350 matches
-
de colegi de-ai noștri mai îndrăzneți din trenurile internaționale care opreau noaptea în gara Cluj: cupoane de pânză, lenjerie, bluze, pantofi, fuste, farduri, perdele și ciorapi. „Româncele sunt ieftine, se vând pe-o pereche de ciorapi“, se spunea cu obidă moralizatoare și cu grijă pentru imaginea națională în acei ani. Ca să fim drepți, o pereche de ciorapi nu era defel puțin lucru. Se găseau foarte greu și nu puteau fi duși de prea multe ori și nu întotdeauna la remaiat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
suflarea de un neam și de un singur grai vor fi una. De aceea oameni ai satului pleacă la 1877 în regat, așa cum au plecat mulți alții din Ardeal să lupte alături de armatele române, pentru ieșirea celor două principate de sub obida turcească ce dura de multe sute de ani. Lucrurile însă, încă nu se așează. Stăpânirea austro-ungară nu vede cu ochi buni năzuințele celor de etnie română pentru o reașezare a unei Românii Mari în granițele ei firești, fapt pentru care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu tragere de inimă pentru a-i smulge recolte cât mai mari și mai bune. Acum îi plânge sufletul când vede întinderi mari de pământ pârlogite, unele întinse cât îi cuprindeau privirile. Dacă i-ar sta în puteri - gândește cu obidă, - i-ar pune la zid pe toți cei din cauza cărora agricultura țării s-a degradat, iar seva ogoarelor este suptă de mărăcinișuri, ciulini și buruieni, în timp ce bieții români se hrănesc cu produse din import, modificate genetic și otrăvite cu chimicale
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au înțeles complexitatea și noblețea acestei profesiuni. Un episod petrecut cu mulți ani în urmă mi-a întărit această constatare. Iată-l: O foarte iscusită și prețuită învățătoare de la Liceul „Costache Negruzzi”, pe nume Codrina Ludu, mi-a relatat, cu obidă în suflet, că într-o zi de iunie, când încheierea anului școlar bătea la ușă, când cu elevii clasei a IV-a pe care o conducea făcea recapitularea finală a materiei pentru a ajuta pe copii să-și ia zborul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
strofă dintr-o poezie, elemente de calcul elementar cu bețișoare sau, în lipsa acestora, cu degetele. Începutul clasei întâi primară nu l-a găsit pe Dumitru Dascălu complet nepregătit pentru învățătura ce avea să continue pentru el aproape două decenii. Cu obidă își amintește că în familia lui, la fel ca în toate familiile de țărani nevoiași cu mulți copii, frecventarea cu regularitate a cursurilor, pregătirea acasă a temelor, lectura unor cărți nu reprezentau cele mai importante îndatoriri ale învățăceilor. Întorși de la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
română, tatăl lui Îi spunea : „Să nu fii jidan fricos, să nu te caci În pantaloni... Fii țăran, ovreiașule” <endnote id="(311, pp. 14 și 25)"/>. „E un adevăr elementar că evreul poate fi bătut oricând de oricine - constata cu obidă F. Aderca -, ba și copiii știu că «ovreiul e fricos»” <endnote id=" (510, p. 151)"/>. Șulăm, vânzătorul ambulant de gaz dintr-o nuvelă a lui Liviu Rebreanu (Cumpăna dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În secolul al XIX-lea care a versificat această legendă, din care redau un scurt fragment : Dup’aceia te-au legat De un cal neînvățat, Prin cetate te-au târât Și sfântul trup ți-au zdrobit. Creștinii ce te vedea Obidă mare avea, Iară jidovii spurcați Și spre tot răul plecați Sfântul tău trup ți-l bătea Râsuri, hohote făcea. Iar unul [= un jidov] mai blestemat, O sabie au luat, Sfântul tău cap ți-au tăiat Și de trup te-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bine-nțeles că sarcina vânzării lor fusese Încredințată tot polițiștilor locali. Pe 30 aprilie 1878, sărmanul comisar Pașcanu, șeful Despărțirii I-a, compusese cu lacrimile grele ale neputinței adresa nr.498 În care scrisese cu mâna tremurând de emoțiune și obidă: „Dupe toate stăruințele depuse până astăzi, nu am putu vinde nici unul din biletele primite cu ordinul Dvs. nr.(...) ast fel dar În anexă cu aceasta cu respectu vi le Înapoescu În număr de douăzeci și 5”. Mult mai târziu, pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bolșevici, erau Înregistrate conștiincios În rapoartele lor de activitate. Astfel, În documentul justificativ ce cuprindea perioada 24 august - 23 septembrie 1946, lamentările lui Naty Terdiman atinseseră paroxismul pierderii inutile de timp și de salivă oratorică. Încă de la Început scrisese cu obidă și oarecum cu resemnare, următoarele: „Față de raportul lunei trecute, curentul sionist se menține pe același stadiu”, adică, tot În puternică expansiune În dauna celui comunist, fals-patriotic și „internaționalist”. Deoarece enumerarea numeroaselor curente sioniste a fost făcută Într-unul din episoadele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lămuritorii noștri (subl.ns.), am difuzat bilete pe teren. Am pregătit sala, ornarea sălii și cele necesare pentru manifestație. Am avut o echipă de lozincari (subl.ns.)”. Ajunsă la „Greutăți”, sărmana Maria Wagreich și-a așternut pe hârtia A4 lacrimile obidei În ăst fel: „Tov. nu răspund la ședințe. Absentează chiar și tov. lămuritori” ceea ce, desigur, În opinia raportoarei, era un fapt de o gravitate ieșită din comun, vecină crimei de Înaltă trădare, după ce vreun lector Își răcise gura de pomană
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ajunsese, bietul de el, să fie ridicat În slăvi În timpul dictaturii proletariatului datorită concepțiilor dogmatice...marxiste! Dacă cel citat ar fi trăit ca să citească minunăția ieșită din mintea zburdalnică a tovului Ion D. Zamfirescu, ar fi sucombat de mirare și obidă, dar nu Înainte de a-l fi scuipat exact pe chelie dar și pe vârful nasului de Pinocchio pe autorul elucubrațiilor și spasmelor cenzoriale bolșevice. Contextul a reieșit din articolul „Maiorescu și poezia - 130 de ani de la naștere”, scris de profesorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
angajamentul ăla că doar n-o fi foc și mai ales nu te deranjez cu nimic deoarece o cheie de la cameră va sta la mine și una la dumneata că eu am treabă mai mult noaptea!”. Scrâșnind din dinți de obidă, am scris o hârtie prin care mă obligam să-i dau o cameră dar l-am atenționat asupra intenției IACM-ului de a aduce În curând alți 100 de constructori de data asta de la Bolintin Deal și că s-ar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu ochii lui albaștri și cu blândețe în glas mă întreabă care-i situația... Drept răspuns din partea mea... un hohot de plâns înăbușit și cu rușine și obidă îi spun încet de doi și trei din catalog... Am câștigat atunci în ochii tatei prin sinceritatea răspunsului meu, prin rostirea adevărului adevărat! Mă întreb acum, după atâția ani, oare de unde o fi știut tata atâta pedagogie și psihologie pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă, ca tătă suflarea să se băjenească la codru... Și la noi o vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se păzesc unul pe celălalt, iar eu, la mijloc, domnesc neatârnat. Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat tărășenia... Vorbește! Ne-au furat "Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai mei, drept obiele pentru opinci! poruncește cu un zâmbet batjocoritor. Cam puțin pentru cât am dat noi, continuă el cu amar și obidă. O, Apus-Apus, trezește-te! Ați trâmbițat o "Mare Cruciadă"! Totul s-a oprit la trâmbiță! Voi, acești crai, regi, principi, ce-ați făcut pentru pacea Europei?! "Lasciate ogni speranza", Ioane! "Lasciate!..." Mai pe românește: Am sfeclit-o și cu prea-negustoreasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-au mai putut... Poate, acum, alt domn, mai bun, mai pașnic... spune răsuflând greu, cu obidă și se împiedică de cârpele ce-i atârnă legate cu un curmei. Pe dracu' alt domn!! răbufnește Daniil revoltat, dar imediat se pleznește peste gură și-și face trei cruci. Doamne iartă-mă! Na, c-am sfeclit-o și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împărțea dregătoriile rudelor, era rău platnic și lacom de bani, pe care îi storcea prin înscenarea de procese. Cronicarul este martor ocular al războiului purtat cu nemții, în 1716-1717, urmat de molime, foamete și înăsprirea birurilor, inventariate tipicar și cu obidă. Pentru protectorul său, Grigore Ghica, autorul recurge la o înșirare encomiastică de calități: bun judecător și milostiv cu familia predecesorului său, politician abil în conflictele cu tătarii, spirit înnoitor în acțiunile sale culturale și edilitare, ce dădeau strălucire Curții princiare
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în Noi vrem pământ!, In opressores și Pentru libertate, unde C. dă glas direct sentimentelor justițiare, setei de dreptate socială și libertate națională. Stilul aspru, încordat, mulat pe tiparul revărsării de obidă țărănească, și o sobrietate lineară (lipsesc complet tropii) fac din Noi vrem pământ! o capodoperă a poeziei sociale și politice. Idealul eroic, care este una dintre ipostazele energetismului coșbucian, explică aplecarea poetului asupra eposului național, ilustrat în maniera grandorii legendare
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
umanității, ale "omeniei", zisă așa în subtilă limba românească și oglindind conceptul filosofic popular. Pentru a curăța mai întâi ograda discuției, în care, probabil, s-ar năpusti argumente "contra", explicații (unilaterale), chiar vociferări sau murmure de protest, de apărare, de obida "neînțeleasa" (toate, în fond, expresii ale "psihicului"!), să fac propria mărturisire de credință, clar și explicit. "Economicul" este un factor fundamental - și multe din pacostea actuala derivă din șchiopătari incompetente sau din greșeli voite, într-un mers îndrumat din interior
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
hîrtii și acte, ziare și reviste cu poze colorate înfățișînd bărbați goi și femei goale peste care scuipa îndîrjit răsfoind și scuturînd. Gura strîmbată într-o grimasă a neputinței, privirea îngustîndu-se, ochii lui ca niște crestături de cuțit, lacrimi de obidă, nu-i nicăieri nici o bancnotă, doar un pachet de țigări și o brichetă în cutia de la bord. Și le aruncă în sîn și tot nu-i venea să plece. Îl zăpăcise și-i luase auzul dezamăgirea, sau poate Robert și
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
mare ori să vină o amărală mai mica" (explicație atât de la oameni din sat cât si de la alți din sate vecine). De precizat că în zona Crișana și sporadic în unele locuri (zone) din m-ții Apuseni există expresia "bidă"=obidă (ori poate fi luat în seamă și cuvântul din limba romă: "beda=tribunal" , în v.sl. beda=nevoie, necaz). "Au" se pronunță "or". Ex. au fost la târg= or fost..., că au fost plecați= c'or fost plecați, au gătat cu
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
bani? Păi am intrat în UE și se zice că nu mai tre’ să aram cu calul, ci cu mașina. Dar la noi tot cu calul se ara, că altfel n-ai cum“, ne-a spus cu o urmă de obida în glas nea Toporaș. Și totuși, el a încercat să-și croiască drum în viață așa cum a putut mai bine. Acum spune că e mulțumit de ce a realizat. Are cinci copii, trei fete și doi băieți, de care e tare
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
adânc al sincerității lui totale. El dă la o parte orice conveniență și se repovestește. Ion Lazu va fi descoperit acest lucru de-a lungul unei bogate cariere de scriitor, subsumată, cu toate titlurile sale de glorie, dar și de obidă: Veneticii, Sălbaticul, Ruptura, chiar și cele mai „clasice”: Ningea în ochii ei albaștri, Rămășagul, Blana de viezure, Curtea interioară, Capcana de piatră, - unui fără de sfârșit jurnal intim. O mare bucurie trăim, recitindu-l pe „Lazu tot” din aceste „Scene din
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]