2,039 matches
-
determinări tematice, modale și formale relativ constante și transistorice (...) desenează oarecum peisajul în care se înscrie evoluția câmpului literar și, într-o largă măsură, determină ceva precum rezerva de virtualități generice în care această evoluție își face alegerea 181. Extrem de nuanțată, demonstrația lui Genette reușește - plecând de la denunțarea confuziei amintite dintre genuri și moduri - să inducă, tocmai prin evidențierea superiorității clasificării aristotelice, o oarecare tendință de marginalizare a criteriilor de ordin tematic. Chiar dacă nu împărtășim în totalitate punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
impune de la sine. Hugo Friedrich vorbește, la rândul său despre sugestie, ermetism, magie a limbajului 192; Carlos Bousoño în Teoria expresiei poetice 193 introduce conceptele de „imagine vizionară”, „viziune”, „simbol”, „ruptură a sistemului”, care reprezintă, în fond, niște redefiniri, mai nuanțate și mai subtile, ale mai vechilor figuri. Roman Jakobson 194 impune ideea unui limbaj poetic implacabil autoreflexiv, conotativ prin excelență, bazat pe posibilitatea de a transmuta domeniul echivalenței paradigmatice de pe axa selecției pe axa combinării. În concepția lui Tzvetan Todorov
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și exemple atât din spațiul prozei, cât și din cel al poeziei. Demers cum nu se poate mai firesc, întrucât nu mai este un secret că, „pentru a înțelege specificul epicului, stilul prozei, trebuie să deții o viziune închegată și nuanțată asupra limbajului poeziei, asupra raportului dintre ideea de subiectivitate și imperativele comunicării”218. Să ne amintim, deocamdată, ecuația pe care o propunea Tudor Vianu în deschiderea studiului citat: „Cine vorbește comunică și se comunică. O face pentru alții și o
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Cufundarea în magma indistinctă a prozei nu ar avea, în sine, de ce să fie resimțită astăzi ca un criteriu negativ, ba chiar dimpotrivă, numai că, în realitate, această problematică trebuie privită cu mai multă circumspecție. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât ar putea părea la prima vedere o dovedește și faptul că, deși se situează la antipozii „liricii moderne”, așa cum a fost ea definită de Hugo Friedrich, acest tip de poezie nu poate fi adecvat definit prin recursul la criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
idei, autorul consideră că definitorie pentru impunerea noii perspective asupra lumii ar fi o mișcare de diseminare analitică a percepției în lucruri și evenimente, prin care „poezia se întâlnește, în sensul previziunilor lui Wordsworth și Whitman, cu pozitivitatea spiritului științific”. Nuanțate și foarte incitante, presupozițiile de tipul acesta - care, la urma urmelor, nu fac decât să afirme, indirect, posibilitatea instaurării unui discurs unic, acela al realului și al cunoașterii lui - nu iau în calcul un pericol esențial, pe care îl sesizase
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că arta e o mărime vectorială 413. 6. Concluziitc "6. Concluzii" Din toate cele spuse până acum s-ar putea deduce că orice tentativă de investigare a raporturilor dintre literatură și lume conduce - în mod inevitabil - la reafirmarea, ceva mai nuanțată, a autoreferențialității principiale a textelor literare. Și într-adevăr crucială pare să rămână împrejurarea că limbajul literaturii - chiar și atunci când pretinde că s-ar referi la lucruri, personaje și evenimente reale - nu renunță cu totul la aspirația de a concepe
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deopotrivă mimetică și nemimetică, într-un fel fals tranzitivă, din moment ce se folosește de înșelătoarea trasparență exibată la un nivel de suprafață, tocmai pentru a atrage atenția asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât ar putea să ne apară la prima vedere se poate constata și dintr-o succintă inventariere a caracteristicilor fundamentale care individualizează producătorul, destinatarul și, nu în ultimul rând, realitatea sau lumea proprii acestui tip de poezie. Prima constatare cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În fapt trimitere la noțiunea de „comunitate culturală” bazată pe interacțiune socială (și lipsită de orice categorisire biogenetică, cf. Barth, 1995; Gresle et alii, 1994, p. 119). În sfârșit, este important să abordăm multiplicitatea apartenențelor cu prudență și În mod nuanțat: „Nu mai există răspunsuri simple la Întrebările legate de identitate. De fapt, alegerea unui răspuns simplu este de-acum o sursă aproape sigură de excludere și prezintă riscul, cu tendințe de naționalism politic, unui fel de regresie Înspre căutarea infantilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
proiectul civic și deci la modelul de tip contractual al legăturii sociale; focalizarea pe dreptul sângelui, și Germania ne furnizează un exemplu În acest sens, ar traduce o reprezentare etnică a națiunii (Schnapper, 1994). Acest punct de vedere se cuvine nuanțat (Fulchiron, 2000). În primul rând, majoritatea statelor din zilele noastre folosesc În același timp jus sanguinis și jus soli pentru a-și defini cetățenii naționali. De altfel, nu există o legătură sistematică Între un tip de legislație și o anumită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un grup uman care se reclamă de la o origine comună, posedă un nume (etnonim) și o tradiție culturală comună. Membrii săi au conștiința faptului că Împărtășesc aceeași limbă, același teritoriu și aceeași istorie. ν Totuși, fiecare dintre aceste criterii trebuie nuanțat. În ceea ce privește limba, populația Dialonké dominată din Fouta Djalon, Guineea, a fost obligată s-o adopte pe cea a populației dominante Peul. Numele prin care se autodesemnează un grup (Inuit, Bantu = oamenii) poate fi diferit de acela, peiorativ, prin care Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vorba despre trăsături dobândite, ci despre date inerente naturii umane, Înscrise În noi din fragedă pruncie și fără vreun scop prestabilit În psihologia indivizilor. Mobilizările naționaliste servesc la perpetuarea grupului și la conservarea identității sale (Van den Berghe, 1975). Mai nuanțată, teoria „primordialistă” se bazează totuși pe același postulat al naționalismului inevitabil și util În exprimarea coeziunii identitare. Principalul creator al acesteia, Clifford Geertz, pune astfel accentul pe importanța „legăturilor primordiale”. Bazate pe „sânge” și pe „rasă”, aceste legături sunt ireductibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care constă mai Întâi În a justifica, scuzându-le de orice deviere rasializantă, manifestările de intoleranță generate de etnocentrism și xenofobie, pe care antropologul le consideră „inevitabile”. Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1983, p. 16) nu-și ascunde tentativa de reabilitare ă desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unei reprezentări și a utilizării sale. Ele ne permit să considerăm mișcarea actului de reprezentare a unui obiect ca fiind cvasi-permanentă și continuă. Chiar dacă incită la o mai bună Înțelegere a mecanismelor stereotipiei și prejudecății, ele generează și o viziune nuanțată și tolerantă asupra omului În societate, care gândește uneori În mod părtinitor, ca un amator, iar alteori În mod adaptat, pragmatic, abil, fiind În același timp creativ, Întreprinzător, inovator. Caracterul activ al utilizării RS poate fi clarificat și prin exemplul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dori astfel de experiențe unice, speciale. Nu știu dacă voi și reuși să le pun în practică. Condiția este să ai bani să călătorești. Apoi, în primă fază a întâlnirii cu acele vremuri o faci prin observare atentă, exactă și nuanțată a universului locului și vremurilor. Încearcă nu doar să le înțelegi, ci să le și simți, să le percepi cu sufletul, cu spiritul și cu gândirea, și cu mentalitățile de atunci. Fără să judeci (chiar dacă vei deveni judecător al legilor
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
înțelegi, ci să le și simți, să le percepi cu sufletul, cu spiritul și cu gândirea, și cu mentalitățile de atunci. Fără să judeci (chiar dacă vei deveni judecător al legilor făcute de oameni). La nivel intelectual, după perceperea atentă și nuanțată, începe generalizarea, demersul comparativ, coarticularea logică, de regulă după logica vremurilor respective, nu după logica actuală. Ca în ultimă fază să ajungi la evaluări, respectiv, la integrarea datelor în sfere de cultură și civilizație. Nu pare simplu, dar îmi vei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
proiectarea și realizarea portofoliului. Portofoliul este un instrument de evaluare foarte flexibil, putând fi proiectat de fiecare cadru didactic, în funcție de situația particulară în care îl va folosi. Proiectul Proiectul este o activitate mai amplă ce permite o apreciere complexă și nuanțată a învățării, permițând identificarea unor calități individuale ale elevilor. Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru elev. Implică un volum de muncă sporit și se realizează atât prin activitatea în clasă, cât și în afara clasei. Acest tip de evaluare
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
exegeza sunt demne de tot interesul. Ca și în alte rânduri, M. se lansează în cercetare fără prejudecăți, recurge masiv la analiza de text și împărtășește cititorului întreaga dinamică a raționamentelor și emoțiilor estetice pe care își întemeiază concluziile, extrem de nuanțate, de o fermitate prudentă, evitând tranșanța simplificatoare. Sunt semnalate eclectismul, confluențele și convergențele poeților aparținători, în principiu, unor „curente” diferite, inclusiv tradiționalismului. Autorul precizează că și-a limitat aria la poezia de expresie modernă, dar explică și că termenii „modern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
ale secolului al XIX-lea. Întors la București, scoate două volume de poeme în proză, Mentalia (1908) și Cântări pentru inimă (1910), care au suscitat reacții contradictorii din partea criticii. În pofida unor imperfecțiuni de limbaj, acestea cuprind totuși cugetări sensibile și nuanțate. De asemenea, începe publicarea unui dicționar biografic, Figuri contimporane din România (I-III, 1909-1914), ce se anunța deosebit de interesant ca optică și modern din punct de vedere grafic. C. se arată un comentator lucid și plin de vervă al actualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286424_a_287753]
-
copiilor libertatea de a-și manifesta inițiativa și de a se exprima; familiile „autorizate”(nu autoritare), care manifestă un control sistematic îmbinat cu un nivel înalt al suportului, care formulează reguli, dar nu le impun; familiile care manifestă o autoritate nuanțată, persuasivă sau negociatoare ce valorifică fermitatea „de ultimă instanță”; familiile de tip umanist-rațional în care copilul are autonomie, opinii proprii, dar se acordă atenție reușitei școlare și disciplinei; familiile care practică tehnici de influențare de tip motivare/moralizare care vizează
Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
argint (1983), Barca pe valuri (1987) și Urma de foc (1999). În 2000 îi apare antologia Acum biografia de-atunci. Înscrisă de majoritatea criticilor în generația anilor ’80, C. practică o poezie confesiv-cerebrală fără căutări formale, comunicată simplu, autentic și nuanțat. Întoarsă obsesiv spre propriul lăuntru, reproiectează cu o luciditate aproape dureroasă momente și trăiri ale devenirii intelectuale și poetice. Desprinderea de paradisul oblăduitor al copilăriei și plonjarea în complexele maturității se operează fără spaime metafizice, evoluția fiind considerată retrospectiv cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286340_a_287669]
-
cataloga evenimente într-un efort de polarizare (cum ar fi rolul negativ al conflictului), ci fenomene adverse pot fi inter-relaționate si folosite pentru dezvoltarea si progresul individului si societății. Ca o sursă importantă a progresului comunicării, conflictul desemnează o focalizare nuanțată asupra acesteia; în ceea ce privește acțiunea educațională de comunicare, Emil Păun caracterizează o necesitate stringentă a școlii referitoare la acest fenomen: „Nu e important cât comunicăm, ci cum comunicăm" (Păun, 1999, p. 119). Ce înseamnă a media un conflict? „A media înseamnă
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean" se bucură, la rândul lor, de o foarte atentă lectură, într-o suită trei secvențe analitice, De la patria naturală la patria spirituală, O reședință de etapă și Acvificarea formei. Pagini de exigentă și nuanțată "critică a criticii" premerg comentariilor propriu-zise ale textelor și ele tind să lămurească problema "clasicismului" lui Ion Pillat. Opinia criticului nu e una comună, el crezând că: "toată perspectiva interpretativă care punea accentul pe 'regăsirea' sinelui în lirica melancoliei și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
pleacă de la păreri împărțite despre preeminența, ca eficiență, a oratoriei în fața poeziei. Cea dintâi ar însemna acțiune, iar cea de a doua contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără poziția având în vedere, nuanțat, finalitatea. Asta însemnând: foloasele (utilitas), satisfacția (voluptas), celebritatea (fama), gloria (laus) de orator sau poet consacrat. întorcându-ne la cauzele decăderii oratoriei, punct de plecare al acestui Dialog, ele sunt incriminate a fi rezultatul constrângerilor din perioada imperială și pierderii
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
ferment cultural, ca partener demn pe piața bunurilor simbolice și ca factor activ în gestionarea și transmiterea patrimoniului. Performanța lui Vasile Parizescu și a lui Marian Constantin stă tocmai în această demonstrație că spațiul culturii este mult mai amplu, mai nuanțat, mai flexibil și mai viu decît o spun vechile manuale și la fel de vechile mentalități și ideologii.
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
devenit "obiectul" unei economii a penuriei din ce în ce mai greu de justificat propagandistic. Relaxarea hegemonismului sovietic în perioada post-stalinistă nu a însemnat și democratizarea politică ori economică a structurilor statale din sistem, ci a naționalizat totalitarismul, bazat în tot Estul pe aplicarea nuanțată a aceleiași scheme. Uniformizarea în sărăcie a devenit mai puțin vizibilă, dar s-a menținut, lipsa de performanță economică dobândind acum o justificare propagandistică în plus: "amestecul străin", generator al unei xenofobii de stat, cu consecințe vizibile pentru forma mentis
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]