353 matches
-
de către părinți iar cei bătrâni se plâng adesea de trecerea vijelioasă a timpului și cu cât sunt mai În vârstă cu atât timpul (viața) trece mai repede, scurtându-se, iar pământul le fuge de sub picioare, așa cum tot ei spun cu obidă. Trecerea timpului este un mare defect, pentru unii dar și o mare calitate, pentru alții, așa cum a fost pentru Va, căruia, trecerea timpului i-a adus uitarea evenimentelor neplăcute. Este la fel de adevărat că Dorița și Didița depuneau eforturi disperate pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și intelectual cu opt, numită de către persoanele „culte” din casă „retardată”, pusă la muncile cele mai umilitoare din familie și pusă la punct de către Mamaia, ori de câte ori fata comitea greșeli de la reguli, și se Întâpla destul de des, cu discursul plin de obidă: Vai de mine și de mine, că mi-a luat Dumnezeu două fete frumoase ca două flori și deștepte ca nimeni altele și mi-a lăsat două minuni de fete, una proastă, tu Doriță și una tâmpită, tu Didiță! Ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Didița Începea să tragă, ca un tanc, ciobacul cu Încărcătura sa prețioasă. Era Înfricoșată iar puterea cu care trăgea creștea odată cu panica și parcă ara, atunci când cu picioarele Înfipte În țărână, cu funia pe umăr, icnind din greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare, Începeau să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Băiatul era supărat că nu știe să citească, pentru a desluși el biletul lui Victor, intuind că bunica-sa nu i-a spus tot ceea ce scrie Victor, spuse: Doriță, Didiță! Arătați-mi cum se citește scrisoarea! Atunci a izbucnit cu obidă Ochenoaia: Toantele astea! N-au vrut și n-au putut niciuna să Învețe! Dorița știa doar să-și scrie numele cu litere mari de tipar, tremurate și nesigure, iar Didița nici nu știa să se semneze. Dacă mă lăsa Babaia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
neîmplinirea. Ce-am să fac, m-oi mulțumi și așa, dacă Înveți așa de Încet! Hai, citește! -„P-A-L-A-T U-L,....PALATUL POPORULUI”, silabisi cu greutate copilul. Palatu’ lu’ mă-sa! A regelui, bandițîlor! Tuvă-n c-r de calici! spunea cu obidă bunicu’ Ghiorghi, iar Va credea că a citit cu „inadvertențe” și din acest motiv bunicul său „sudui”. Citește mai departe ca să vedem noi câți bani au dat pe palatul regeului nostru! Valerică a Încercat să dezlege cât de cât taina
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica a ridicat ochii la el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în fiecare zi... Cârciumarul a scuipat cu obidă-n țărînă: - Curvă! Să-mi dai salba și cerceii de ți le-am luat! Și până să mai spună muierea ceva i-a tras galbenii de la gât. Voica îl privea prostită. Darurile nu se iau înapoi nici la păgâni. Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
speranțe. Avem , probabil, fiecare câte o cutie neagră în vederea Judecății de Apoi. Pentru viermi și nespălații sunt delicioși. Păstrează - ți prietenii pentru vreme frumoasă ! Vitalitatea poate fi risipită în creație. Ori în alcov. Frica - încă un liant la vremuri de obidă. Cu siguranță, Dumnezeu e liberal. Prea ne lasă să ne descurcăm „ prin noi înșine ”. Pe om l - au ajutat destui factori. E cazul să se mai ajute și singur. Puținii oameni reușesc să transforme suferința în curaj. Nu - mi inventariez
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și speranțe. Avem, probabil, fiecare câte o cutie neagră în vederea Judecății de Apoi. Pentru viermi și nespălații sunt delicioși. Păstrează-ți prietenii pentru vreme frumoasă! Vitalitatea poate fi risipită în creație, ori în alcool. Frica încă un liant la vremuri obidă. Cu siguranță, Dumnezeu este liber, prea ne lasă să ne descurcăm” prin noi înșine”.. Puțini oameni reușesc să transforme suferința în curaj. Nu-mi inventariez dușmanii, ca să nu le dau ideea unei coaliții. Doar în statistici femeile sunt mai slabe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a lui. O fată prea tânără, prea frumoasă și prea vitează, ca ruptă din inima codrului, l-o prăpădit!... Fanachi asculta fără să clipească, pentru a câta oară povestea Anucăi și a lui Tudor. ...Și așa, cum povestea cu atâta obidă, în suflet, deodată mintea i se întuneca, se prăbuși în sinea lui, și se pomeni strigând: „-Tudore!... măi Tudore, hai, odată, ieși din casă, striga el cu deznădejdea omului disperat, către locul pustiu și plin de bălării. Locul acela, din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere, atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni. Că le mai fur cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai puțin celebrei Elena Udrea (supranumită și Mița Biciclista pentru talentele ei vădit bicicliste). Pentru a fi cât mai veridic masajul peste veacuri, s-au selectat pagini din ziarele din ziua de azi, sau unele gânduri ajunse din prea mare obidă pe hârtie. Am avut prea fericita ocazie, de a putea frunzări măcar o parte din materiale. Ia te uită de exemplu, știri însoțite invariabil de pozele de rigoare care vor străbate mileniile: Geanina Varga, sexy cu mult bronz, "Folosesc o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
te-a votat pentru un nou mandat, nu-i așa? Aproape 80% dintre votanții matale provenea dintre tinerii de liceu și din cei apropiați vârstei terminării liceului. Chiar mulți din cei care udă azi piciorul de plai cu lacrimi de obidă, au pus ștampila pe Măria Ta. Se poate oricând constata aceasta. Și atunci se poate ca tocmai matale să-i numești cum sunt ei de fapt, niște tâmpiți sadea, scoși la pachet de școala românească, cea mult prea bine împănată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe care-și ascuțea briciul, și alte câteva lucruri pe care le considera indispensabile. Aruncă o ultimă privire conținutului lăzii de campanie, în care-i rămăseseră schimburi curate, cărți și ziare, o încuie și-o părăsi în mijlocul drumului. Plin de obidă, aruncă cheia undeva, pe marginea șoselei. Cel care va găsi lada, măcar se va chinui până s-o deschidă. Asta era răzbunarea pe destinul care nu ținea cont de voința nimănui. Culmea, până și aliatul lui, soldatul din Bârlad dispăruse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
s-ar fi apăsat maneta de la spânzurătoare și trapa n-a funcționat. Iar tobele încep din nou să-mi răpăie în urechi. De ce nu-ți cauți altă slujbă ? Doar ești inginer de tecemeu. — ăsta-i banc sau ce ? întrebă, cu obidă, Jenică. Nu sunteți cu toții ingineri ? Tehnologia construcțiilor de mașini, cine se mai ocupă acuma de asta ? Poate doar la muzeul de istorie să mai găsiți vreun inginer, lângă oalele sparte de la Cucuteni. De fapt, drept să vă spun, am încercat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
momente i se lăsa o ceață pe ochi. Caterina bombănea, arțăgoasă, fără să știe ce-o așteaptă; și ea suferea, sărmana, între ciocan și nicovală, între dorința de a-și vedea fiul în sutană și scutit de o viață de obidă și suferință, și cea de a-l lăsa să rămână acasă, după cum pretindea el. Putea să facă altceva? Încercase să-l convingă pe preot, nu-și ascunsese dragostea lui, ce mai rămânea de făcut? Și-acum Catarinella îl chinuia ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
punând-o etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de sclav fără nădejde, a strâns în el obida. Și obida a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai aberant în vechiul regim, viața îți va relua cursul, purificată, ca după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de sclav fără nădejde, a strâns în el obida. Și obida a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai aberant în vechiul regim, viața îți va relua cursul, purificată, ca după un ritual
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vizibil atașat de personajul pozitiv, nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
detractorilor fără nuanțe a "tiranului", echipa managerială de la vârf a ajuns să facă, pe față, propagandă și manipulare, uitând că, totuși, se adresa "cititorilor mai inteligenți decât ai celorlalți", făcându-ne pe mulți dintre noi să ne aducem aminte, cu obidă, de remarca lui Bacovia: "O, țară tristă, plină de umor! ... Păcat. 6 octombrie 2014 Numai amatorii fac clasemente în artă. E nedrept, și poate indecent, să compari paradigme incomensurabile. Să spui că Johnny Răducanu a fost cel mai mare, să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lui N., îndatorată mult modelelor vremii (Eminescu, Coșbuc, Vlahuță), ci pronunțata ei notă socială, patosul sincer al revoltei și speranței. În poemul Spre țărmul dreptăței apare viziunea revoluției triumfătoare. Energiile colective, încărcate de revoltă, vor purifica lumea (Poporul). Amestec de obidă și ură, de sarcasm și profeție, lirismul poetului preia adesea tonul coșbucian din Noi vrem pământ (în Moment de revoltă) ori din Doina (în Sorțarii). Modelul eminescian se simte în linia poeziei satirice (Lor este un ecou al Junilor corupți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
conduită profesională fără reproș, un om drept, cu un desăvarșit simț moral. Puține lucrări știntifice îngăduie cititorului să-i facă un portret autorului. Această lucrare a lui Mărtinaș ridicându-se împotriva unor teze unanim acceptate, ridicându-se cu amărăciunea si obida celui ce se vede neînțeles chiar de ai săi, demontând metodicsine ira et studio monumentul neadevărului, scornit adeseori din rea credință mai mult decât neștiinta... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
nian. Din clipa în care începi să scrii, prezența unui destinatar, a unui lector implicit este de netăgăduit. Nu scrii pentru tine, sau nu exclusiv, deși Cioran afirmă contrariul : "Nu scriu decît pentru a mă elibera de crizele mele de obidă. Nu e plăcut pentru cititori. Dar nu scriu ca să fiu citit." (p.236) Există, totuși, un soi de complicitate afectivă și dincolo de moarte. Gînditorul umple caiete întregi pe care le sortește distrugerii (dar fără a o face el însuși în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conduită profesională fără reproș, un om drept, cu un desăvârșit simt moral. Puține lucrări stintifice îngăduie cititorului să-i facă un portret autorului. Această lucrare a lui Martinaș ridicându-se împotriva unor teze unanim acceptate, ridicându-se cu amărăciunea și obida celui ce se vede neînțeles chiar de ai săi, demontând metodic - sine îra et studio - monumentul neadevărului, scornit adeseori din rea-credință mai mult decăt neștiința... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu în cea mai bună tradiție a poeziei românești de inspirație religioasă. Versurile relevă dintru început sensul demersului liric al autorului: „Dă-mi putere, Doamne, să mă dărui / prăbușitelor, din noi, altare. / De obida vieții te îndură. // Sufletul mi-l arde și mi-l spală. Umple-mi darnic, cu furtuni, etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile și leacul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]