea... "Acesta este Fiul Meu cel iubit, de El să ascultați"... Ei, asta-i ! Știam că nourii fulgeră și tună, dar un nor care să-ți vorbească nu știam că există... Și totuși... era. Atunci am înțeles secretul omului : când omul spune că e fericit, înseamnă că știe că Tatăl Lui e acolo și chiar dacă nu-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el ca să nu văd, în locul chipului bătrânului, Soarele. Un Soare însângerat, care-mi vorbea despre adevăratul Soare. Cel fără de asfințit. * Când Soarele-n asfințit e roșu, vine furtuna. Știam asta, dar prea repede se întâmplase totul. Vântul se pornise deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că luaseră foc. Cu fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]