37,536 matches
-
acriți de cum s-au născut, și bătrâni în care pâlpâie, deșuchiat, plăcerea de-a trăi. Și așa mai departe. Ceea ce caut nu se prea găsește însă nici la televizor, nici în paginile ziarelor și nici în instituțiile la care omul obișnuit face apel: școala, primăria, spitalul, banca, tribunalul, poliția, supermarketul. Se găsește (dacă nu s-o fi terminat și acolo!) printre oamenii simpli, printre locatarii blocurilor sau ai cartierelor mărginașe, cărora nu le-ar trece însă în vecii-vecilor prin cap să
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
riscă să micșoreze, și nu să mărească, imaginea personajului despre care mă gândesc de mai multă vreme să scriu. Cu atât mai mult cu cât nu e vorba nici de un politician, artist sau fotbalist, și nici de-un om obișnuit - în sensul categoriei pomenite mai sus. E vorba de-o femeie care, în percepția mea limitată și înclinată spre bagatelizare, ilustrează această parte mai bună din noi. Se numește Mociorința și, asemeni multor români, nu am văzut-o decât la
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
Lovinescu putea scrie în 1927: "dl. Vinea ține să-și încurce ghemul artei sale în expresii enigmatice și libertăți față de punctuație care nu pot, totuși, masca firul clar al unei inteligențe artistice." Inteligența aceasta cumpănește însă totdeauna exact noutatea și obișnuitul. Dislocările topice, descentrarea imagistică, elipsele nu întrec niciodată măsura. Poemul în pur spirit avangardist nu-i iese decît foarte rar de sub condei lui Vinea. Așa se explică de ce volumul lui tardiv și aproape postum, Ora fîntînilor, din 1964, și care
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
spus. Cu adevărat, expoziția lui Florin Ciubotaru de la Simeza a fost o expoziție exemplară din toate punctele de vedere. În primul rând managerial, pentru că a demonstrat cum se face o expoziție depășind acea spontaneitate, acea vocație a improvizației atât de obișnuită la noi, de a aduna obiectele pe care le ai la un moment dat și de a le găsi cu tot dinadinsul o sintaxă în clipa în care le pui într-un spațiu comun, într-o sală în care publicul
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
cartea sună o mărturisire a Speranței Rădulescu. E oare o dovadă a vulnerabilității demersului (cum se vor grăbi mulți să o considere) sau o dezarmantă recunoaștere a dificultăților acestuia, inseparabilă de hotărârea de a-l continua și adânci? Pentru publicul obișnuit, în schmb, și în general pentru toți cei dispuși să-și depășească măcar în parte barajele interioare, "taifasurile" propriu-zise sunt deschiderea spre o lume, o lume îndeobște puțin, superficial sau deloc cunoscută. Prin desfășurarea lor niciodată previzibilă, prin firescul atitudinilor
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
bazată pe verificări, pe regîndirea faptelor, pe măsurarea justeței și a relevanței lor. Mi s-a întîmplat de mai multe ori să cred că am descoperit ceva nou, cine știe ce construcție lingvistică poate neatestată, o tendință surprinzătoare, un detaliu mai puțin obișnuit. Deschizînd Gramatica pentru toți a Mioarei Avram (ed. I: 1987), constatam de fiecare dată că lucrul era deja menționat acolo, precis, la locul cel mai potrivit, fără emfază, fără etalarea orgoliului subiectiv. De altfel, Gramatica sa e un monument de
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
Palatul de la Posada. Acolo primea invitații străini; și el locuia în oraș, că el în oraș era mai aproape de treburile lui. R.: Dar cum erau ei văzuți, cuplul Bibescu, de oamenii normali, nu neapărat de capetele regale, ci de oamenii obișnuiți, dar care aveau acces la ei ? Au fost priviți mereu ca un cuplu dezbinat, ca o căsătorie nefericită de la bun început? M.D.: Nu, n-a fost niciodată nefericită, ei au păstrat legăturile între ei . Erau foarte simpatici, și ea și
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
într-o vineri, că m-am prezentat,cu un exmplar ca să-mi dea un autograf, solicitându-i totodată unul de lux. Nu rezultă cu ce exemplar m-am prezentat ci doar că el mi-a oferit volumul I din ediția obișnuită a Memoriilor. Acesta poartă, într-adevăr, dedicația autografă a criticului, cu data respectivă. Altă carte nu am primit atunci din mâinile sale. Probabil că însemnările din Agendă au fost făcute la câteva zile de la data întâmplării (așa cum Gabriela Omăt mi-
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
prosternaseră pierduți în elogii. Dar iată că acum izbucnise retoric și aproape patetic în a-i lăuda virtuțile de civilizator modern. Poate că nu era decât expresia unui moment, sub impulsul cine știe cărui elan stimulator. Revela totuși o fațetă mai puțin obișnuită a criticului, pe care nu știu s-o fi evocat cineva. Mi-am dat seama că Lovinescu era un intelectual aristocrat. Un propovăduitor al elitelor, nu numai literare. Prezența lui contribuia la promovarea unei ținute occidentale (astăzi am spune "europene
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
Banchetul lui Platon, de pildă, pe chat-ul rețelelor Matrix. De aceea putem fi ușor contrariați citind această splendidă carte (una dintre cele mai frumoase ale colecției) ca în fața unui alt salt uriaș pe care tânăra noastră literatură, obligată și obișnuită să tot ardă etapele, îl face într-un permanent gest sincron. Înainte de a avea un SF românesc clasic(izat), ieșit oricum din underground-ul anonim al cenaclurilor de gen, iată că ne trezim lecturând cu delicii literatură fantasy. Adică un fel
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
furăciune a fost favorizată și de existența adjectivului furăcios "care are obiceiul să fure". Mi se pare destul de surprinzător faptul că acest adjectiv lipsește din dicționarele noastre. Mai vechi, apărut probabil în limbajul copiilor, în care este și în prezent obișnuit ("Furăcioasaaa! Te spun!"), adjectivul are o nuanță de sens specifică toleranței din lumea infantilă: tentația furtului nu apare ca o vină foarte gravă, ci doar ca un obicei neplăcut, într-o serie de defecte mai mult sau mai puțin antipatice
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
cuvântul. O datorie pe care o am nu numai față de E. Lovinescu, dar și de opinia publică, în frunte cu cei care urmăresc zbaterile vieții noastre literare din perioada interbelică. Pentru că am fost un martor și încă unul nu tocmai obișnuit, favorizat de circumstanțe câteodată unice, fiind cel mai tânăr dintre participanții de odinioară. Chiar dacă volumul amintit a însemnat pentru mine o surpriză care mi-a impus ieșirea din tăcere, nu trebuie să se deducă de aici că până la apariția lui
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
o groază de personaje, cu alaiuri întregi care-și duceau povestea sub cerul înstelat de deasupra noastră. Noaptea aceea a fost pentru mine emblematică pentru Festival. Și am plecat cu această imagine. Am stat, laolaltă, oameni din toată lumea asta, spectatori obișnuiți, țăranii din Ocna, uimiți și bucurați la propriu de magia teatrului, fastuos, care le întinde mîna și care le arată că viața înseamnă și poveste. Am coborît în Sibiu și curtea teatrului gazdă s-a umplut. M-am uitat cum
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
tot. Ce promovare a valorilor românești, fie și în limba pe care-o mai vorbim - din nefericire! -, doar magrebinii și noi, poate realiza unul specializat în detectarea măruntelor mizerii umane și-n transpunerea lor pe portativul fițuicii cu antetul Securității? Obișnuiți să ascundă și să se ascundă, turnătorii n-au cum să reprezinte ideea de deschidere. Ei sunt eternii fundași la închidere, uneltele ignobile prin care securiștii te făceau să taci, nu să "francofonizezi" ori să comunici cu lumea. E și
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
de mult în cele două epoci de tranziție despărțite de patru decenii și de sensuri democratice contrarii" (p. 8). Mă tem că aici autorul încurcă planurile. Atunci cînd se referă la anii '50, el nu ia ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala interbelică ajuns în situația să disprețuiască ficțiunea (mai mult, să o considere suspectă), pe care să o resimtă ca "decadentă", "iresponsabilă" și să o
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine în stradă, recuperează spații uitate sau compromise, polemizează direct sau indirect cu muzeul și cu spiritul academic. Aceste mutații importante, care vizează deopotrivă oferta și consumul pe piața de artă, au în spațiul cultural românesc o semnificație particulară
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
ferestruică, de vizor, care îți îngăduia să arunci o privire în personalitatea mincinosului. La birou, Yoel era poreclit Detectorul de Minciuni Ambulant. Nu izbutea să vadă partea amuzantă a unei minciuni. Sau chiar a unei farse inocente. Nu gusta nici măcar obișnuitele păcăleli de întîi aprilie care se făceau la serviciu. El, unul, mințea numai cînd nu avea alternativă. Numai cînd minciuna îi apărea ca o unică și ultimă soluție, sau ca o portiță de scăpare dintr-o primejdie. Și, în asemenea
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
însă că despre turnătorii din TVR se află numai după ce au fost date în vileag nume mai importante, în comparație cu care, azi, ceea ce aflăm pare o simplă colecție de plevușcă? Și totuși! Cît timp Andreea Pora s-a ocupat de oameni obișnuiți care au fost turnați la Securitate, investigațiile ei n-au produs o mare vînzoleală mediatică. Cum s-a apropiat de turnătoriile din TVR, dintr-odată lucrurile au început să frigă. Nu cred că opinia publică e cea care a pus
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]
-
ziarul britanic "The Observer" citează o declarație privitoare la momentul de maxim tragism din istoria americană recentă: "Dacă pasagerii din 11 Septembrie ar fi fost negri, ei ar fi luptat fără îndoială cu pirații aerului, dar albii răzgâiați erau prea obișnuiți ca altcineva să aibă grijă de ei". Ei bine, această creatură alergică la ideea de alb, a pornit o cruciadă obscenă contra politicii americane. Că actualul președinte american e departe de-a reprezenta idealul politicianului modern, e limpede pentru orice
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
de contestat au contestat pe cei dinaintea lor, năprasnici în materie de invective (impuse de legea crudă a luptei) au fost în mai mare măsură decât cei oricum îndreptățiți să revendice drepturi, locuri, acees". De meditat! Felinarul roșu În nota obișnuită, adică gravă, este aproape tot numărul 5 al revistei Contemporanul. Ideea european|, cu cele 40 de pagini ale sale doldora de texte serioase, forfotind de idei (europene). N. Breban publică al 80-lea eseu dedicat lui Nietzsche, N. Balotă alocuțiunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
un nou context. Pentru că alăturarea confirmă și infirmă ceea ce știam - vom ști - despre Mircea Cărtărescu. Aș începe de altfel cu o constatare cuminte, cu o impresie vizuală, aptă de a fi extinsă simbolic. Cititorul nu ține în mînă o carte obișnuită, tipărită în format "standard", adică în formula editorială în care au apărut inițial poeziile cuprinse acum în Plurivers. Plurivers nu e o carte-suport, e aproape carte-obiect, cu o grafică simplă, dar interesantă, mergînd pînă la felul de literă oarecum atipic
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
frecvență a celei fără -l. În construcții frecvente și mai puțin motivate semantic, se produce ușor o apocopă, o trunchiere și mai marcată: cea a articolului în formă de genitiv-dativ, -lui. Căderea acestui segment final nu are loc în mod obișnuit, în alte cuvinte, tocmai din pricina rolului său de a indica funcția sintactică; dracului e însă adesea redus la dracu', pentru că esențială e valoarea sa pragmatic-afectivă, nu funcția sintactică a unui dativ - dă-l dracului = dă-l dracu' ; du-te dracului
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
de altă parte, inoculând masei iluzia unei superputeri invincibile. Superputere nostalgizată pentru că pierderea ei face Rusia fragilă la presiunile Occidentului, incapabilă să blocheze asimilarea modelelor acționale ale acestuia. Un fel de "nu ne vindem țara" pare a fi lozinca rușilor obișnuiți, în ciuda ineficienței probate a giganticelor intreprinderi de stat (care au asigurat astfel prăbușirea "sistemului"). în toate marile orașe rusești, autorul vede de altfel imensele mormane de fier vechi care alcătuiau industria grea sovietică. Iar privatizarea se face, ca și în
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
forma revelării unui miez ascuns al prozei vieții comune, mai evidentă în poemele de după 1989. De altfel, dacă citim articolele programatice ale poetului, descoperim o cheie fidelă de pătrundere în textele sale: "poezia cotidianului " este o "poezie despre viața noastră obișnuită, dar totodată care să exprime și poezia din această viață ", "miraculosul ascuns în banalitatea vieții de zi cu zi ", "grădinile suspendate din debaraua sufletului blazat ". Două sunt liniile de forță ale poemelor adunate în volumul în discuție: prima o constituie
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar prefixarea pronumelui nimic este mai puțin obișnuită și produce un anume efect de surpriză. Oricum, tiparul există, internetul oferind și alte exemple: "după aia tabla. Netratată, subțire, nenimic la ea. O porcărie" (gamesmania.ro); "bagă în ei până crapă, nespălați, netunși, nenimic" (sexpert.ro); "îmi arată doar
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]