1,690 matches
-
cele mai intense și plăcute momente dintr-o altă toamnă argintată de bruma părului nins prin scurgerea anilor vârstei mele, orașul unde îmi regăsesc mereu liniștea sufletească, fie că mă voi plimba pe aleele din Copou, sau pe ale altor oaze pline cu verdeață și liniște, fie că asist la o piesă de teatru, vizionez o expoziție de pictură sau fotografie, ori pur și simplu mă plimb braț la braț cu dorul, pe străzile orașului. 5 noiembrie 2014. Virgil Stan Referință
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
inele, Eu steaua, tu cercul din jur, Firavi sateliți vin să cheme Vagi umbre de gânduri de fur. În sângele meu, printre stele, În aerul care-l respir, Sub gene plecate de grele, Tu-ncapi pe al gândului fir. În oaza de liniște albă, În umbra luminii din noi, O lume-ar putea să ne soarbâ Și-n alta vom fi înapoi. Tu ești microcosmosul meu. În plasmă și-n mitocondrii Mă-ngâni cu privirea mereu, Oglinzile lumii-s pustii. Romantici
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
trist și ultraaglomerat, descoperit în grădina de secole ascunsă în centru, cu rațele care dispar în apa nelimpede a lacului, cu râul ce desparte două orașe identice, la fel de murdare în concepția unora, orașul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă, un loc sigur, de care nu poți să te îndoiești că te iubește, locul unde cândva a poposit cu oile un cioban și s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu... M-am reîndrăgostit de
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
trist și ultraaglomerat, descoperit în grădina de secole ascunsă în centru, cu rațele care dispar în apa nelimpede a lacului, cu râul ce desparte două orașe identice, la fel de murdare în concepția unora, orașul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă, un loc sigur, de care nu poți să te îndoiești că te iubește, locul unde cândva a poposit cu oile un cioban și s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu... M-am reîndrăgostit de
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
zor penajul trei bătrâne cu baticuri își mai povestesc necazul din tufișuri curg domol picăturile de apă un hulub fugit din stol dintr-o frunză se adapă cerne împrejur fântâna picături pe fiecare un cățel și-a tras stăpâna lângă oaza de răcoare numai muștele fac mutre ploii care mângâie nici că-i pasă lui de cutre aspersorul bâzâie. *** Ciclul "Vara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: aspersorul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04
ASPERSORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384518_a_385847]
-
rătăcesc...Și cum să-mi fac o hartă?! Adun cuvinte ce mi-ai scris anume, În ziua-ceea toată luminată Când ne-ai sortit pe cer, stele comune; Le-arunc în Sus,zbor din lumini albine S-aprind pe cer ca oazele-n pustiu Și mă îndrept Iubire iar spre tine, Corona Borealis să îți fiu... Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Corona Borealis / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Shanti
CORONA BOREALIS de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384607_a_385936]
-
cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o oază vie, Coșmarul brațelor orfane s-a frânt în dulcea armonie A unui răsărit ce-așteaptă, s-alunge noaptea spre nadir De-atâta frumusețe, Doamne, mă minunez și mă mai mir Cum de-n urât, minuni se-adună, și-n miezul
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
privind-o cu uimire pe toate fațetele sale ca pe un diamant perfect șlefuit, Sonia învăța să o prețuiască. De fapt, ce ar mai fi fost de spus? Așa că decise să se bucure fie și pentru acel scurt timp, de oaza de liniște pe care aparent o regăsise ca de fiecare dată acolo, în casa prietenei sale. Pe când Melania care tocmai învățase tehnoredactarea, îi arăta ceva la calculator, privirile Soniei se fixaseră pe mâinile acesteia. Subțiri și prelungite cu palmele acelea
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
mi-i vedea cum caut agale cu inima grea te caut și aștept spre mine să vii de drag mă deștept la ceasuri târzii o vorbă trimite din drum să îmi scază în zile zorite s-adăst ca-ntr-o oază *** Referință Bibliografică: Dragobete - DULCI AMINTIRI / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
În centru, razele în vii culori Dansează hora și se prind de mână, Le prind în păr de-atâtea ori Mănunchi de-azur și purpurină. În asfințit săgeți de raze Se sting, se-aprind, se-nfig... Deșert sunt cu secate oaze, Mi-e sete, în pustiu mă sting. din vol ” A treia cale” foto: internet Referință Bibliografică: Lumini din necuprins / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1186, Anul IV, 31 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum
LUMINI DIN NECUPRINS de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383442_a_384771]
-
Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului A mea menire Am înclinat balanța spre a mea menire, Însă nisipul din clepsidră în van s-a stecurat, Că n-am găsit nicicând o oază de iubire, În drumul meu ades spinos și înclinat. Și dacă cineva, cândva m-a întrebat, De-s bine și dacă mai departe-aș merge, Atât a fost, răspunsul nu l-a așteptat, În ochi nu m-a privit, ca
A MEA MENIRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382894_a_384223]
-
Fără măcar de o candelă Care să ne lumineze calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii. Citește mai mult
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
fără de întoarcere,Fără măcar de o candelăCare să ne lumineze calea?Stelele de aur și argint topit,Lacrimi de lumină ale cerului,Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcitNu ne-am oprit din drum.Trebuia să existe undeva o oază,Un loc de odihnă și înnoptareAl celor însingurați și neliniștiți,Al nesfrâșitelor caravane,Al turmelor de vise neîmpliniteCare se reîntorc în noaptea neființeiPrintre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii.... XVIII. ISPITELE NOULUI EON POST-CREȘTIN, de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
har mesianic. A pune barda (a lui Arghezi, nu a lui Tito!) în mâna unor oameni fără carte înseamnă că am condamnat neamul românesc la - de azi înainte - ignoranță și confuzie. Românismul nu se conservă, indiferent unde am descoperi o oază, de niște cameleoni-salaori care, cât primesc leafă, la vedere sau nu, fac din propriul lor interes, interesul minorității! Să-și închipuie, oare, ei că aceasta din urmă mai poate fi manipulată? Poate, dar vina pentru toate câte se întâmplă în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
Învierii. Or, aici, în provincia istorică, arhetipul sărbătorii pascale este reactualizat și individualizat, păstrat cu sacralitate, dovadă a unei trăiri fidele a tradițiilor și datinilor străbune. La o sinceră reculegere, la o cuminicare sufletească cu divinitatea, ne-am reunit în oaza credinței, în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, la Consulatul General al României la Cernăuți, gazdă a 3 expoziții pascale. Mai bine zis, ne-a adunat la altarul spiritualității la un eveniment emoționat, dedicat sărbătorilor pascale, Excelența sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
aveam voie să rostim cuvintele „România”, „român”, „românesc”, publicând materiale pe tematică istorică, oglindind tradițiile culturale și moștenirea literară a înaintașilor - uneori fiind nevoiți s-o facă prin intermediul limbii lui Esop. „ZORILE BUCOVINEI” a fost și a rămas o adevărată oază a culturii naționale, a personalităților ilustre și talentelor bucovinene. Aproape toți membrii uniunilor scriitorilor din Ucraina, România, Republica Moldova, originari din nordul Bucovinei, au lucrat la ziarul nostru, majoritatea redactorilor-șefi ai publicațiilor românești din ținut, radiodifuziune și televiziune au fost colaboratori
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
fost semnat de „Ion Popescu, președintele Consiliului Național, Vasile Tărâțeanu, președintele senatului, Aurica Bojescu, secretar responsabil. Mănăstirea Bănceni, 8 februarie 2014. Apropo de adevăr, nici nu vreau să cred că evlavioșii slujitori ai Domnului de la Mănăstirea Bănceni, care e o oază a divinității și creștinismului, unde a avut loc ședința „extraordinară lărgită” a Secretariatului executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, să se fi implicat în acest joc politic. Cu atât mai mult că și deputatul din Partidul Regiunilor e
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
Viva Mamaia!”, cântată împreună cu Radu Mazăre, primarul orașului Constanța, Cabron și Alex Velea. Melodia este imnul stațiunii Mamaia . Filmările au avut loc pe plaja din Mamaia și în cluburi. Echipa de producție a amenajat pe nisip o insuliță artificială, o oază cu verdeață și palmieri, iar la mal a fost ancorată o barcă de Salvamar. Loredana a schimbat mai multe costumații pentru filmare, exotice și fanteziste. Radu Mazăre a interpretat în clip, rolul unul salvamar, îmbrăcat într-un costum de baie
Imnul staţiunii Mamaia şi explicaţia Loredanei [Corola-blog/BlogPost/93405_a_94697]
-
este un urcuș anevoios către Golgota și simțim nevoia, cu mic, cu mare, să ne răcorim sufletește, din izvorul tainelor Bisericii lui Hristos. Prezența la sfânta liturghie și participarea la sfintele taine intervin în acest urcuș ca și descoperirea unei oaze pline de viață în pustiu. De aceea invităm pe toată lumea, spre a ne împărtăși, din Hristos, căci bun este Domnul! Să nu uităm că o cruce și o pătimire, fără înviere, ar duce la deznădejde și la pieire, dar și
O nouă biserică românească la Londra [Corola-blog/BlogPost/93541_a_94833]
-
adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare, chemare, jale... doar o inimă ce-i chinuită aduce cuvântul pe redută. Zborul rămâne zbor un albatros pe călător. O oază de lumină se ridică dintr-un neant de clipă! În fața versului său trist, mă plec... Celui mai trist dintre alchimiști Referință Bibliografică: Celui mai trist dintre alchimiști / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul Peleto. Când se trezea dimineața la hâda realitate în care se mișcau haotic tineri obraznici, impulsivi, fără respect, doctorul ofta și-abia aștepta să vină seara să se cufunde din nou în oaza lui de liniște unde patronau buna înțelegere, căruntețea și lina apropiere a marelui repaus. Episodul 169 A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului făgăduinței care se putea afla în orice loc din nesfârșitul pustiu. Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar în locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot mai istovite. În cele din urmă, într-o dimineață fierbinte de la începutul verii, pătrunseră într-un masiv muntos cu stânci negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
concluzia că se aflau într-o situație destul de delicată, de aceea copilotul se strădui să se arate împăciuitor. — Bine! îngăimă. Bănuiesc că aveți dreptate și că într-adevăr locul ăsta nu e Sidi-Kaufa, deoarece conform hărții rutiere acolo este o oază cu peste cincizeci de palmieri... Cât vreți pe apă? — Pentru băut, nimic. — Și dacă nu e pentru băut? — Nu e de vânzare. — Cum adică nu e de vânzare? se miră pilotul. Bănuiesc că are un preț. Aici apa reprezintă diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din experiență că în imensitatea Saharei, „nord-est“ putea fi un loc la fel de pierdut și de gol ca oricare alt punct cardinal. Acolo, la trei sau patru zile de drum anevoios, se presupune că ar fi trebuit să fie o mică oază, dar bineînțeles că ar fi fost de ajuns să se abată din drum cu câțiva kilometri, într-o parte sau alta, ca să n-o poată vedea și să treacă mai departe. — Doamne ajută! murmură. Dar de îndată ce rosti aceste cuvinte, înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se înalțe la orizont. Vântul șovăia. Vântul a fost și va fi întotdeauna, până la sfârșitul veacurilor, regele de incontestabil al deșertului, cel care dă naștere râurilor de dune, cel care îngroapă cele mai mari orașe și cele mai fertile oaze sau cel care, pe neașteptate, descoperă vechi ruine pe care a avut plăcerea să le ascundă timp de generații. Și regii care știu că nu pot fi detronați sunt de obicei capricioși. Le e de ajuns să ridice un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]